Am adunat foarte multe poze în cele opt luni (împlinite astăzi) de când sunt în Scoția. Desigur, unele sunt reușite, altele mai puțin. Am adunat și foarte multe amintiri, la fel cum am adunat idei pentru articole pe care, din cauza oboselii și a puținului timp liber, probabil nu le voi scrie niciodată. Am împărțit  pozele în foldere, sperând că așa îmi va fi mai ușor să le găsesc atunci când nevoia le va cere, însă rareori se întâmplă să le descopăr când le caut. Să fie oare din cauză că de la fiecare ieșire în afara orașului mă întorc cu aproximativ 1000 de poze? Și că ies cel puțin o dată la opt zile? Dar să nu mă mai lungesc la vorbe goale, ci să vă arăt mici porțiuni din Scoția, văzute prin obiectivul aparatului de fotografiat. Pozele se măresc dacă dați clic pe ele.

Castel în Edinburgh. O atracție turistică de neratat, la care vreau să revin în această vară, când sper să nu îmi mai tremure mâna pe aparat din cauza frigului.

Inseparabilii Vienela și Bruno – prima poză făcută în prima noastră mașină.

Ploile dese nu mă împiedică să admir florile care îmi ies în cale.

Un soi de hartă a lumii găsită sub un pod.

Culorile toamnei în Scoția.

Cerul Scoției la apus. În prima lună (septembrie) am făcut mii de asemenea fotografii.

Frigul m-a împiedicat să intru în amănunte, însă nu m-am putut abține să nu pozez.

Iarna în Scoția.

Curcubeu.

Urare de bine inscripționată pe scara blocului de foștii mei vecini.

Când vreau să mă simt în Scoția ca acasă, merg aici.

Atrasă de culori, zgomote și potențiale câștiguri, am lăsat râzând vreo 200 de lire aici.

Nu am plecat cu mâna goală din sala de jocuri de la Amazonia. O mulțime de mici comori mi-au bucurat sufletul.

În Scoția am fost chiar și la cules de struguri.

Pegas-ul scoțian.

Mi-am luat aparat de fotografiat. Rămâne doar să învăț să îl folosesc. :D

Cușca hamsterului. Între timp a expirat, roasă fiind de dințișorii ascuțiți ai Piticoatei.

Alge marine ce pot fi întâlnite pe plajele Scoției.

Deep Sea World. De neratat.

Plajă la Marea Nordului. Plajă?

Am pozat ruina aceasta de o mie de ori. Vreau să îi dăruiesc o poveste cândva. M-aș bucura să încercați și voi.

Și tot undeva la mare am găsit aceste stânci. Jur că-s mult mai frumoase în realitate.

Barca pe valuri se legăna…

Nu știu ce sunt aceste flori verzi, dar m-au fascinat.

Scoția sălbatică.

Maimuță în copac. Scoția, 2018.

Pod peste apa mării.

Cu scuterul pe autostradă.

Oglindă, oglinjoară, cine are cel mai frumos câine din țară?

Mergând pe calea regilor.

Nu e nimeni pe bancă, porumbeii să-i vadă…

O altă zi, o altă mică plajă.

Mă întorc repede, iubito. Cu peștișorul de aur.

The ship that never sailed – Blackness Castle.

Un alt apus de soare, de această dată surprins în luna mai.

Scoția e toată galbenă primăvara.

Galbenă e și bandana pe care scrie I need space.

Noi, oamenii, suntem în stare să distrugem tot ce ne iese în cale și chiar ceea ce nu ne stă în drum. Aici și aiurea.

Bass Rock.

Cartea m-a costat o liră, jucăria 10 lire.

Dar nu ne-ai spus nimic despre ploile scoțiene! Nici nu vă voi spune în acest articol. :p

Vă pot arăta cum plouă peste Bathgate într-o zi senină.

În Scoția trăiesc până și elefanți.

Nou și vechi.

Mai am, dar s-a făcut târziu. Peste numai câteva ore plec la serviciu…