Mă supăr ca un copil de trei ani, din toate nimicurile. Unii spun că sunt prea răsfăţată, alţii că sunt egoistă şi mă gândesc doar la mine. Eu spun că mi-ar plăcea ca uneori să mi se facă şi mie pe plac, aşa cum şi eu le fac altora… Mi-au rezolvat băieţii problema cu calculatorul, acum mă pot mişca repede prin toată lumea, am discutat şi cu nepotul meu şi am lămurit problema (îi era jenă să mai dea ochii cu mine, după acea încurcătură), dar a intervenit o altă problemă, de data asta legată de viaţa din offline.
I-am propus lui Mihai să ne petrecem Paştele la munte, la aer curat, să urcăm undeva, să mâncăm pe păturică şi să bem apă de izvor. A fost încântat, a spus că aşa vom face, dacă asta vreau să fac într-o zi în care toţi stau în casă, ciocnesc ouă încondeiate sau doar vopsite şi se uită la televizor. Da, asta îmi doresc.
Aseară, în timp ce Ionuţ şi un coleg al lui Mihai rezolvau problema cu windows-ul (mulţumesc, Răzvan), au discutat între ei şi soţul meu le-a şoptit că nu are nici un chef de urcat pe munte, că ar vrea în aer liber, dar nu să facă febră musculară urcând munţii în doi, ci doar undeva la un grătar, eventual la colegul lui la ţară.
Urechea mea a prins din zbor această discuţie… Am stricat cheful băieţilor cu tânguiala mea… Îmi făcusem planuri multe, speram să îl conving şi pe Ionuţ să meargă cu noi, când de fapt nici măcar soţul meu nu avea chef de căţărat pe munţi în ziua de Paşte (ca neoamenii, după cum mi-au spus).
Acum trebuie să îmi scot ideea din cap, să îmi fac alt plan, să mă acomodez cu idee că nu văd muntele la începutul lui mai. Marea nici atât, deşi mi-ar fi plăcut. Planul băieţilor este să mergem la Scroviştea, la vreo 30 kilometri de Ploieşti, să facem grătare cu colegii soţului meu, să ascultăm muzică până dimineaţa şi să facem karaoke. Nu ar fi nimic rău în asta şi ştiu că ne-am putea distra aşa, dar muntele meu cum se va descurca fără mine în acea zi sfântă?
Muntele va fi tot acolo sa va astepte pana data viitoare cand absolut toata lumea va avea chef de catarari. Si de la inaltimea lui va privi peste dealuri si vai cum faceti voi gratare si ciocniti oua la Scrovistea si se va bucura de bucuria voastra 🙂
PS Iti place ce poetic am spus-o? :))
L-ai intrecut si pe Calistrat Hogas! Ar fi fost invidios daca ar fi putut sa imi citeasca blogul. :))
bine ca v-ati aranjat ceva cu ocazia acestor sarbatori… muntele… de milenii vegheaza lumea… nu stiu cum se va descurca fara noi :))
Macar daca ar sti ce dor imi este de el! Cum sa ii trimit un semn? 😉
Faci fum.
In general barbatii sunt lenesi la efort fizic si harnici la bere. D-aia traiesc mai putin.
Mie imi pare rau ca nu ai cu cine merge la munte, dar din cate stiu gratarele se fac in natura, deci loc de plimbare tot ar fi.
Dava vrei la munte, organizeaz-ti o excursie fara sa te bazezi pe nimeni. S-ar putea sa fi suprinsa de cat de bine te vei simti daca te vei gandi la tine in loc sa cheltui energia rugandu-te de altii.
Eu asa fac de un timp si mi-e mult mai bine.
Sa plec singura? :)) Exclus! Ar veni dupa mine, de teama ca ma papa vreun urs, chiar daca asta ar insemna sa renunte la bere in favoarea muntelui. :))
Nu singura, ci cu alte persoane.
Da’ bere pe varf de munte, se poate? 😛
In mod sigur muntele te va astepta cu rabdare ! 🙂
Te va aştepta muntele, cum zice toată lumea. Important este să petreceţi sărbătoarea împreună. Eu cu asta identific sărbătorile. Cu familia mea adunată la un loc.
Mai conteaza unde mergeti atata timp cat sunteti impreuna? Nu cred
Ştiu cum e să nu-ţi vezi visele împlinindu-se. După ce-mi trece frustrarea însă, sunt în stare să mă adun şi să-mi propun schimbarea planurilor. De obicei iese bine dacă pleci de acasă cu gândul ăsta.
Uite, şi eu aveam de gând să merg la munte în weekendul ăsta şi nu mi-a ieşit… Mi-am invitat în schimb o prietenă la mine, aşa că tot mă aleg cu ceva.
🙂
Sincer cred ca te vei distra mult mai bine la gratar! Mai ales cand ai sa-l pui pe sot si pe “colegul” sa cante karaoke dupa cateva pahare! 🙂
Paste fericit! 🙂
Ca un împătimit al muntelui şi al drumeţiilor montane, (şi nu aşa, de cîteva ore, ci zile cu cortul), zic că nu e tocmai cea mai bună periodă pentru o astfel de ieşire, parcă totuşi Scroviştea este de preferat în luna mai (pe munte acu’ e soare, la câteva minute s-a stricat toată distracţia). Vorba unui comentariu anterior, muntele tot acolo va fi şi mai la vară. Pe de altă parte important este să fii cu jumătatea ta, peisajul trece în plan secundar… asta din punctul meu de vedere. Să vă şimţiţi bine! 🙂 ah, să fie vreme faină 😀
Ştii, muntele e puturos. Rămâne locului, de obicei.
Nu puteţi împoăca şi capra, şi varza! Sş faceţi karaoke la cucurigu?
Ah, compromisurile astea… ce nu le suport eu când nu-s în favoarea mea! :)) Eu cred că sunt mai răsfăţată la capitolul acesta; de obicei, unde vreau acolo mă duc. Dar am şi prieteni care au aceleaşi gusturi ca mine, deci nu e o problemă. Sper ca soţul pe care-l voi avea să facă parte din aceeaşi categorie.
Nu ştiu cum se anunţă vremea în zona voastră de Paşti, dar la noi va fi rece şi ploios. Iar la munte se ştie că vremea e şi mai capricioasă. Aşa că poate nu-i o idee rea să amâni întâlnirea cu muntele 🙂
Nu, nu, nu, TREBUIE sa mergi la munte! 🙂
Dar nu cu orice pret.
Eu la inceput de mai..pe 1 mai nu stiu sigur daca ma duc la mare(ca tot sunt atatia soferi in randul prietenilor mei…si cu putin noroc poate imi iau si permisul luni-marit adica pe 29-30, dar chiar si asa nu sa primesc masina sa plec la mare doar eu la o zi dupa ce imi iau permisul, nu?) sau doar un gratar la padure..in schimb de paste stiu sigur ca o sa stau acasa, o sa mananc muuult si o sa lenevesc cu familia:d
:))) mai bine sa fii cu familia si cu prietenii. muntele poate fi vizitat oricand
:))))))))))) Stiu exact ce simti pentru ca fac deja planuri cum sa-l scot pe Vlad din casa ca sa vad Mont Blanc-ul, mi s-a pus mie pata ca vreau sa ma dau cu tramvaiul pe munte, daca exista, cum sa nu-l incerc? Doar ca imi trebuie luni bune de apropouri, tanguieli, planuri, oftaturi ca sa se indure sa faca “un mic” efort montan, de dragul meu. Anul trecut am vrut sa mergem la Matterhorn, vezi sa nu, el l-a vazut nu-i mai vine sa mai mearga inca o data. Daca ii zic de bere (sau gratar, dar aia n-am zis eu vreodata c-as vrea), este gata imediat, fara discutii.
Dupa ce pentru Paste voi sta mai mult prin bucatarie…n-as avea chef de munti. Bine, eu n-as avea nici odihnita :)))
Lasa ca te impaca ei, baietii 🙂