Sunt oameni tineri, plăcuţi, au o familie frumoasă, se iubesc şi ştiu să se respecte, se cunosc bine şi sunt uniţi în toate împrejurările vieţii. Un singur lucru le umbrea fericirea. Nu aveau copii. Dar aveau o casă cochetă, bine îngrijită, prieteni cu care plecau în concedii şi o afacere care mergea bine. Au pornit-o cu mulţi ani în urmă, făcând un împrumut la bancă şi girând plini de încredere cu casa.
Comenzile veneau una după alta, începuseră să devină cunoscuţi, angajaţii erau mulţumiţi de salarii, ei erau mândri că reuşiseră. Nu erau risipitori, nu făceau excese de nici un fel, trăiau o viaţă calmă şi plină de armonie.
Dintr-o dată, ratele la bancă au început să pară tot mai greu de plătit, făceau eforturi tot mai mari să scoată lunar banii necesari cheltuielilor. Pentru că venise criza, firme ca a lor apăruseră ca ciupercile după ploaie, preţul la care îşi vindeau produsele era tot mai mic.
Reuşiseră totuşi să îşi vadă visul împlinit şi aveau un copilaş, pentru care ar fi făcut orice. Din păcate, copilul s-a născut cu probleme de sănătate, iar ei au fost nevoiţi să investească bani grei în tratamente, amânând plata datoriilor către bancă. Până în ziua în care au tras linie şi au văzut că firma merge în pierdere. Atunci au hotărât să o închidă.
Din acea perioadă le-a fost aproape imposibil să îşi onoreze datoria către bancă. Deşi continuau să zâmbească şi să ajute pe toată lumea, inimile le erau sfâşiate de durere şi de teamă. A venit ziua în care au fost anunţaţi că le va fi luată casa, zi neagră ca smoala.
Au încercat să fie proprii lor stăpâni, au muncit, au luptat şi au pierdut. Au luat drumul străinătăţii, sperând să aibă puterea de a trece peste acest necaz, de a uita, pornind de la zero încă o dată.
Eu le urez noroc mult. Dar nu mi se pare mai usor de razbit in strainatate. Fiindca criza e mondiala. Ca sa-l citez aproximativ pe nea Iancu, au si ei falitii lor. In general e bine sa pleci din tara AVAND deja contractul semnat in strainatate. De fapt, probabil asa au si ei :). Caz in care le urez din nou sa aiba succes in ce vor face. Sunt foarte multi in situatia lor. S-au dat credite mult prea usor, multi au facut greseala sa considere ca asa va fi situatia mereu si s-au intins mai mult decat le-a permis plapuma. Dar se va termina criza si vom intra intr-un nou ciclu de crestere :)
Cu contracte au plecat, dar va fi foarte greu. Au nevoie de tot norocul din lume, pentru ca nu au invatat sa dea din coate.
Mult noroc si sa auzim vesti bune despre ei!
si sanatate multa micutului!
Multumesc! Le tin si eu pumnii stransi.
Trist cand se intampla asta…sper totusi ca in strainatate sa le mearga mai bine, iar copilul sa se insanatoseasca :)
Poate cu un pic de noroc, fiind intr-o tara mai dezvoltata, vor reusi sa rezolve problemele copilului.
Incredibila poveste de viata. Ce nu te doboara te face mai puternic, este crezul meu. Si, uneori, trebuie s-o luat de la zero de mai multe ori, nu doar o data. Sunt oameni luptatori, sa speram ca vor reusi. :)
Probabil financiar isi vor reveni, dar greu le va fi sa uite cosmarul prin care au trecut.
Bancilor nu le pasa daca ai sau nu bani sa le achiti ratele, nu le pasa daca ai urgenta nevoie de bani pentru chestii mai importante, cum ar fi sanatatea… Lor le trebuie sa nu piarda…
Cu ele nu e de joaca, asa cum zice si tatal meu. Intotdeauna ne-am ferit sa facem astfel de imprumuturi, nu ne merge nici rau si ne descurcam cum putem, dar gasim sa facem loc pentru fiecare lucru dorit, fara sa avem grija de maine ca ne-am putea pierde casa :D
Si eu m-am ferit sa fac imprumuturi la banci. Ma intind doar cat imi este plapuma. Dar cine nu risca nu castiga.
Mda, aviz celor care isi fac credite ipotecare. Si in general celor care isi fac credite cu garantii reale. Mai bine plecau dinainte, strangeau un ban si apoi isi faceau o afacere aici. Dar e bine si asa, si, cine, stie, poate chiar mai bine!
Nu am facut in viata mea un credit si nici nu am de gand sa incerc, mai ales dupa ce am vazut necazul prietenilor mei. Au ales sa deschida o afacere in care trebuiau investiti bani grei, pana au inceput sa aiba profit s-au chinuit destul, apoi a venit durerea neasteptata cu copilul…
Aviz amatorilor, cum spui si tu.
Faptul că pierzi tot ceea ce ai, din punct de vedere material e o chestie care pălește atunci când sunt probleme de sănătate. Ce mai contează că ai o casă sau nu, când, de fapt, ceea ce e greu de dus, e boala? Și da, desigur, nu o spun de dragul de-a o spune, vorbesc din punctul de vedere al omului cu o poveste asemănătoare. Financiar am pierdut tot, case, mașini, afaceri, tot. Dar suntem sănătoși. Și mergem înainte pentru că e singurul lucru pe care-l putem face. Dacă e ușor, dacă e greu? Doar trăind îți poți da seama.
Din alte motive, dar si eu am trait momentul pierderii unei case, dupa vreo trei ani am fost la un pas de a-mi pierde viata, deci stiu si eu cum este. Totusi, dupa aceste experiente cred ca am devenit mai puternica, mai curajoasa.
Stiu ce inseamna prin ce au trecut, mai putin copilul bolnav !
Le urez multa bafta si sanatate !
Iti multumesc, Radu. Vad ca suntem destui pe aici care au luat-o de la zero, dupa ce au pierdut tot.
Orice palma de la viata , e o lectie de invatat .Bine le doresc . Toata lumea sa traiasca , numai noi sa nu murim !
Orice sut in fund este un pas inainte. Multumim, bine si voua!
E greu sa pierzi totul, e infricosator. E bine ca au gasit ceva cu contract. Altfel ar fi insemnat un nou risc.
Sigur ca toate problemele financiare ajung sa paleasca in fata grijilor si suferintei cauzate de boala. Le va trebui multa determinare sa depaseasca aceste momente extrem de grele. Nu pot decat sa le doresc sa se intample asta cat mai repede.
Copilasul inca are probleme, nu stiu daca va putea fi vreodata perfect sanatos, dar ii doresc din toata inima.
Cred ca un copil te motiveaza sa mergi mai departe, sa pastrezi capul sus.
Asta mi se pare cel mai dureros, sa ai o viata de care sa fi multumit, si deodata sa primesti pietre din ce in ce mai mari si grele, dar totodata este incredibil ce ambitie pot sa aibe unii oameni, sper ca totul sa fie in regula. Sunt inca tineri si pot face totul pentru cel mic.
Si dureros este ca muncisera, nu le cazuse din cer nimic, nici nu meritau sa pateasca asa ceva, sunt niste oameni extraordinari. Copilul le va da puterea de a lupta sa isi refaca viata data peste cap.