Skip to main content

Sanatatea este un dar pe care trebuie sa il pretuim

Sanatatea este un dar pe care trebuie sa il pretuim si sa il protejam, insa multi dintre noi incep sa il aprecieze abia dupa ce pierd acest minunat cadou pe care viata ni-l ofera. La tinerete aproape ca nu ne gandim la sanatate, de parca am fi nemuritori, uitand sau nestiind ca probleme pot sa apara oricand, daca traim dezordonat, mancam alimente nepotrivite si nu facem miscare. Pe fondul unor mosteniri ereditare, dar si din cauza ca obisnuia sa manance prea mult si prea gras, sa bea multe cafele si sa se streseze din orice nimic, sotul meu a ajuns pe la medici si a aflat ca e hipertensiv.

I s-a recomandat sa renunte la cafele, la bere, la alimentele grase, dar si sa foloseasca sare cat mai putina si sa faca multa miscare. Nu avem in casa banda de alergat, sa mearga la sala nu are timp, iar zapada care a acoperit pana de curand strazile nu i-a permis sa alerge. A incercat sa manance mai putin, insa neobisnuit fiind sa puna frana, avea mereu senzatia ca va muri de foame. A renuntat la bere si cafea, dar a inceput sa bea sucuri. In loc sa slabeasca, asa cum ii recomandase medicul, a observat ca incepe sa se ingrase, lucru deloc potrivit pentru problemele lui de sanatate.

Abia zilele trecute a reusit sa se decida si a rupt cercul in care se invartea. A renuntat la carnea de porc, la pielita de pui care ii placea atat de mult, la sucuri din comert, la dulciuri si a trecut la o dieta mai adecvata: mananca peste slab, piept de pui fript, multe fructe si legume. A inceput sa faca si miscare. Deja incep sa se vada rezultatele, iar asta il impulsioneaza sa continue stilul de viata ales. Sa nu va imaginati ca ii este usor, mai ales cand suntem toti trei acasa si el e singurul care mananca “mancare pentru capre”, in timp ce eu si copilul ne indopam de prajeli si dulciuri.

O facem mai cu perdea, sigur, dar tot e deranjant pentru cel care nu isi mai poate permite luxul de a manca tot ce doreste. Macar ne consolam cu ideea ca a mai slabit, ca se simte mai bine, ca a reusit sa treaca peste ideea ca va muri de foame fara fripturi pline de grasime si fara mormane de dulciuri. De cateva zile a inceput sa alerge. Intai o tura de bloc, apoi doua, apoi patru. M-a invitat si pe mine la alergat, insa mai mult in gluma, stiind ca nu ma mai ajuta plamanii pe care ii umplu cu fum de tigara inca de la prima ora a diminetii.

I-am propus sa ne cumparam o banda de alergat, sa putem face miscare nu doar in zilele senine, cand soarele incalzeste pamantul fara sa il sufoce. Poate ca as face si eu mai multa miscare daca as avea in casa o banda de alergat, ba chiar as pune si cainele sa alerge, cum am vazut in niste videoclipuri de pe youtube. A fost de acord, insa a tinut sa specifice ca el va utiliza banda de alergat numai in zilele cand va ploua, va ninge, va bate vantul prea tare etc. E bine si asa. Ne ramane noua, celorlalti, mai mult loc pe banda. 🙂