Copiii care cresc nesupravegheaţi secundă de secundă cred că se distrează cel mai bine şi rămân cu amintiri plăcute, exceptând cazurile în care o păţesc.  Mici accidente casnice probabil toţi am avut, unele fără urmări, altele cu urmări neplăcute, dar cu cât trece timpul, cu atât amintirea acelor momente devine mai amuzantă.

Eram prea mică pentru a ţine minte, dar ştiu că mama îmi povestea despre primul meu zbor cu căruciorul, care a fost efectuat cu ajutorul naşei mele, nepricepută în mânuirea acelui vehicul rigid. Aveam vreo zece luni şi încă locuiam la Alexeni, unde lucra pe atunci tatăl meu.

Într-una dintre zile, naşa s-a hotărât să o ajute pe mama, care se simţea foarte obosită şi mai avea destulă treabă de făcut. Plimbarea mea s-a terminat rapid când am ajuns la colţul blocului. O piatră obraznică s-a aşezat în drumul uneia dintre roţi, înclinând periculos vehiculul, iar naşa nu a putut face altceva decât să privească îngrozită, cu mâinile la gură, cum plutesc prin aer şi aterizez în şantul plin de iarbă de pe marginea trotuarului. De la geamul de unde ne privea, mama a scos un ţipăt ascuţit. Dar până când a ajuns la noi, eu eram deja înapoi în cărucior şi nu dădeam semne că aş fi avut ceva.

Când am mai crescut, una dintre marile mele plăceri s-a dovedit a fi plimbarea cu autobuzele vechi, cu burduf. Descoperisem că la spatele autobuzului puteam pluti de câte ori roata întâlnea  o groapă, cu condiţia să stau în picioare. Ne adunam mai mulţi copii şi ne ţineam de mânuţe, sperând că autobuzul va întâlni obstacole care să ne propulseze cât mai sus. Râdeam ca nişte descreieraţi, fără să ne dăm seama că riscam să ne lovim serios.

Mergând zilele trecute cu maşina, cu nişte prieteni, am văzut cu uimire că aveau pe bancheta din spate două scaune separate, pe care au aşezat copiii. M-au lămurit imediat. Pentru siguranţa prichindeilor, cumpăraseră scaune auto pentru copii de pe nichiduta.ro , ceea ce în prima clipă m-a făcut să râd, amintindu-mi cum în copilărie căutam senzaţiile tari oferite de hurducăturile maşinilor. Apoi mi-am dat seama că acele vremuri au trecut, că maşinile prind viteze tot mai mari, că şoselele sunt tot mai aglomerate, iar protejarea copiilor este prioritară.