Cred că s-au plăcut din prima clipă. Îsi aruncau priviri furişe, când aveau impresia că nimeni nu îi vede. Dar noi vedeam, pentru că totul era evident. Amândoi bruneţi, nu foarte înalţi, dar frumoşi, poate cei mai frumoşi elevi din clasă. Ea era de o gingăşie rară. Părul negru şi-l purta într-o coadă lungă, împletită. El, băiat timid, abia dacă îndrăznea să îşi ridice privirile spre fată.
A tatonat terenul vreme de două luni, până când s-a decis să îi ceară prietenia. Glumeţii clasei s-au dezlănţuit imediat. Era un sacrilegiu să îţi faci prieteni printre colegi. Erau atâtea fete în liceu, care abia aşteptau să fie băgate în seamă. De ce a ales-o tocmai pe ea? De ce alege uneori inima aşa, din senin, fără explicaţii?
Am rămas surprinşi văzând că nu iî păsa de glumele nu prea plăcute pe care le făceau băieţii. O iubea sau aşa îşi imagina, la cei 16 ani pe care îi trăise până atunci. Din banii pe care îi primea zilnic de la părinţi, băiatul cumpăra flori. Când fata ajungea la şcoală, găsea pe bancă o floare. Îi trimitea un zâmbet luminos, îi mulţumea din ochi. Nu aveau nevoie de cuvinte. Îşi vorbeau foarte puţin în clasă.
Când tumultul provocat de nemulţumiţi s-a stins, au pornit într-o nouă etapă a relaţiei. O conducea la autobuz ţinând-o de mână. Ea îl săruta uşor pe obraz când intra în clasă şi găsea floarea pe banca lor. Pentru că se mutase mai aproape, stăteau în aceeaşi bancă. Îi vedeam atingându-şi ca din întâmplare vârfurile degetelor la ore, când profesorul scria pe tablă.
Eram invidioase pe dragostea lor, pe felul în care el o trata. Băieţii cu care eram noi prietene se ofereau să ne conducă acasă, ne invitau la film, la discotecă, încercau să ne ţină de mână din prima clipă, ca în a doua să întindă buzele, sperând la un sărut. Noi deveneam adevăraţi gheţari, fugeam speriate, renunţam la prietenia lor, plângând din cauza ghinionului de a nu fi întâlnit Feţi-Frumoşi cu flori în dinţi (sau pe bănci).
Iubirea lor a durat un an. Nici unul dintre noi nu a aflat de ce s-au despărţit, la doar un an de la primul lor schimb de priviri.
Poate s-au inspirat din filmul “Liceenii” :)
la asta m-am gândit şi eu :)
Drept să spun, am avut şi eu faze de acest gen, în tinereţe.
Cu destul succes! :))
Pentru ca si-a dat seama ca e gay. Pentru ca ea nu i-a cedat. Pentru ca ei au inceput sa-i placa masinile. Pentru ca el si-a facut alta gagica. Pentru ca romantismul nu mai e la moda. Pentru ca intr-o zi i-a dat o floare ofilita si ea s-a suparat. Pentru ca unul dintre ei s-a mutat la alt liceu. Pentru ca au incercat sa faca sex si a iesit prost.
Pentru ca timpul trece si cu cat e mai de rahat relatia, cu atata dureaza mai mult :)))
Cred ca toate variantele pe care le-a enumerat Ioana pot fi valabile, dar am intalnit un caz asemanator… Intamplator am aflat ca se despartisera pentru ca el era prea timid, iar ea se plictisise sa-l tot astepte sa-si faca curaj :D
:))
Contrar comentariilor, sunt frumoase povestile de dragoste chiar daca drumurile duc la despartiri…
Poate sunt romantica, dar carei fete nu i-ar placea sa primeasca o floare?
Mai ales in adolescenta?! Cate fete nu jinduiau dupa o privire macar?! care pica ca un fulger in caz ca era sa se intample :)) Dar mai ales gelozia, care era feroce intre fete, de ce aia da, si noi nu :))
D-ale tineretii… dar perfect adevarat. Asa se intampla.
@vienela: asta asa este nu prea puteai sa ti faci prietena in clasa pentru ca te radeau baietii :)
foarte tare povestea :D e greu cu dragostea si in ziua de azi e si mai greu sa dai de un baiat gentleman. :)
Cand el este prea timid tu trebuie sa-ti faci curaj sa-l ajuti sa se simta in apele lui, zic pentru ca asa am facut eu. Cand doi sunt timizi, unul trebuie sa isi faca curaj, si a functionat :)
Ceva a gresit fiecare, altfel ar fi ramas prieteni.
Sau pur si simplu nu se potriveau si le-a trebuit un an ca sa-si dea seama de asta.
:) :) :)
Am avut si eu in liceu un astfel de cuplu. La finalul clasei a 12-a i-am vazut pe strada purtandu-se ca doi prieteni/amici. Mi-am dat seama ca nu mai erau iubiti, dar m-am mirat oarecum ca ramasesera in relatii atat de apropiate. Nu stiu, cred ca ma asteptam or sa ramana impreuna pentru totdeauna(chiar se potriveau, foarte frumosi si foarte destepti amandoi), ori sa o termine definitiv cu o cearta monumentala.
Sunt niste momente in viata cand despartirile pur si simplu par cel mai firesc lucru din lume.
indiferent de motivul pentru care s-au despartit important e ca au trait un an frumos de indragostire…asta e tot ce conteaza :)
In liceu sunt motive si motive pentru care se desprat cuplurile…unele mai intemeiate altele banale, fara sens sau pur si simplu plictiseala pe care o invoca foarte multi…dar au ramas cu siguranta cu amintirile o luunga perioada de timp :)
La multi ani, Vienela !
Romantica povestea.
Cine stie ? Asa este viata !
ce draguta e povestea :X:X:X eu nu am avut parte de asa ceva in liceu :))
Eu am trait asa o poveste si, din pacate, acum traiesc cu regretul ca s-a sfarsit, si mai ales ca a fost din cauza mea. Daca m-as putea intoarce in trecut, stiu sigur ca as proceda altfel.
frumoasa poveste…
Si eu am avut 2 cupluri de colegi de liceu indragostiti din aceeasi clasa ! AMBII s-au casatorit, insa unii s-au casatorit imediat dup aterminarea liceului si dupa 2-3 ani au divirtat, iar ceilalati s-au despartit si re-apropiat de cateva ori insa si-au vazut real de scoala si de job dupa aia, si s-au casatorit in final dupa facultate si DUPA ce si-au gasit joburi amandoi, si inca sunt impreuna ! Nici unii nu au avut copii.
La primul cuplu, cel care au divortat, EL ii dadea flori ei si chiar EL era mai indragostit de ea decat ea de el. La cuplul al 2-lea cel care au rezistat, EA era cea mai indragostita de el, si chiar ea ii facea si mai multe cadouri din cand in cand lui, desi si el ii mai dadea cate o floare sau un martisor, sau o felicitare de Valentine’s Day, dar ea ii aducea prajituri, mancare, ii croseta ciorapi, naiba stie ca mereu ii dadea cate ceva cadou !
Plus desigur am mai avut in aceeasi clasa inca vreo 4 (poate chiar 5 ?) care s-au dezvirginat unii cu altii, efectiv facand schimb de iubiti/iubite unii intre altii, pe la diverse petreceri.
P.S. In cadrul primului cuplu, desi parintii erau OK cu o relatie intre acesti 2 liceeni, totusi nu au fost de acord cu o casatorie atat de devreme, adica efectiv in vara de dupa ce s-a terminat liceul, insa pana la urma nu s-au opus, si chiar am si fost la nunta, si zau, tin minte pe mama ei ce ingrijorata era, (ca efectiv incepuse sa-mi faca confidente mie, ca m-o fi vazut asa mai retras si fara interese deosebite decat sa fiu si eu pe acolo intr-un colt, ca mie chiar imi plac nuntile de cand stiu, dar nu neaparat sa fac ceva dar mai mult sa stau si sa casc ochii sa ma uit ca la teatru !) Si chiar incepuse sa planga si zicea ca stie ca e prea devreme si ca e o greseala si ca se vor desparti, dar era o femeie de fapt de bun simt, si oarecum timida, (fiica ei era MULT mai indrazneata si dominatoare decat mama ei, ca fire), si in nici un caz nu ea a dus la despartirea cuplului, ci chiar cred ca fata a decis ca pur si simplu tipul nu corespundea dorintelor ei dupa ce au trecut acei 2-3 ani. Plus ea chiar a urmat o cariera mai proeminenta decat el ulterior in real life, desi cred ca amandoi au facut o facultate, dar cred ca el era asa mai timid din fire, mai visator, adica nu cred ca putea sa o intretina pe ea la nivelul dorit de ea la numai 21-22 de ani, desi i-au ajutat si parintii…cred ca au contribuit ambele familii (plus bunicii de ambele parti, care inca erau cred aproape toti in putere + cu salarii nu doar cu pensii !) sa le cumpere o garsoniera, efectiv chiar le-au facut pe plac la astia 2 !!
La cuplul 2 insa ambele familii de parinti erau ff de acord cu relatia + cu casatoria, chiar i-au incurajat nu i-au descurajat de loc, dormeau din cand in cand acasa unul la altul inca din liceu, adica deja era un fel de semi-concubinaj cu acordul tacit al parintilor, insa era clar pt toti ca trebuie sa faca o facultate + sa aiba job inainte de o casatorie, si uite ca si-au urmat planul si au reusit. Si in nici un caz nu s-a pus problema de facut vreun copil.
Ha ! Ha ! Mi-am mai adus aminte de o colega de liceu, care a zis de mai multe ori chiar serios ca ea doreste sa se casatoreasca cu un preot BOR. Si culmea e ca dupa cativa ani am aflat ca ea chiar si-a urmat planul, adica a gasit pe nu stiu ce matusa mai bisericoasa sa ii gaseasca un posibil candidat viitor preot care chiar trebuia sa se insoare si i-a facut cunostinta cu el si chiar s-au casatorit. Dar colega asta chiar era serioasa, adica ea chiar stia sa faca mancare inca din clasa a 10-a, stia sa faca placinte, cozonaci, sarmale, macinici, chestii din astea care nici mama mea nu cred ca stia sa le faca deosebit de bine, sau chiar de loc, (ca de ex mama nu a facut cozonaci niciodata), si mama chiar se chinuia dupa diverse retete mai mult de sarbatori, sau daca aveam musafiri, ca ma punea pe mine uneori sa ii aduc aminte ca peste 5 minute trebuie sa puna piperul sau ceva de genul asta, si daca eu uitam si nu iesea ceva, sau se ardea ceva, dadea vina pe mine ca nu i-am spus de piper atunci cand trebuia !
Aceasta colega viitoare sotie de preot era si ff buna la scoala, adica avea chiar mereu note ff mari la toate materiile, dar efectiv nu stiu daca a urmat o facultate, ea avea doar telul sa se casatoreasca cu un preot !
Zau, acuma imi pare rau ca nu m-am dus la aniversarea de 10 ani de la terminarea liceului, ca as mai fi aflat diverse chestii, dar adevarul e ca la vremea aia am aflat prin e-mailuri ca de fapt vasta majoritate nici nu mai erau in tara si nici nu aveau de gand sa vina, in nici un caz nu urma sa vina cine ma interesa pe mine, ca era plecat de mult din Romania, desi pe de o parte si daca aflam ca urma sa vina cred ca mi-ar fi fost frica sa ma duc, numai ca sa nu am vreun soc sau vreo supriza neplacuta.
Motivele de despartire pot fi infinite…
Oricum…de la 16 ani cam greu sa dureze o relatie. Asa ca mai firesc e ca s-au despartit decat sa fi ramas impreuna.
Si eu am cunoscut un astfel de cuplu…colegi de clasa cu mine…la 16 ani s-au cuplat , dupa terminarea liceului s-au casatorit , au intemeiat o familie , au facut un copil , apoi el a mers la facultate si au divortat.
Culmea e ca povesti de astea se întâmplau odata…
Azi? Ma cam îndoiesc…
Cred ca ai dreptate pt ca am remarcat o crestere cu adevarat semnificativa in legatura cu varsta medie pt o prima casatorie in Romania doar pe ultimii 10 ani, si ma gandesc ca atunci cand oamenii se si casatoreau mai tineri, unii din ei poate se si casatoreau chiar cu persoane de care ar fi putut sa se indragosteasca in liceu, dar uite ca in prezent varsta medie pt o prima casatorie la barbati in Romania este 31 de ani, iar pt femei 27,5 ani, si acum vreo 10 ani era cam 23-24 la barbati si vreo 21-22 la femei, (ca tin minte ca am fost chiar surprins cat de redusa era, cand am vazut statistica asta pe Internet). Vad acum de pe wikipedia ca in rep Moldova e acum 27/23 iar in Bulgaria e deja 29/26, si in Turcia 27/23,5, in Rusia 26/23.
Sorry, acum vreo 10 ani varsta medie la casatorie la barbati in Romania era cam 25-26, (nu 23-24), si la femei cam 22, ca am verificat si am gasit o statistica mai reputabila. Dar oricum e o crestere care mie mi se pare semnificativa.
P.S. Pt cine e curios, tot acum 10 ani, pe Rusia era 24/21,5, rep Moldova 24/21, Bulgaria 25/21, Turcia 25/22.
Aceasta varsta a crescut pe ultimii 10 ani si in Grecia, de la 30 la 32 la barbati, si de la 24,5 la 29 la femei. Mai larg cultural-regional vad ca numai in Israel nu s-a schimbat prea mult, doar de la 25 la 25,5 la barbati si de la 24 la aproape 25 la femei.
Când am citit am avut în faţă scene din Liceeni şi Declaraţie de dragoste. Iubirea nu rezistă foarte mult când este prea tânără. Cineva foarte apropiat mie este o excepţie s-a căsătorit cu iubirea din liceu, dar şi ei, ca şi alţii despre care am citit mai sus, întâi s-au despărţit după liceu şi abia pe urmă, după ani s-au regăsit. Acum sunt bine şi au trei copiii – deci un happy end.