Grandomania unora nu cunoaşte limite. Este suficient să aibă un săculeţ de bani(de preferat euro), o maşină mare şi lucioasă, o vilă cu 20 de camere, eventual împodobită cu turnuleţe, bijuterii din aur cântărind cel puţin cât un copil la naştere şi îşi vor imagina că ei sunt cine sunt. Vor crede că au devenit buricul pământului şi se vor purta ca atare, uimind lumea.

Chiar au fost cazuri, acum vreo 15-20 ani, când doamne îmbogăţite peste noapte din furat sau cerşit, dar fără prea multă şcoală, au vrut să îşi scrie propria istorie, inspirate din telenovelele spaniole.

Şi aşa a dat norocul peste o tânără studentă, cu talent la scris poveşti romanţate. Nu are importanţă cum au luat legătura, cum au ajuns la înţelegere. Important este că o familie bogată şi-a dorit să îi fie imortalizate faptele, să nu se piardă nimic din ceea ce realizaseră. Membrii familiei îşi aminteau, povesteau, se lăudau, inventau, iar studenta lua notiţe, pe care acasă le transforma în capitole de carte, un fel de episoade telenovelistice.

Pentru fiecare capitol primea o sumă frumuşică de bani, mai ales că ştia să negocieze. I se cerea să facă modificări, să ajusteze anumite pasaje, iar asta costa. La sfârşitul acestei munci titanice, fata şi-a dat seama că adunase o sumă frumoasă, neaşteptat de mare.

Dar stiţi cum sunt oamenii. Ăia de ce să aibă şi noi nu? La scurt timp, a primit o nouă ofertă. O altă familie dorea să îşi vadă, scrisă negru pe alb, istoria proprie. Biografii ale membrilor familiei, cu realizări de excepţie, cu laude exagerate şi răsturnări de situaţie mai ceva decât în filme.

După ei, alţii şi alţii, până când fata nu a mai suportat şi a dispărut. Sau poate doar terminase facultatea şi a plecat pe drumul ei. În urma acestei fete au rămas scrieri deosebite, în biblioteci pe care nu le citeşte nimeni, despre oameni care se cred buricul pământului.