Influențată de mirarea și laudele necontenite ale oamenilor, mami a încercat în urmă cu un an să afle ce soi de sânge îmi circulă prin vene, căci tare frumușel mai sunt și nu e de crezut că în arborele meu genealogic se regăsesc doar maidanezi. Cineva i-a spus că am alura unui copoi ardelenesc. Îi surâdea ideea. Copoii sunt câini inteligenți, iuți, de încredere. Văzând că merg mult cu botul în jos, adulmecând urme, și că îmi place să scurm în pământ, mami m-a alintat o vreme în secret, numindu-mă copoi.
Dar modelul ce îmi acoperă chipul nu îi dădea pace. Și-a amintit într-un final că așa ceva a mai văzut numai la rottweileri. Agresivitatea de care dau uneori dovadă față de masculii de câine, faptul că sunt atât de protector cu ea, că nimeni nu se poate apropia de casa noastră fără permisiune de la mine și că nu agreez străinii au făcut-o să creadă că prin venele mele ar putea curge un strop de sânge de rottweiler.
A râs toată lumea când a auzit enormitatea. Bruno, câine rottweiler? Haha, hihi, hoho! Ce glumă glumeață! A râs și mami, înveselită de idee, dar nimeni nu a putut-o convinge că nu este așa. Oricum, prea puțin îi pasă de fapt dacă am sânge nobil sau dacă sunt maidanez get-beget. Ea mă iubește pentru firea mea jucăușă, pentru încrederea pe care i-o acord, pentru toată fericirea pe care i-o ofer clipă de clipă.
În urmă cu câteva zile am fost la vaccin. La un alt cabinet veterinar. Doamna (domnișoara?) doctor a spus răspicat că am ceva de rottweiler în mine. Nu știm dacă au influențat-o “petele de foc” de pe chip sau comportamentul din cauza căruia mi-au pus botniță pentru un amărât de vaccin. Voi ce credeți? Arăt a câine rottweiler, a copoi ardelenesc sau a maidanez pur? :D
Rottweiler, conform wikipedia:
“Prietenii și rudele familiei sunt, în general, primiți cu entuziasm. Străinii nu pot trece mai aproape de trotuar. Lătratul este adesea rezervat pentru intrușii nedoriți.
Proprietarii împărtășesc o legătură puternică cu câinii lor de companie; totuși, rasa nu este cunoscută pentru abilitatea de a realiza relații de prietenie rapide cu străinii. Adesea văzuți ca o amenințare de către Rottweileri, străinii pot fi întâmpinați cu o reacție agresivă.
Poate fi agresiv cu alți câini, motiv pentru care trebuie ținuț în lesă în spațiile publice. Când un câine Rottweiler este complet educat și dresat, va fi un bun tovarăș de joacă pentru copii. Va accepta pisicile și alte animăluțe de casă atâta timp cât a avut o experiență pozitivă cu acestea în timpul copilăriei. Rottweiler-ul se va acomoda să trăiască într-un apartament, dacă i se acordă suficient timp și spațiu pentru mișcare. Sunt câini relativ inactivi în interiorul căminului.
Dresajul poate fi unul ușor dacă este făcut de cineva cu experiență. Rottweilerul poate uneori să încerce să preia conducerea. Dacă va avea o mână forte care să îl ghideze va deveni un câine foarte bun în toate sensurile.”
Spuneți voi, nu vi se pare că mă descrie pe mine?
Vă pupă Bruno,
maidanez cu acte în regulă
și cu un imaginar strop de
sânge de rottweiler în vene. :)
Bruno, te saluta și Piki. Nu știu exact de ce rasă se crede el dar știu sigur că nu se simte un metis de talie mică. Tu ai dreptul să te crezi ce vrei tu! Cum te simți tu, așa te vor percepe și cei din jur.
Spune-i, te rog, mamei tale, ca îi mulțumesc pentru locul în blogroll.
Ciudat este ca Bruno se simte in fiecare zi altceva. Ba pisica, ba pescar, ba vanator, ba vultur… :)))
Cu mare drag! :p
Rasa ta, Bruno, se cheamă “iubit & iubitor”. :)
Mare dreptate ai, Vero!
Eu nuș’ ce rasă ești, Bruno, da’ tare mai ești fain! ;-)
Multumim, multumim! :)
Are ceva din rottweiler, dar cand l-am vazut prima data m-am gandit la doberman (doberman pinscher). :)
Un lucru e cert: e o frumusete de maidanez imperial. :)
:D Maidanezo – tomberonez imperial. :p