Când mi-am ales cuvântul anului 2017, schimbare, am făcut-o cu gândul la câteva obiceiuri proaste pe care le-am căpătat și de care aș dori să scap. Mi-a mai trecut prin minte ideea de a face schimbări în viața de zi cu zi, de a scrie mult mai mult pe blog, ba chiar am îndrăznit să sper că voi putea schimba mentalități. Ei bine, cineva a vrut să râdă cu poftă de mine și aș putea spune că a reușit. Din prima zi a anului 2017 lucrurile au părut că merg pe dos, iar pentru a rezolva anumite probleme întâi m-am enervat până am simțit că îmi crește rău tensiunea, apoi am dat din coate și am îndreptat spre vinovați un imaginar pistol, asigurându-mă astfel că totul revine la normal.
Până la urmă, exasperată de prostul început, am răcnit către 2017, sperând că va pricepe repede că schimbarea trebuie să fie în mai bine, nu în mai rău. Deocamdată nu dă semne că ar fi înțeles ceva din toată agitația mea. Lucrurile continuă să fie pe dos, evenimentele par să se precipite, iar răbdarea mea e deja o amintire. Noroc că am prin calculator o mulțime de poze care să îmi înveselească zilele. Una dintre ele mi-a ridicat moralul astăzi, imediat ce gândul mi-a fugit la Pisica neagră, melodia cântată de Mircea Baniciu:
“Toți așteaptă acum dezastrul
Și să-mi cadă-n cap albastrul
Cerului așa, pe loc.
Ei nu pot să înțeleagă
Cum, de ce pisica neagră
Mie-mi poartă doar noroc.”
Așadar, dragă 2017, te anunț și pe această cale că am în casă nu una, ci două pisici negre care, prin puterile magice cu care au fost înzestrate, mă vor feri de toate barierele pe care tu, an prost început, mi le pui în cale. :)))