Șarpele

Mă tot întreabă jurnalul meu săptămânal ce mai meșteresc și eu dau ochii peste cap, neștiind ce aș putea răspunde la această întrebare. De obicei nu meșteresc nimic notabil. Nu am nici timp, nu am nici chef. Uneori îmi propun să elimin acea întrebare, însă ea parcă presimte și îmi trimite noaptea idei pentru jurnal. Într-un final va dispărea, sunt sigură, dacă nu se va întâmpla ceva cu adevărat deosebit. Și sigur nu se va întâmpla, pentru că nu am chef să mă apuc acum de meșterit, când am atâtea alte treburi de făcut.

Cu toate astea, colecționez în continuare imagini furate de pe net, convinsă fiind că într-o zi, cândva, voi face și eu ceva asemănător. Am calculatorul plin de poze cu diverse chestii meșterite de femei mai harnice, cu mai multă imaginație. Una dintre ele mi-a ieșit astăzi în cale și mi-a dat ideea de a scrie acest articol. Un șarpe! Da, asta am găsit, și mi-a plăcut atât de mult, încât mi-am propus să îmi fac și eu unul într-o zi, probabil după ce voi ieși la pensie (dacă voi fi în continuare atât de preocupată de alte chestii).

Ce are acest șarpe așa deosebit? Nimic, aș putea spune. Sau poate totul. Îmi plac culorile lui, îmi place forma, îmi place felul în care se prezintă și mi-ar plăcea să stea în casa mea, undeva la vedere, să mă pot bucura de el zi de zi. Nici măcar nu este greu de realizat, însă nu mă încumet să încep și apoi să îl văd abandonat pe undeva, așa cum s-a întâmplat și cu altele. Dar acum, avându-l pe blog, poate că voi fi mai motivată să îmi fac timp într-o zi. Rețineți că nu mai fac promisiuni, nu mai aleg o dată anume la care să fie gata. 🙂