Se caută scuze

Şi-au pregătit din timp concediul, şi-au cumpărat biletele de avion, şi-au programat fiecare zi pe care o vor petrece în ţară, şi-au anunţat prietenii şi familia în legătură cu data întoarcerii, ca fiecare să îşi poată programa din timp treburile. Sunt emoţionaţi şi dornici să îi revadă pe cei lăsaţi în ţară anul trecut, când s-au văzut nevoiţi să ia drumul străinătăţii, drum greu şi plin de amar, dar presărat ici, colo, cu bucurii şi realizări.

Printre prietenii lor sunt persoane care ştiu bine cum stau treburile aici, dar nu îndrăznesc să le spună. Când au plecat, în casa părinţilor au rămas lucrurile adunate în anii din urmă, lucruri la care ţineau şi pe care nu s-au îndurat să le înstrăineze. Poate că se gândeau să le lase copilului sau poate le trezeau amintiri plăcute. Nu asta este important. Ceea ce doare şi îi pune pe prieteni în dificultate este că o persoană din familia lor, ştiind că ei sunt departe şi având acces in casă, a început să le ia câte un lucru, apoi câte două, apoi lucruri de valoare, până când a golit camerele.

Mulţi au încercat să îl oprească, să îi deschidă ochii şi mintea, dar el, neavând serviciu şi nici caracter, a pus la spate toate sfaturile şi ameninţările. Probabil şi-a imaginat că în străinătate umblă câini cu covrigi în coadă şi rudele lui se vor întoarce cu nave pline de obiecte valoroase sau nu se vor mai întoarce. Acum a sosit momentul în care această familie vine în concediu. Va intra într-o casă aproape goală. Va avea un şoc. Cine să îşi asume răspunderea de a-i anunţa înainte de a veni? Cine să le dea această veste urâtă?

Mie nici nu mi-ar fi trecut prin cap că la casele de amanet sunt primite şi alte chestii în afară de aur, însă băiatul despre care vă vorbesc a ştiut şi a dus fără milă la amanet electrocasnice pentru care rudele sale au muncit, s-au zbătut să le adune şi pe care nu s-au îndurat să le vândă înainte de plecare. A vândut prin obor lucruri care au costat o mică avere, a vândut până şi din jucăriile copilului. Cum i-ar putea anunţa prietenii acum, ce le-ar putea spune, ce scuză ar avea pentru tăcerea de un an?