Stimată Ioana R.,

Observând că anul 2015 readuce în comunicare moda scrisorilor deschise, am decis să vă adresez mesajul meu prin intermediul blogului, cu speranţa că împreună vom putea rezolva problemele cu care mă confrunt de la o vreme din cauza domniei voastre. Vă rog să mă credeţi când spun că intenţia mea nu este să vă pun într-o situaţie jenantă în public, nici să vă deranjez doar de dragul audienţei, traficului, numărului de unici. Consider că o scrisoare deschisă este calea cea mai simplă prin care pot ajunge la dumneavoastră pentru a vă comunica nemulţumirile mele. 

Stimată doamnă, draga mea, Ioana R., nu am de gând să vă judec faptele, nici să mă dezvinovăţesc pentru ale mele, chiar dacă am auzit în jurul meu voci îndrăzneţe încercând să îmi/ne facă morală. Ca să vedeţi cât sunt de sinceră şi obiectivă în gând şi faptă, voi începe prin a vă anunţa că vreme de peste un an v-am păstrat intactă corespondenţa, crezând că voi apuca să trăiesc ziua când veţi veni să o ridicaţi. După un an în care am adunat foi cât să umplu câteva volume de carte, am înţeles că efortul meu era inutil. Ori nu ştiaţi că toate scrisorile ce vă sunt adresate ajung în cutia mea poştală, ori nu vă interesau mesajele trimise de primărie sau bănci.

Stimată doamnă, draga mea, Ioana R., am început să vă arunc scrisorile primite (nedeschise) abia când am priceput că nu veţi veni niciodată să întrebaţi de ele. O perioadă m-am simţit vinovată, vă jur. Timpul a rezolvat dilemele mele, făcându-mă să mă lămuresc asupra unui aspect: eram singura fiinţă din univers căreia îi păsase vreodată de corespondenţa dumneavoastră. Mă frământau uneori gânduri sinistre: dacă se va întâmpla, cândva, ca doamna Ioana R. să vină totuşi la uşă, să bată încetinel şi să întrebe unde îi sunt scrisorile? Ce îi voi răspunde?

Stimată doamnă, draga mea, Ioana R., săptămâna trecută s-a întâmplat inimaginabilul. O scrisoare v-a fost deschisă! Soacra mea, venită în vizită, a dorit să mă scutească de efortul de a face curăţenie în cutia poştală. Văzând pe un plic numele domniei voastre şi ştiind că aţi plecat din acest apartament cu mult timp înainte ca noi să ne mutăm aici, a rupt hârtia şi a scos din plic misiva cu pricina. Am aflat, cu stupoare, că nu v-aţi plătit datoriile la bănci şi că nimeni nu vă cunoaşte adresa actuală. Poate că între timp aţi şi părăsit acest pământ plin de oameni şi firme care vă vor banii, însă eu îmi fac datoria şi vă adresez această scrisoare deschisă.

Stimată doamna, draga mea, Ioana R., dacă mai trăiţi, mergeţi la poliţie, doamnă, să rezolvaţi problema adresei, căci factorul poştal nu are unde să mai înghesuie corespondenţa mea, din cauza scrisorilor ce vă sunt trimise la fosta dumneavoastră adresă.

Cu stimă,

Vienela