Că vrem sau că nu vrem, ne lăsăm de mici indoctrinaţi de ideile părinţilor, de mentalitatea poporului din care facem parte şi unii dintre noi nu reuşesc să treacă acest prag niciodată. Într-una din zilele vacanţei petrecute în Italia, prietenii mei au decis să mă uimescă cu un preparat despre care ştiau că românii nu îl acceptă, cel puţin în prima clipă. Prosciutto crudo con melone (şuncă de Praga crudă cu pepene galben).
Nici prin cap nu îmi trecea să combin carnea cu un fruct atât de dulce şi am refuzat vehement să gust din acel amestec. Prietena mea, româncă, îmi povestea că i-a fost la fel de greu şi ei la început, dar a luptat cu propria scârbă, cu prejudecăţile şi a rămas surprinsă descoperind că amestecul avea un gust divin.
Încurajată de experienţa ei şi mai ales pentru a nu mă lăsa mai prejos, am mâncat prosciutto crudo con melone. Mint, nu am mâncat, ci am devorat o jumătate de pepene galben şi nu mai ştiu câte felii de prosciutto. Divin, absolut divin, exact cum îl recomandase Claudia.
Seara a venit rândul italienilor să îşi testeze curajul, încercând să mănânce slană românească, brânză sărată şi ceapă. Ei, care nu suportă să vadă nici pieliţa prăjită de pui, pentru că are prea multă grăsime, ei, care se feresc de alimente foarte sărate. :))
Dar era un fel de schimb de cultură gastronomică, pe care nu îl puteau refuza. Au pus pe limbă, s-au strâmbat, au scuipat, au luat bucăţi mai mari de şuncă şi au simţit gustul. Şi ne-au lăsat nemâncate!!! Au înghiţit pe nemestecate toată slana. Şi Angelo a telefonat în România, la mama Claudiei, să mai ceară. :))
Nu ştiu însă dacă aş reuşi să fac un asemenea schimb cu cineva care obişnuieşte să mănânce gândaci prăjiţi, lăcuste, paianjeni, scorpioni sau chiar larve de insecte.
Prosciuto cum îi spun eu nu e chiar şuncă de Praga, dar combinaţia e foarte bună.
Mulţumesc că mi-ai reamintit !
Prosciuto nu e sunca de Praga, corect ;)
Am cautat o jumatate de ora pe net traducerea exacta, pentru ca si eu aveam dubii. Dar cele mai multe site-uri romanesti, in engleza sau italiana asa traduc. :((
Unii spun ca este jambon.
Am tot ezitat intre a scrie aceasta traducere sau nu. :((
Inca nu m-ati lamurit. Ce este de fapt prosciutto?
treaba cu prosciutto si pepene mi se pare destul de complicată pentru că trebuie să găsești și un prosciutto bun și aromat, și un pepene galben dulce și aromat. Or eu nu-mi aduc aminte de cînd nu am mai mîncat un pepene galben bun. Mai luam cînd eram în România de pe marginea șoselei, de prin Dobrogea sau Galați/Brăila.
Dar altfel sunt foarte deschis la combinații care mai de care mai … perverse. Spre exemplu pieptul de rață la ora asta aproape că nu-l mănînc altfel decît cu un sos fie cu miere, fie cu portocale … o nuanță de dulce să fie acolo!
Cu miere am mancat pulpa de miel la cuptor. Bestial!
Si eu sunt pretentioasa la pepene galben, dar cel pe care l-am mancat atunci era chiar pe gustul meu.
N-as da slana pe prosciuto 3 vieti de-acum incolo
Dar merita sa incerci o schimbare, din cand in cand. ;)
Ai cam pus punctul pe i cand ai zis ca tine de cultura. Multi nu sunt constienti de asta, dar gusturile se educa. Cu cat intri mai mult in contact cu alte culturi, cu atat mai mult iti dezvolti propria paleta de gusturi si accepti din ce in ce mai multe lucruri.
Un bun mod de a-ti dezvolta cultura in domeniul gastronomic este de exemplu turismul culinar. Sa mergi prin alte tari (sau chiar si alte regiuni ale tarii, mancarea e foarte diferita intre ardeleni, munteni, moldoveni, olteni, banateni…) si sa gusti din toate specialitatile. Ideea e sa fii deschis si sa incerci fara prejudecati.
Pe mine nu ma deranjeaza deloc combinatia dulce-sarat, si parca cu cat incerc mai mult cu atat imi place mai mult. Si iubesc mancarea asiatica, ca tot veni vorba de ciudatenii, e chiar preferata mea.
De la asiatici nu am mancat nimic deocamdata, dar sunt deschisa la provocari, cu conditia sa nu fie gandacei sau sobolani. Sau macar sa nu stiu eu. :))
Ah, n-ai buton de edit. Am vrut sa mai completez cu ceva, mie nu-mi prea mai place asa mult mancarea de la noi, mi se pare mult prea grasa. Si urasc sarmalele de cand ma stiu. As manca o suta de prosciutto con melone in loc de o bucata de slana cu ceapa.
Am adoptat foarte repede mancarea italienilor, am mancat fara grasime un an, dar ma simteam tot mai slabita si nu stiam de ce. Mi-am facut acolo niste analize si mi-au gasit colesterolul mai mic decat era normal. :)) Trecusem brusc de la slana la prosciutto. :))
gândaci prăjiţi, lăcuste, paianjeni, scorpioni sau chiar larve de insecte :)
Sa stii c-am citit pe siteul unui calator ca aceste “delicatese” de fapt le ofera chinezii sau japonezii numai pentru a-i “soca” pe turisti si a le satisface poftele de “nou” sau curiozitatile si ca defapt foarte putini dintre ei au gustat sau mananca vreodata asa ceva! Si eu tind sa cred acea sursa
Am vazut un reportaj despre niste indieni de la marginea societatii, care din cauza saraciei vanau sobolani pe campuri, ii frigeau si ii mancau. Am vazut si africani mancand gandaci, si new-yorkezi incercand tot ce inseamna insecte.
Probabil exista si sarlatani printre chinezi, ca peste tot.
Eu as resimti ca ceva deoasebit de amenintator sa ma forteze pe mine personal cineva sa mananc ceva de care imi e greata la prima vedere, asa ca daca eu personal as fi vreodata musafir undeva anume intr-o casa si gazda + si altii ar incepe sa insiste sa mananc ceva “nou” anume care mie personal mi se pare ca arata gretos, eu zau daca nu s-ar opri din insistat dupa ce refuz de maxim 2 ori, (si eu refuz lumea ff des si le spun direct ca nu am pofta in clipa aia de chestia aia, dar am pofta de aialalta, si lumea in general nu se supara), dar daca m-ar forta asa, eu chiar mi-as face o parere deosebit de proasta despre acei oameni si chiar i-as evita pe viitor…
…ceea ce in real life nu mi s-a intamplat niciodata, pt ca in mod real pe mine nici mama sau tata, nici bunicile mele, nici alte gazde ulterior, (decat o matusa o data), nu m-au fortat sa mananc absolut niciodata ceva ce nu imi placea, ba dimpotriva chiar cred ca au depus un efort consistent ca sa-mi ofere numai lucruri bune + ce imi placea mie, plus si taiat si in bucatele mici estetice si frumos asortat aranjate dupa culori, plus si curatat de orice urma de sos sau de grasime, desi nu am fost mofturos, adica daca mie mi-era foame mancam ce-mi placea din ce mi se oferea, efectiv pe alese, dar cred ca mama stiuse automat sa observe daca ceva imi placea cand eram mic si imi mai facea din aia, sau nu-mi placea de loc si ma strambam si/sau oftam asa dezamagit, si pe urma pur si simplu nu mai imi dadea chestia aia niciodata…doar cu spanacul s-a chinuit de cateva ori sa ma imbie, pe urma a arenuntat cand a vazut ca eu ziceam NU, NU, dar dupa cativa ani, pe la 9 ani, nu stiu de ce, am gustat inca o data asa din curiozitate, si deodata a inceput sa-mi placa si pe urma mereu ma bucuram daca mama facea spanac si mancam tot din farfurie, desi nu o bateam eu pe mama la cap sa imi faca ceva anume, pur si simplu nu m-a interesat, mai ales ca nu as fi indraznit sa o pun sa se chinuie sa imi faca mie spanac din spanac proaspat, ca e ff laborios asa ceva, daca facea ceva ce-mi placea mancam aia, daca se intampla sa gateasca ceva ce nu-mi placea nu mancam aia si mancam un senvis cu branza si mere cu biscuiti, si gata, nu era asa o mare tragedie pt nimeni…de altfel nici mama nu cred ca e cine stie ce bucatareasa la un nivel mai complicat decat sa faca chestii la cuptor pe care pur si simplu le baga acolo si le scoate gata facute dupa un timp, ca nu am vazut-o eu pe mama niciodata combinand cine stie ce elemente in bucatarie, doar taia si spala niste chestii si le punea intr-o cratita si cratita pe aragaz sau in cuptor, si dupa aia pleca sa se uite la TV sau sa citeasca o carte pana cand tata incepea sa intrebe daca nu cumva miroase a ars, si atunci stiam ca era gata mancarea, nici in casa nu am vazut eu alte condimente decat sare si piper, de aia si uneori la magazin imi place sa ma uit la etichete sa citesc despre condimente si la ce folosesc ele, dar nu as sti sa recunosc eu un condiment dintr-o mancare niciodata, poate doar foi de dafin daca le vad asa cu ochii mei acolo in cratita, plus lui tata ii place supa si de aia mai face mama supa cu galuste sau perisoare din cand in cand, si uneori mai mancam si eu cate o perisoara sau o galusca, desi fara supa, iar ei ii place pilaful si mai face pilaf dar nu il manaca decat ea, si uneori cam 15 % din timp si eu, mai ales daca pune in el pipote de pui, ca lui tata nu-i place pilaful…cam asta e experienta mea culinara asa la nivel de martor observator, ca de altfel cand gatea mama de obicei eu o lasam in pace si nu eram acolo in bucatarie, dar uneori mai intram si ma asezam atunci pe scaunul lui tata din bucatarie, ca sa ma uit la mama si sa discut cu ea si din perspectiva altui scaun decat cel al meu obisnuit, si de aia tin minte chestiile astea.
On-topic: zau, absolut NU cred ca este cumva obligatoriu sa mananci din mancarurile nationale traditionale ale unei anumite culturi ca sa intelegi acea cultura, cred ca e mai util sa observi relatia pe care o au ei cu mancarea in timp ce o prepara si o mananca decat mancarea in sine, ca mancarea in sine cred ca mai mult depinde de ce se gasea traditional in zona aia geografica unde s-a dezvoltat cultura respectiva de-a lungul timpului, plus desigur colorat + augmentat ulterior de toti ceilaltii care au mai trecut pe acolo in valuri de imigranti in trecut, plus si in prezent plus si de la TV si filme in ultima vreme, si valurile astea sunt destul de comune la mai toti din cate cred eu, decat poate absente in culturile unora care au trait asa mai izolati pe insule, sau in niste jungle unde nu se ducea nimeni, dar altfel e total cam peste tot un fel de cultural “fusion” cuisine, si desigur poate sa iti spuna despre ce anumiti imigranti au venit in trecut, dar cui ii pasa de chestiile astea la un nivel asa de nuantat decat poate daca e istoric cultural sau vrea sa studieze subiectul asta gastronomic in mod detaliat la nivel academic.
Nu m-au fortat, dar au tot incercat sa ma imbie, sa ma incurajeze sa incerc si nu imi pare rau.
Eu fugeam de mama cand gatea, pentru ca ma punea sa o ajut la taiat de legume si uram sa imi irosesc timpul cu asa ceva. Dar incerca mereu retete noi, iar unele erau chiar bune.
De vreo doi ani nu prea mai gatesc spanac decat congelat, care nu rapeste din timp, dar nici nu are acelasi gust.
Stiu ca nu are acelasi gust. Ca din asta congelat mi-am facut si eu, si tot degeaba. Dar tot nu ma simt motivat sa incerc sa prepar din asta proaspat, pt ca stiu ca daca nu e facut de mama nu va avea acelasi gust oricum, am incercat si spanac facut proaspat si gatit de altii, si tot nu e la fel ca ala facut de mama, asa ca nici nu mai caut. La mine zau, nu cred ca e aplicabila zicala cu dragostea care trece prin stomac decat poate in sens ff restrans, daca iau in seama situatia ca eu efectiv nu voi putea iubi niciodata in viata pe cineva in acelasi fel autentic complex si pe durata real nedeterminata si absolut neconditionata ca pe mama si bunica mea, si nici chiar pe prietena mea care e pe functie de sora fata de mine, (desi cred ca fata de ea nu e chiar total total neconditionat pt ca am cunoscut-o deja cand aveam 4 ani, si la 4 ani am inceput si eu sa am capacitatea si chiar interesul sa pun niste conditii fata de lumea din jurul meu totusi, mai ales dupa experienta educativa cu adevarat formatoare, mai ales ca a fost si dureroasa, deci am retinut-o ff bine in sens de acumulat cunostinte, a inceperii activitatii mele profesionale in societate printre oameni ne-rude cu mine la gradinita), deci efectiv nu conteaza daca vreun potential partener ar sti sa gateasca sau nu, (desi cred ca ar fi util asa pt mentinerea varietatii intr-o casatorie, ca sa nu fie asa de monoton chiar tot timpul, mai ales daca nici restaurantele din zona sau supermarketurile nu prea ofera cine stie ce varietate).
Stiu oricum ca pe mine nu ma intereseaza mancarea in general, decat sa stiu ca e acolo daca mi-e foame, preferabil oricum:
a) produse de lapte fermentat +
b) produse de paine cu drojdie sau macar praf de copt in ea, (adica nu lipii tot timpul, decat poate o data pe trimestru la un restaurant oriental, dar biscuiti e OK, preferabil simpli gen Marie, nu fursecuri prea dulci sau cu chestii pe ele) +
c) legume/fructe crude colorate variabil si usor de bagat direct in gura fara proceduri complicate de curatare si decupare prea elaborata +
d) hai si niste produse industriale de carne de origine neidentificabila in amestec, asa pt varietate din timp in timp (desi stiu ca nu sunt sanatoase).
In rest, gris cu lapte + spanac precis ca nu va fi in stare nimeni sa le faca asa cum le face mama, (desi pt orez cu lapte si chiftele am mai gasit candidati acceptabili, chiar destul de frecvent, cu norvegienii si bulgarii specialisti pe orez cu lapte, si suedezii si mexicanii pe chiftele, ultimii chiar asa mai arse cum le face mama, ba am gasit si brazilieni si orientali mijlocii specialisti pe fripturi fara grasime si taiate in bucatele asa ca tata, iar pt pilaf cu pipote de pui zau, am gasit candidati onorabili efectiv din toata lumea, hai, totusi, cu asiaticii mai indepartati pe primul loc si orientalii mijlocii pe locul 2 si cu america latina cu medalia de bronz, totusi la concurenta destul de stransa cei de pe locul 2 cu locul 1, si cei de pe locul 3 cu cu cei de pe locul 2, in anumiti ani si locuri chiar cu rastunari de situatie, deci competitia nu e chiar precis definitivata), si cozonac + rulouri de foietaj cu crema de vanilie de ziua mea precis nu va fi in stare nimeni sa le faca asa cum le facea bunica, (ca nici mama, nici toate matusile mele, surorile mamei, nu au fost in stare, desi s-au straduit cat au putut, si uneori chiar expres si la cererea mea personala fata de ele…zau, cred ca a fost si o rivalitate intre ele de-a lungul anilor sa vada care din ele va primi titlul de Miss Cozonac si Miss Rulouri din partea mea, erau chiar dispuse sa fie o Miss diferita in fiecare an, adica nu titlul de Miss asa pe termen permanent doar una din ele, dar tot degeaba !), asa ca de la astea chiar ca mi-am luat ramas bun.
P.S. Mai a fost o rivalitate si mai individuala intre mama si surorile ei, efectiv la nivel de rivalitate de surori total independenta de rivalitatea lor fata de bunica in fata ochilor mei, deci total nelegata de mine personal, care precis e bazata pe individualitatea lor personala, in legatura cu concursul anual de Placinte cu mere, branza si dovleac + concursul la 2 ani (in cadrul unor olimpiade de vara si iarna) la Chec, (cu medaliile pt placinte fiind acordate de sotii lor personali, iar clasamentul la chec era judecat de ele intre ele in principal, pt ca pe baietii/barbatii din familie, inclusiv eu, efectiv nu ii interesa checul).
In legatura cu Placintele, eu sincer cred ca pot spune ca as putea fi chiar un judecator incoruptibil si impartial, cu disclaimer ca am o oarecare inclinatie politica (1/2 ca tendinta personala innascuta + 1/2 si inclinatie politica asa mai rational judecata ulterior) pro zicala populara “la placinte inainte, la razboi inapoi”, (cu completarea ca daca e vorba totusi de o necesitate de stare de razboi, acest lucru trebuie facut la un nivel cat mai profesional posibil, nu la nivel de amatori sau oameni total incompetenti, plus cu reguli clare, inclusiv de etica). Insa sincer, nu ma pasioneaza activitatea de a fi sef de comisie de acordat premii si medalii de concurs de placinte. Este chiar o inclinatie naturala in cazul meu sa nu ma intereseze chestia asta ff des, desi daca se iveste ocazia la intamplare, si am pofta in clipa aia de gustat placinta, pt acordare de premii ulterior, nu am sa refuz numirea in aceasta functie, mai ales ca stiu ca sunt cat de cat OK-competent si la asa ceva, si daca chiar nu se gaseste nimeni in clipa aia sa indeplineasca aceasta functie, si ma simt eu personal dispus in acest sens, nu am sa refuz asa aiurea acest job.
Iubirea este de multe feluri. Intr-un fel o iubesc pe mama, in alt fel imi iubesc barbatul.
Iti cauti un partener care sa fie ahtiat dupa vreun serial la tv si sigur va face mancare arsa, afumata cum o vrei tu. :))
Nu am incercat niciodata sa fac rulouri de foietaj, mi se par cam complicate la prima vedere. Dar fac niste cozonaci… :-P
Hehehehe cate bucate romanesti am gustat! :D Romanii insista sa mananci si raman oarecum jigniti daca nu. Cei mai multi, nu toti. Mi-aduc aminte si acum cum am ramas blocat pe viata la macaroanele cu zahar (inca mi se par oribile) si pestele in pesmet (alta oroare) :))) In schimb ciorbele cu bors romanesti (adica acrite cu licoarea aia numita bors) mi-au placut mult mai tare decat borsurile rusesti (care-s acrite cu zeama de varza acra). La fel cremele de legume (gen salata de vinete) mi-au placut tare (desi alea cred ca sunt bulgaresti. In general imi place mult mancarea romaneasca si o gasesc variata si o scara doua mai sus decat a noastra. Ma rog nici eu n-am prea mancat cine stie ce bucate traditionale ca mama nu stia sa gateasca. Dar am mancat prin vizite. Altfel, eu nu mi-am torturat nevasta cu mancaruri rusesti. Adica n-am insistat niciodata sa guste. Unele cred ca i-ar placea, pentru cele mai multe insa m-as mira. I-am luat cvas ultima data. Daca nu ma insel inca e nedeschisa cutia :)). Poate si fiindca eu i-am explicat ca oroare mai mare eu nu-mi inchipui…
Încearcă ficăţei de ştiucă în unt.
Pot să dau reţeta.
Eu-s bucuros de absolut orice reteta! Nu stiu cum as putea gasi ficati de stiuca aici, dar sper ca poate la vreo piata de peste :). Multumesc frumos!
Macaroanele trebuie sa aiba branza sarata si zahar, eventual date la cuptor cu oua, esente si stafide. Si italienii ramaneau blocati auzind cum mancam noi pastele. :))
Mie imi place absolut orice fel de ciorba ACRA, dar nu acrita cu otet.
Mama ta cred ca nu avea nici timp foarte mult sa stea sa va gateasca. :))
De ce nu puneti totusi niste retete rusesti pe blogurile voastre, sa ne facem o idee despre ceea ce se mananca acolo?
Pai nu gatim chestii rusesti. Doamna-i romanca nu se pricepe iar eu n-am avut de unde le invata. Stiu cand le mananc la altii daca-mi plac sau nu, dar sa le fac habar nu am si nici motivatie sa incerc n-am ca-mi place mult mult mai mult mancarea frantuzeasca. Imi place chiar mai mult decat multe dintre cele romanesti. E mai lipsita de grasimi, mai variata si de fapt e mancarea pe care o cunosc fiindca a mea nevasta a invatat sa gateasca aici, nu la mama ei acasa (ca acolo facea mama-sa :D).
Am aflat cum reuseste Kadia sa ma uimeasca mereu cu retetele ei si cu modul in care le prezinta. Deci sa aducem multumiri Frantei. ;)
Prosciutto e chiar delicios, nu stiu in combinatie cu pepenele galben cum e, dar te cred pe cuvant, desi eu nu suport pepenele galben, nu pot sa-l mananc(la fel cum nu suport nici menta :D ).
Sunt destul de deschisa la astfel de experiente si schimburi culturale, insa cand vine vorba de insecte “comestibile” zic pas. Nici chiar asa!
Cand eram copil fugeam de pepene galben ca dracu’ de tamaie. :)) Abia pe la 20 de ani l-am incercat si de atunci aproape ca nu mai mananc pepene verde(rosu).
Nu cred ca sunt rele la gust nici insectele, dar este mare scarba de a incerca. :))
Traind de atatia ani “afara” si traind mai ales într-o tara care este foarte deschisa în ceea ce priveste bucatareala am avut ocazia sa mananc diferite preparate, cu specific italian, francez, indonezian, chinezesc…samd. O singura data am mancat lacuste. Aici la mine în sat este un restaurant chinezesc si cu un grup de prieteni ne-am gotarat sa le gustam. Au fost excelente. Sunt foarte crocante si asa cum erau preparate erau dulcegi, dar nu dulcele ala de te lesina, nu pot explica cum, dar sunt bune. Cred ca nu asi vrea sa gust viermi sau ceva viu care misca……
Ceea ce eu gatesc si acasa este o combinatie portocala/peste somon. Atat de gustoasa… Chiar excelenta.
Aveti cumva va rog si o reteta pentru somonul cu portocala? Ingredientele astea sunt usor de obtinut si eu sunt mort dupa somon!
Sorry am fost plecata….
Uite aici reteta ce nu întelegi intreaba-ma, ok?
Somon la cuptor cu porocale si pasta cu legume
(Zalm uit de oven met sinaasappel en groentepasta)
300 g tagliatelle (taitei foarte lati)
200 g fasole lata foarte tanara
1 broccoli
200 g mazare fina (poate fi si congelata)
5 crengute de marar (sau cate vrei tu)
200 g branza grasa
4 bucati de somon a 100 g
Ulei de mazline
2 portocale
sare
piper proaspat macinat
Incalzeste cuptorul la 150 °C.
Controleaza de oase pestele.
Da cu ulei o tava ptr cuptor
Cojeste portocalele si fiecare portocala taie-o in 8 felii
Pune 8 feli de portocala pe tava. Aseaza bucatile de somon fiecare pe cate 2 felii de porocale, pune sare piper si ce condimente mai vrei pe somon si aseaza restul de porocale peste feliile de peste.
Pune tava cu somon la cuptor si las-o sa se prajasca pestele aproximativ in 10-12min.
Pasta cu legume
Fierbe pasta asa cum scrie pe pachet sau pana cosideri tu ca e fiarta.
Curata atele (daca sunt) de la fasolea verde.
Taie broccoli in trandafirasi mici.
Fierbe broccoli si fasolea verde in ultimele 3 minuten cu pasta. Pune si mazarea in ultimul clocot si ia-o de pe foc.
Taie marunt mararul.
Strecoara pasta si legumele.
Amesteca branza grasa (+legume) cu pasta si mararul si potriveste-o la gust cu sare si piper.
Servestele calde
Pofta buna! :))
Multumesc frumos! Am sa o incerc sigur!
Minnie, l-ai facut fericit pe Vladimir spunand ca trebuie pus si marar. :)) Prietenii stiu de ce!
Cred ca merge si cu alt fel de peste, nu? Pentru buzunare mai modeste. :)) As incerca si eu…
Eram convinsa ca nu pot fi rele la gust insectele, daca sunt gatite. Sunt doar ideile noastre preconcepute. Asta nu inseamna ca voi pleca pe camp la vanatoare de lacuste. :))
Somon am mancat doar in Italia, este de atunci alimentul meu preferat, la care tot visez. Dar aici nu am servici si nu imi permit luxul de a cumpara. :((
In ceea ce priveste mancarea…nu sunt vreo ciudata dar am si feluri de mancare romanesti pe care nu le pot manca. Si care in casa mea se mananca, mai bine-zis se mancau, deci am crescut cu ele, vazandu-le. Nu tine neaparat de educatia din familie, sau poate nu la mine, fiindca de mica am avut pareri foarte diferite in multe privinte. De la alte popoare am gustat orice, de cate ori mi s-a oferit ocazia. Unele mi-au placut, altele deloc. La mine totul tine de ceea ce imi place. Poate sa fie cea mai faimoasa mancare. Cata vreme mie nu-mi place…asta e.
Gandacei si alte insecte n-am mancat si nu as incerca. Desi…cu totii, mancam sau bem zi de zi Carmin din cosenila. Deci in fiecare zi mancam gandaci :))
Din tot ce mananca in general romanii, doar cu ciulamaua nu ma impac. Nici un fel de ciulama, niciodata, nici daca lesin de foame. Mai bine o lacusta. :))
Am mancat si eu melci, fructe de mare, tot ce am prins. Inca nu stiu cum sunt racii, dar planuim un pescuit in curand.
Nu este acelasi lucru, nu incerca sa ne bagi in sperieti. :))
Este…oarecum ;) Si cine stie cate ingrediente secrete nu mai sunt prin unele preparate si nu stim?
Urasc ciulamaua!!!!!! N-am vrut sa spun mai sus ca sa nu-mi iau vreo piatra :))
Vezi ca semanam? La fel urasc ceaiul de menta si orice e cu menta. Si mai am cateva. Dar raman pentru mine ;)
De ce sa iei pietre? Fiecare este liber sa manance ceea ce ii place si sa refuze ceea ce nu ii place.
Semanam la ciulama… :)), ca in privinta mentei eu sunt in extrema cealalta. Ador mirosul de menta si tot ceea ce contine menta, inclusiv guma de mestecat. Totusi, ma cam feresc de ceai. Asta nu ma face sa te simpatizez mai putin. ;)
nu mai stiu daca am incercat proschiuto cu pepene, dar am incercat sunca de praga cu pere, la cuptor. cred ca se apropie ca gust si vorba ta puteam sa dau gata o basculanta :D
sunt pentru tot felul de combinatii, numai sa nu fie iuti sau mentolate in exces.
Chestiile prea iuti nu imi plac nici mie, dar nu refuz o tigare mentolata, un ceai de menta sau o guma de mestecat. In rest, nu cred ca stiu chestii mentolate. :))
Bucataria italiana te lasa fara cuvinte. Am lucrat la doua hoteluri diferite, in sala de restaurant. Tot ce le serveam clientilor mancam si noi, personalul. Am gustat foarte multe feluri de mancare. Tin minte ca in prima luna de lucru, am mancat lasagna ca o disperata:)))sa nu mai vorbesc de alte mancaruri. Prosciutto cu melone nu am gustat, ce-i drept, dar nu cred ca mi-ar dispacea.
Lasagna… am mancat in prima zi, cand am ajuns in Italia. Asa mi-au cucerit inima. :))
Eu nu ma pricep in ale bucatariei, dar chestia asta arata bine!!!
Pacat ca nu am gasit o poza in care sa fie si pepene galben. De fapt sunt pe net poze, dar farfuria nu arata asa cum era cea aranjata de prietenii mei.