Voi doi, de ce nu vă potoliţi? Cât mai aveţi de gând să faceţi pe cocoşii? Staţi cuminţi, că vă spun tovarăşei diriginte! Băiii, sunteţi tâmpiţi? Vreţi să distrugeţi băncile? Idiotule, m-ai lovit şi pe mine!

Cam astea erau ţipetele care se auzeau prin clasă în acea zi călduroasă, când vacanţa de vară deja bătea la uşă. Mai erau câteva săptămâni până când terminam clasa a şaptea. Toţi eram obosiţi, nervoşi, cu gândul la ceea ce vom face timp de trei luni. Tocmai se auzise prin şcoală că o fată de la o clasă vecină era însărcinată. La 13 ani! Treceam pe lângă ea şi ne feream, de parcă ar fi fost contagioasă. Dar o priveam plini de curiozitate, neînţelegand bine ce i se întâmplase. Ştiam doar că era ceva ruşinos.

Cei doi colegi continuau să se alerge prin clasă. Ne îmbrânceau fără să ne privească, îşi cărau pumni şi picioare, se înjurau ca la uşa cortului. Unul dintre ei era comandant de detaşament. Te-ai fi aşteptat să fie mai ponderat. Dar era prea mândru şi nu accepta ca cineva să îl jignească. Celălalt era masiv, un soi de urs pe două picioare şi avea doar glume proaste în program.

De la ce s-au certat nu ştiu. Erau tot mai îndârjiţi. Nu mai ţineau cont de nimic, probabil nici nu mai ştiau unde se află. Urcau pe bănci, aruncau cu obiecte, se tăvăleau încleştaţi pe podea. Din greşeală sau intenţionat, cineva i-a pus piedică celui care ne era comandant de detaşament. S-a întins în praf cât era de lung. În acel moment am văzut o sclipire metalică în mâna celuilalt.

În următoarea secundă, cuţitaşul cu care îşi ascuţea creioanele se odihnea în pleura comandantului de detaşament (poate unii dintre voi îşi amintesc acele cuţite cu lama aproape perpendiculară pe mâner, special făcute pentru creioane-îmi scapă numele lor). Cămaşa albastră s-a umplut de sânge, ochii tuturor s-au deschis larg, în clasă s-a făcut linişte. Până şi ursul pe două picioare a înmărmurit. Doar mândrul comandant de detaşament zâmbea, spunând că nu are nimic. Şi chiar nu avea nimic, în afară de un cuţitaş înfipt în spate, prin cămaşă şi pleura tăiată, motiv pentru care şi-a petrecut vacanţa de vară în spital.

Chestii urâte se întâmplau şi acum 30 de ani în şcoli, nu de acum “unităţile şcolare sunt transformate în câmpuri de luptă sau în studiouri de filme porno”, după cum spune Cotos. Mereu copiii s-au bătut prin şcoli, mereu au fost fete care să se lase amăgite la vârste foarte fragede. Atunci se muşamaliza totul, copilul era exmatriculat sau lăsat repetent pe motiv de proastă purtare şi gata, totul revenea la normal!

 

Pentru cei care nu ştiu, pleura este membrana care înveleşte plămânii şi pereţii cavităţii toracice.