Shantaram, carte scrisă de Gregory David Roberts, este un uriaș roman cu rădăcini autobiografice, o poveste de excepție despre dragoste, prietenie, încredere, curaj, aventură, despre cum soarta omului se poate schimba (uneori în bine, alteori în rău) în doar o clipă. Shantaram este, în ochii mei, mai mult decât o carte. Este o lecție de viață din care fiecare om poate învăța câte ceva.
Personajele sunt vii, trăiesc la intensitate maximă, iubind sau urând cu pasiune, punând suflet în tot ceea ce fac. Descrierile sunt pitorești, sugestive, deloc plictisitoare. Întreaga carte e o explozie de viață, de culoare, de sentimente.
Cartea Shantaram a fost publicată în peste 40 de limbi și s-a vândut în peste 4 milioane de exemplare.
Shantaram, primul volum al cărții scrise de Gregory David Roberts
Evadat dintr-o închisoare de maximă securitate din Australia, după ce fusese condamnat pentru jafuri armate, Lindsay (numele din pașaportul fals care i-a facilitat drumul până în India) ajunge în Bombay. Încă din primele clipe simte că acolo e capăt de drum, că a găsit locul ideal în care să își trăiască viața de fugar.
Îl cunoaște pe Prabaker, un ghid indian mereu cu zâmbetul pe buze, un om care îi devine în scurt timp prieten. Cu ajutorul acestuia învață să vorbească în hindi și marathi, învață să deslușească și mai apoi să se folosească de limbajul corporal specific indienilor. Învață, de asemenea, să trăiască atât printre bogați, cât și printre săraci.
Shantaram, carte scrisă de Gregory David Roberts – recenzie
“Părea imposibil ca un aeroport modern, plin de călători prosperi și cu țeluri precise, să se afle la numai câțiva kilometri de acele vise zdrobite, din care rămăsese numai cenușa. Prima impresie a fost că acolo avusese loc o catastrofă și că acele mahalale fuseseră de fapt taberele de refugiați rezervate supraviețuitorilor nesiguri pe picioare. Și într-adevăr, după cum am aflat câteva luni mai târziu, locuitorii mahalalelor chiar erau supraviețuitori, dar catastrofele care îi goniseră până acolo din satele lor de baștină erau sărăcia, foametea și vărsările de sânge.”
Lindsay, cunoscut printre indieni ca Lin sau Linbaba, e un bărbat dur, puternic, un fost dependent de heroină. Un infractor care nu se dă în lături de la nimic când vine vorba despre viața sa ori a prietenilor săi. Cu toate astea, el devine repede eroul apreciat deopotrivă de cititor și de persoanele cu care intră în contact de-a lungul poveștii, de la mafioți, prostituate, cerșetori, oameni simpli și până la sfinți.
E genul de om pe care îl respecți pentru curajul său, pentru implicare și pentru empatie față de semeni.
Linbaba e omul care, după ce a trăit într-un hotel și a mâncat numai prin restaurante, nu a strâmbat din nas când s-a văzut nevoit să se mute în mahala, alături de unii dintre cei mai săraci oameni ai planetei. Ba chiar le-a sărit în ajutor când incendiul stârnit de căldură și vânt le-a pus în pericol locuințele și viețile.
După acest incident, Lin a pus pe picioare o clinică în care erau tratați gratuit bolnavii din mahala. Toate astea și încă multe, multe altele m-au făcut să simt că Linbaba e, înainte de toate, om.
“Dar era o umilință teribilă. Cele mai rele lucruri pe care ni le fac alții ne fac pe noi să ne rușinăm. Cele mai rele lucruri pe care ni le fac oamenii ne lovesc tocmai în acea parte din noi care ne face să vrem să iubim lumea. Și o mică parte din rușinea pe care o simțim atunci când ni se violează ființa este tocmai rușinea de a fi om.”
În anumite momente am avut senzația că Lin, cel pe care mama prietenului său l-a numit Shantaram (om al păcii lui Dumnezeu), e versiunea modernă a unui alt evadat celebru, Papillon. Același aer demn, același curaj nebunesc, aceeași bunătate dezinteresată față de semeni. Datorită lui am cunoscut India mai bine decât dacă aș fi mers acolo în vacanță.
M-am întristat când l-am văzut iubind-o pe misterioasa Karla. La fel, m-am temut când l-am văzut că se împrietenește cu Abdullah și cu mafiotul Khader Khan. Am râs cu lacrimi când a ajuns în satul lui Prabaker și a fost prezentat curioșilor care nu văzuseră pe acolo un alb de peste 20 de ani.
“-Și ce face aici?
-Îmi vizitează familia.
-De unde e?
-Din Noua Zeelandă, răspunse Prabaker.
-Din Noua Zeelandă?
-Da. Noua Zeelandă. În Europa.
-Sunt bani mulți în Noua Zeelandă?
-Da, da. Mulți. Toți sunt bogați acolo. Numai albi.
-Da’ el vorbește marathi?
-Nu.
-Hindi?
-Nu. Numai engleză.
-Doamne sfinte! Bietul prost.”
Cu mult înainte de a termina primul volum din Shantaram, mi-am spus că este foarte greu să faci un film de două sau chiar patru ore după o asemenea carte. Conține atat de multe informații despre Bombay, despre India și indieni în general, despre felul în care trăiesc bogații și felul în care suferă săracii, are atât de multe personaje și întâmplări încât este greu spre imposibil să le cuprinzi pe toate într-un timp scurt fără a le răpi din farmec. Dacă aș fi regizor, aș opta pentru un serial după romanul Shantaram.
“-Asta este India! E țara inimii. Aici inima e stăpână, omule. Inima, în pizda mă-sii. De-aia ești liber. De-aia ți-au dat polițaii înapoi pașaportul fals. De-aia poți să umbli nestingherit fără să te salte nimeni, deși ei știu foarte bine cine ești. Puteau să ți-o tragă, Lin. Puteau să-ți ia banii, adică banii lui Khader, p-ormă să-ți dea drumul și să aranjeze cu alți polițai să te lege și să te trimită acasă.
Dar n-au făcut-o și nici n-o vor face, pentru că li te-ai lipit de inimă, bă, la pula aia de inimă indiană. S-au uitat la tot ce-ai făcut p-aici, la cât de mult te iubesc oamenii din mahala și s-au gândit: Ehhh, a cam făcut-o de oaie prin Australia, da’ p-acilea a făcut și niște spanac mai ca lumea. Asta pentru că sunt indieni, omule. Așa ținem noi țara asta la un loc, cu inima. Două sute de limbi și un miliard de oameni. India este inima.”
Dacă ai timp, poate vrei să citești și alte recenzii de carte:
Umbra muntelui, carte scrisă de Gregory David Roberts – continuarea cărții Shantaram
Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd
Ochiul furtunii, carte de Patrick White
Pompei, carte scrisă de Robert Harris
Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong
Ceai în Sahara, carte scrisă de Paul Bowles
I put a spell on you, carte de Allex Trușcă
PS: Cred că este cea mai lungă recenzie pe care am făcut-o unei cărți și jur că aș mai fi avut de scris despre ea încă de vreo zece ori pe atât. O recomand tuturor celor care vor să cunoască o altă cultură, celor care iubesc aventura și celor care știu ce este iubirea.
Cartea poate fi cumpărată de la editura ALL.
Am achizitionat-o si eu, cred ca o sa-mi placa.
Sunt convinsa ca iti va placea. Eu nu am vrut sa dau prea multe detalii, ca nu cumva sa stric placerea celor care vor dori sa o citeasca. Lectura placuta iti doresc!