Sunt oameni tineri, plăcuţi, au o familie frumoasă, se iubesc şi ştiu să se respecte, se cunosc bine şi sunt uniţi în toate împrejurările vieţii. Un singur lucru le umbrea fericirea. Nu aveau copii. Dar aveau o casă cochetă, bine îngrijită, prieteni cu care plecau în concedii şi o afacere care mergea bine. Au pornit-o cu mulţi ani în urmă, făcând un împrumut la bancă şi girând plini de încredere cu casa.

Comenzile  veneau una după alta, începuseră să devină cunoscuţi, angajaţii erau mulţumiţi de salarii, ei erau mândri că reuşiseră. Nu erau risipitori, nu făceau excese de nici un fel, trăiau o viaţă calmă şi plină de armonie.

Dintr-o dată,  ratele la bancă au început să pară tot mai greu de plătit, făceau eforturi tot mai mari să scoată lunar banii necesari cheltuielilor. Pentru că venise criza, firme ca a lor apăruseră ca ciupercile după ploaie, preţul la care îşi vindeau produsele era tot mai mic.

Reuşiseră totuşi să îşi vadă visul împlinit şi aveau un copilaş, pentru care ar fi făcut orice. Din păcate, copilul s-a născut cu probleme de sănătate, iar ei au fost nevoiţi să investească bani grei în tratamente, amânând plata datoriilor către bancă. Până în ziua în care au tras linie şi au văzut că firma merge în pierdere. Atunci au hotărât să o închidă.

Din acea perioadă le-a fost aproape imposibil să îşi onoreze datoria către bancă. Deşi continuau să zâmbească şi să ajute pe toată lumea, inimile le erau sfâşiate de durere şi de teamă. A venit ziua în care au fost anunţaţi că le va fi luată casa, zi neagră ca smoala.

Au încercat să fie proprii lor stăpâni, au muncit, au luptat şi au pierdut. Au luat drumul străinătăţii, sperând să aibă puterea de a trece peste acest necaz, de a uita, pornind de la zero încă o dată.