“Seceta a ucis orice boare de vânt…”, lăsând creierul neaerisit. Memoria, aflată în moarte clinică, a abandonat un vraf de poze în calculatorul deja obosit. Avea un tâlc ascuns eroarea apărută pe ecran. Încerca, într-un mod subtil, să spună că baba e senilă fără doar şi poate dacă la fiecare ieşire colecţionează peste o sută de fotografii, pe care mai apoi le rătăceşte nesortate prin calculator. Anafura mamii ei de eroare, cum m-a făcut ea să petrec aseară câteva ore în încercarea de a tria, ordona şi curăţa de prin foldere cele peste 6000 de poze pline de praf, poze adunate în doar 3-4 luni!

La miezul nopţii, cu creierul făcut pilaf, strângând la sân o pisică somnoroasă, împing cu mâna liberă cele câteva catrafuse din pat şi mă trântesc epuizată. Televizorul, cu toate că are peste o sută de programe, e de-a dreptul inutil. Nimic, absolut nimic de văzut sub această şandrama care adună pseudovedete. La români tot felul de marţafoi fuduli care se ceartă aiurea, pe la străini programe ce îmi amintesc motivul pentru care am renunţat la tv o atât de lungă perioadă. Deschid cartea. Chemarea pământului îşi păstrează magnetismul vreme de fix două pagini. Lumina rămâne aprinsă, cartea deschisă pe piept, fleandura de pe pat mototolită sub mine.

Ursula îmi dă deşteptarea la 6 dimineaţa, ca de obicei. Beau o cafea, mă felicit pentru eliberarea a 17, 6 GB din calculator, după care mă întristez la gândul că nu pot scoate un text din cele 12 cuvintecatrafuse, praf, vraf, pilaf, anafura, san, senila, sandrama, martafoi, fuduli, talc, fleandura. Degeaba mă uit la schiţa de prolog. Nu sunt în stare de aşa ceva! Îmi ascund cuvintele printre participanţii adunaţi în tabel, îl iau pe Bruno şi plec la plimbare, deşi seceta a ucis orice boare de vânt. În căutarea unui fir de apă…

un-fir-de-apa-1024x768