Fata sorbea calmă din cafeaua fierbinte şi se uita melancolică spre dealul din spatele casei. Simţea că amândoi, frate şi soră, o urmăresc atent, că îi pândesc fiecare gest, fiecare cuvânt, dar nu voia să le vorbească. Nu avea de gând să rupă vraja acestei zile, sub nici o formă nu intenţiona să revină cu picioarele pe pământ, la cruda realitate, la masa de sub boltă.

Ştia că bărbatul este înfierbântat, îl simţea că este la un pas de a exploda, îi simţea privirile care o ardeau. Intuia şi veninul din ochii surorii lui, ştia că încearcă să îi arunce reproşuri mute, dar evita să se uite la vreunul dintre ei.

Era atât de tânără, adolescentă încă… şi trupul ei cerea trup de bărbat. Fierbea în ea dorul de sărutări sălbatice. Dorinţa de a se lăsa moale în braţe vânjoase de mascul era tot mai puternică. Dar nu îl dorea pe ACEST bărbat, care tocmai se ridica de la masă.

Palidă şi dintr-o dată speriată, l-a văzut apropiindu-se hotărât, s-a lăsat prinsă de mână şi dusă în casă.

S-au privit în ochi câteva secunde, el nervos, ea rece ca gheaţa. În liniştea după-amiezii, glasul lui a sunat nefiresc de puternic:

-Suntem căsătoriţi de un an, îmi spui că îţi sunt drag, dar mă înnebuneşti legănându-te pe lângă mine fără să îmi oferi nimic. În acest an te-am avut de patru ori. Ce ai de gând să faci din mine?

Ea a strâns buzele, a lăsat capul în jos şi a început să îşi descheie liniştită nasturii rochiţei, în timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraji.

 

  SFÂRŞIT