Invatase de mica sa isi astearna saltele confortabile, atat pentru noptile in care luna refuza sa lumineze potecile intortochiate ale vietii, cat si pentru zilele in care lenea domina orice alta nevoie. Uneori le schimba intre ele, dornica sa traiasca senzatii noi, sa exploreze lumea viselor din felurite ipostaze, sa dea frau liber trupului sa se rasfete pe toata lungimea (si latimea) asternutului. Azi era copil si se ghemuia pe o saltea pentru adulti, parca prea neinsemnata pentru toata acea mare pufoasa; maine era adult si incerca sa-si aminteasca fricile copilariei, cand doar bratele mamei si caldura patului o adormeau.
Se legana, se legana usor, in ritmul neauzit al fericirii, si salteaua ii copia forma, ii copia fericirea, ii inapoia fericirea – dublata. Avea cea mai completa gama de saltele, pentru toate starile sufletesti, pentru toate rolurile jucate, pentru toate etapele visului. Uneori ii erau livrate noi saltele. Rapid, in capitala. Capitala bunul simt, al celui de al saselea simt, al simtului pe care numai printesele adevarate il au, de pot simti minuscului bob de mazare. I se livrau gratuit. Gratuite erau visele, dorurile, aromele, atingerile, modelarile.
Cauta moliciunea, dar evita saltelele prea moi, ce ar fi putut sa-i deformeze perceptii, vise, forme, culori, sunete. Nu ii placeau nici cele tari, ce ii torturau sensibilitatea. Intindea bratul spre pernele ravasite de un somn indelungat, aducea bratul inapoi, il trecea prin pletele aramii, ducea bratul la ochi, alunga filonul realitatii. Devenea copil, se juca printre copii, se invelea in saltele de puf, se ascundea in ele, ca timpul sa nu o gaseasca. Apoi crestea, devenea adult, traia printre adulti, se comporta precum adultii, comanda saltele, dormea si visa pentru ele.
Diminetile ii scuturau somnul, alungau caldura patului, intindeau matasuri peste trupul imprimat in saltele, niveland totul in cale. Visele se inveleau in plete blonde, fugeau visele spre soare, visele se incarcau de energie, turnau confort in saltele visele. Copii si adulti isi traiau visele in saltele, consumand energie, risipind energie, impartind energie. Saltelele aveau grija ca fiecare vis sa fie in culori pastelate, sa miroasa a dulce, sa fie curat precum inocenta copiilor, sa zambeasca asa cum doar femeile fericite zambesc, sa fie bland cum numai barbatii siguri pe ei pot fi.
Primea rapoarte despre noutatile aparute pe Saltele-Online.ro, dadea raportul despre fiecare vis trait aievea in noapte, prindea din zbor cel mai bun raport calitate-pret, se raporta numai la luna ce culcus avea in negrul noptii. Traia si cumpara saltele de pat pentru copii si adulti…
Mie chiar îmi plac saltele şi mi-ai adus aminte de o întâmplare de pe vremea în care eram licean. Eram plecat cu echipa de fotbal a liceului în Galaţi, unde aveam un turneu de calificare într-o fază superioară a nu ştiu cprei cupe şi eram cazaţi în căminul unui liceu. Nu ştiu de ce, dar paturile acelea erau parcă mai mari. Trebuia să facem un antrenament într-o dimineaţă şi profesorul de sport, care juca şi rol de antrenor, a observat că lipseşte un coleg. M-am grăbit să-l caut şi am văzut că în dormitor numai patul lui nu era făcut, iar el, nicăieri. Băiatul ăsta nu avea mai mult de 1, 55 metri, era băgat sub pătură, într-un colţ al patului şi dormea dus. Credeam că e doar aşternutul acolo. S-a trezit, fiindcă tropăiam cu bocancii în căutarea lui…