Îmi imaginez uneori planeta ca fiind o casă mare în care proprietarul ne permite să locuim fără să ne ceară chirie, fără să me solicite la schimb servicii de un fel sau altul. Și îmi imaginez că noi, oamenii, ființe aparent raționale și civilizate, facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a distruge casa care ne adăpostește. Lăsăm vasele nespălate, spargem mobilierul, înfometăm și terorizăm copiii proprietarului, ne răhățim în mijlocul casei, mânjim pereții cu substanțe care nu se mai pot curăța etc etc. Planeta suferă în tăcere și visează la răzbunări crunte. Uneori se ridică bunica înțeleaptă și ne ceartă că nu păstrăm curățenia, că nu avem grijă de casa pe care am primit-o. Unii dintre noi, mai rușinoși sau mai cu capul pe umeri, ascultă sfaturile bătrânei și pun mâna pe mătură, să curețe câte un colț al casei. Alții, indolenți, ridică din umeri și se tolănesc în fotolii, cu ochii la vreun film de acțiune. Cât ne va mai suporta planeta?
Vrem orașe curate. Pe bună dreptate. Vrem ca posesorii de câini să le adune patrupedelor fiecare rahat. Nu-i tocmai plăcut să calci în noroc dimineața, când pleci somnoros spre serviciu. Nu e plăcut nici să știi că umblă vorba prin lume că am avea o țară murdară. Din păcate, legile nu sunt gândite de oameni care experimentează pe viu înainte de a lua decizii. Puținele persoane care vor să respecte legea privitoare la rahații câinilor adună mizeria în pungi de plastic. Știți ce înseamnă asta pentru sănătatea planetei? Rahatul de câine este biodegradabil, punga de plastic nu. Norocul Pământului este că prea puțini au pungi la ei și prea puțini adună rahatul.
Eu am ales să îl adun din bun simț, nu de teama legii. Îl arunc în primul coș de gunoi care îmi iese în cale. Uneori, dacă nu găsesc la timp un coș, duc acasă punga de plastic plină de rahat și o arunc în coșul meu de gunoi. M-am obișnuit să o răsucesc dintr-o mișcare și să îi fac un nod serios, ca să rămână mirosul în interior, dar tot nu mă simt prea bine știind că prin oraș în urma mea poate vin oameni care bagă mâinile în coșuri pentru a căuta mâncare sau pet-uri. Domnul Iulian Babalau, de la FinalChapter.ro, îmi spunea că există pungi de hârtie sau din plastic biodegradabil, special concepute pentru a aduna rahatul câinelui. Diana a adus o mulțime de completări gândului meu:
“Inca o chestie “faina” cu adunatul: se arunca pungile in cosurile pe care unii le rascolesc, in care altii cauta mancare, pet-uri etc = deloc sanatos – in zile de canicula dospeste de ti-e mai mare dragu’ sa stai pe o banca, sau in statie de autobuz (cu pungile biodegradabile e si mai “fain”!). Sa fie adunat de pe trotuar, alei, zona verde dintr-un parc unde oamenii stau la picnic (nu e cazul in RO, ‘ca te amendeaza daca te asezi pe iarba in vreun parc) etc. e de la sine inteles, dar sa cauti prin iarba – la lungimea unei lese de 3-5 m, departe de orice picior de om mi se pare caraghios si fara sens. Sa nu mai zic cum kk de om aduna zeci de muste, pe cand kk de caine in iarba nu… plus ca se “dezintegreaza” repede kk de caine si nu ma luati cu e toxic pentru pamant pentru ca nu e! Dovada o zona verde din zona unde multi isi plimba cainii de ani de zile si unde e un fel de “buda” pentru caini (departe de circulatia bipezilor fara pene) si unde ierbii ii da coltul prima data primavara, si e grasa si lucioasa – credeti ce vreti, eu stiu ce vad.”
Dilema care mă frământă încă de aseară nu și-a găsit răspuns. Până la urmă, ce e mai important: să salvăm orașul de mizeria câinilor sau planeta de poluarea cu plastic? Pungile biodegradabile ar fi cea mai bună soluție, dacă am avea și tomberoane destinate numai lor, astfel încât omul sărac să nu bage mâna direct în rahatul câinilor. Adrian a înțeles exact cum e treaba cu pungile de plastic și cu mama natură. Ceilalți când vor reuși să înțeleagă?
Eh, aşa suntem noi, mai catolici decât Papa. Cum dracu’ să aduni răhăţeii din iarba pe care o ingraşă fiind cel mai bun fertilizator? De acord cu adunatul de pe alei, străzi, trotuare şi dus undeva in locuri care au nevoie de el. Idee bună cu tomberoane speciale!
Naiba stie ce e in capul celor care au puterea de a scrie noi legi. Eu am impresia ca mare lucru nu au in cutia craniana. :))))
da eu stiu ca e civilizat si ca e lege si am adunat si eu rahateii pentru o vreme apoi m-am saturat sa stau cu ei in tomberon in vreme ce toti cainii vecinilor isi faceau nevoile la mine in poarta fara a strange cineva dupa ei. Stiu ca o sa par nesimtita dar nu voi mai strange decat atunci cand vor strange toti.
Ehe, in speranta asta garantat nu vei mai strange niciodata. :D Chiar si prin tarile civilizate mai exista necivilizati. Noi, ca suntem cu zeci de ani in urma lor, mai avem mult de asteptat pana cand vom face lucrurile sa mearga. Si oricum, legile noastre sunt de-a dreptul aberante, asa ca…