Trezirea de la ora 5, 30, chiar şi duminică, poate fi uneori benefică sănătăţii mentale, dacă îţi trece prin cap să cauţi prin blogosferă o leapşă drăguţă şi lejeră, de dat mai departe. Sau nu?
De la Tomata mai furasem, la fel şi de la Nebuloasa, aşa că am trecut şi pe la băieţi, să văd cu ce s-au delectat de-a lungul timpului. Am început cu Ovi Sârb, de la el am ajuns la Nenea Cosmos, ca într-un final să mă opresc la Groparu, unde am găsit ceva interesant.
Zice Groparul ăsta haios să ne amintim de cărţile cu Winnetou, de filmele cu apaşi, comanşi, siouxi şi care or mai fi fost, să ne punem mintea la contribuţie şi să spunem cum am dori să ne cheme, dacă am fi indieni.
Aş avea un nume care, tradus în limba română, ar fi lung cât o zi de post: cea-care-în-copilărie-visa-să-doarmă-în-cort-,-să-poarte-costume-cu-franjuri-ca-amerindienii,-să-aibă-un-bărbat-cu-pene-în-cap-şi-să-lupte-contra-coloniştilor-,-cea-care-iubeşte-natura-şi-animalele-,-cea-care-fuma-la-poştă-câte-o-ţigare-cu-colegele-de-liceu-şi-îşi-închipuia-că-fumează-pipa-păcii-,-cea-care-a-fost-îndrăgostită-de-Chingachgook-,-cea-care-ar-fi-trăit-printre-mohicani-,-cea-care-încă-regretă-că-nu-s-a-născut-în-acele-vremuri-şi-în-acele-locuri.
Dar numele este mult mai simplu de reţinut dacă îl citiţi în forma originară, amerindiana: nauka-uttopika-mohibrrandushha.
Amerindienii, cunoscuți și sub denumirea de nativi americani sau popoare indigene, reprezintă o bogată diversitate culturală și istorică a triburilor și națiunilor care au trăit pe teritoriul Americii de Nord înainte de sosirea europenilor. Aceste culturi vibrante și autentice au lăsat în urma lor o moștenire profundă, inclusiv costumele lor tradiționale, care reflectă conexiunea lor strânsă cu natura, spiritualitatea și valorile comunității.
Costumele tradiționale ale amerindienilor sunt o expresie complexă a identității și a valorilor tribale. Fiecare trib și grup etnic avea propriul stil distinct, cu elemente care variau în funcție de mediul în care trăiau și de resursele disponibile. Aceste costume erau realizate cu măiestrie din materiale precum pielea, blana, penele, fibre vegetale și mătase de porumb.
Un element recurent al multor costume tradiționale amerindiene este utilizarea penelelor. Penele de vultur, bufniță sau alte păsări erau adesea folosite pentru a crea coroane, coifuri și decorațiuni. Aceste pene nu numai că adăugau frumusețe costumelor, dar aveau și semnificații spirituale profunde, fiind considerate simboluri ale comunicării cu lumea spirituală sau cu forțele naturii.
Culorile folosite în costumele tradiționale amerindiene aveau, de asemenea, semnificații speciale. De exemplu, roșul putea simboliza viața și pasiunea, albul putea reprezenta puritatea și spiritualitatea, iar negrul putea simboliza puterea și misterul.
Fiecare detaliu al costumelor avea o semnificație. Mânerele de stejar, de exemplu, erau utilizate pentru a reprezenta puterea și longevitatea. Modelele geometrice și motivele naturale, precum animalele și plantele, se regăseau adesea pe costume pentru a ilustra relația strânsă a amerindienilor cu lumea înconjurătoare.
Costumele nu erau pur și simplu piese de îmbrăcăminte, ci aveau un rol vital în ceremonii, dansuri și festivaluri. Prin aceste costume, comunitățile amerindiene își exprimau respectul față de tradițiile lor și împărtășeau înțelepciunea și istoria lor cu generațiile viitoare.
Cu toate că schimbările sociale și istorice au avut un impact asupra modului în care costumele tradiționale sunt purtate și împărtășite în prezent, există eforturi constante pentru a păstra și revigora această moștenire culturală valoroasă. Astfel, amerindienii continuă să-și onoreze rădăcinile și să transmită înțelepciunea lor ancestrală prin frumoasele costume tradiționale.
Nu stiu ce naiba se intampla cu blogul, ca nu reusesc sa va nominalizez pe unii dintre voi. Nu va memoreaza. Dar va stiti, sper. Este destul sa o faceti sa voi reveni, incercand sa va pun linkul.
Ala-mare-care-strange-iepuri-si-pune-muraturi. Si dupa un mic moment de scuturare mistica stiu sigur ca trebuie sa fi fost in sioux, Napatrollu :))))
:)) Interesant nume… :))
Muraturi… cu marar si usturoi… Apropo, mai traieste usturoiul plantat de tine?
Uite eu am gasit un nume dragut :D : zi-de-vara. Si scurt si usor de tinut minte. :P
Dragut, dar mi l-ai spus doar in romana. Tot nu stiu cum trebuia sa te strigam. :))
Cea-cu-suflet-ratacitor-care-crede-in-nemurire
Si pe unde rataceste sufletelul tau?
Ufff…. ce bine ca am scapat!
Cred ca Sa-nu-mai-ploua-si-sa-fie-soare asi vrea sa ma cheme azi!
Ploua de rupe si sunt 15 grade afara!
Nu ai scapat, dar nu imi functiona ceva pe la blog sau eram eu ametita de cat am gandit numele ala. :))
Ce viata… unii se vaita de ploaie si altii lesina de cald. :))
As prefera Sa-moara-dusmanii-mei sau Cea-care- a-castigat-la-loto-asa-mult-ca-nu-stie-ce-sa-mai-faca-cu-banii! Simplu!:))
:))))))))))))
Daca ai avea un asemenea nume, l-as schimba si eu pe al meu si m-ar chema Cea-care-a-primit-de-la-Adelina-bani-sa-viziteze-toate-locurile-frumoase-din-lume. :))
cea-care-a-ajuns din greseala-in-timpul-prezent mi-e cu siguranta numele :))
:)) Bine ca nu sunt singura ratacita. :))
Cea-care-nu-inceteaza-sa-viseze mi-ar placea ;).
Asta este usor de rezolvat. ;) Si de tinut minte. :-P
dependenta-de-iubire – clar!! :))
Si de cafea, as completa. :))
Cea-care-gaseste-placeri-in-lucrurile-mici
Si care din acest motiv este fericita…
=)) Daca erai in pericol pana te strica cineva pe tot numele te calca masina inainte sa ajunga la jumatate:))
Asa mi-a spus si Ionut, cand mi-a citit numele. :)) Ca ma prindea un trib vecin si ma scalpa, pana ma strigau ai mei, sa ma feresc. :))
Offtopic!
Buna ziua, am bucuria si placerea sa va anunt ca blogul dumneavoastra a fost premiat de catre MWB, in cadrul editiei Premiilor MWB, luna august 2012!
Blogul dumneavoastra a fost recomandat de catre un autor MWB, pentru valoarea, pasiunea, imaginatia, creativitatea, originalitatea si talentul de care ati dat dovada prin scrierile publicate!
Multumesc mult, Liviu. Ma simt onorata sa aflu acest lucru.
Intotdeauna mi-au placu filmele cu indieni, felul in care traiesc, felul in care se imbraca :D … mereu m-au fascinat, dar sincer iti zic … nu m-am gandit niciodata la un nume :)))) …. am sa preiau si eu leapsa si sper ca pana o public sa gasesc si un nume potrivit :)))) … un nume care sa ma reprezinte
PS: “Dar numele este mult mai simplu de reţinut dacă îl citiţi în forma originară: nauka-uttopika-mohibrrandushha.” – ar trebui sa ma chinui destul de mult sa-l zic fra sa-l aud pe undeva :)))
:)) Este simplu pentru ca sunt cuvinte romanesti, inflorite putin. Năucă-utopică-mohi(de la mohicani)brânduşă(de la floare).
Stii ce a spus baiatul meu cand i-am tradus? “Acum inteleg de ce ti-ai facut blog. Esti mai sonata decat toti sonatii din lume. Cui i-ar trece prin cap sa caute intelesuri ascunse in numele ala indian”? :))
Namdamitu :)
Niciionam. :))
lol, e buna asta.
o preiau
mercic!
Nu am reusit sa intru inca, sa vad daca ai facut-o, dar sosesc.
Cu placere. ;)
il-f0t-pe-base :D e bun asta?
Nu prea, ca eu sper ca macar indienii sa fi scapat de base. :))
Ce sa spun? Am incercat sa citesc carti de-astea, cu indieni. Nu mi-au placut, n-am putut. E clar ca nu mi-as dori un nume indian :))
Uitai sa te felicit :)
:)) Trebuia totusi sa incerci, poate ar fi fost mai amuzant decat al celor care au citit carti cu indieni. :))
Multumesc. ;)
:lol: asta e ca-n bancul ala cu indianul ce-i explica copilului genealogia numelor tuturor celor din jur, unte pe fata aia o cheama clar-de-luna pentru ca atunci cand s-a nascut era o luna de-o frumusete deosebita, pe baiatul ala il cheama susur-de izvor pentru ca pe maica-sa au apucat-o durerile langa un izvor, pana cand s-a intors spre maruntel si l-a intrebat “dar de ce esti curios mai doi-caine-care-si-o-trag-in stepa”? ;)
:)) Cam asa ceva… Bun bancul… :))
Si Ionut mi-a spus ca nu stiu nimic despre indieni, ca numele trebuia sa descrie trairi, peisaje…
moaaa…ce leapsă ! mi-a venit tot dexu’n cap !
N-am putea s-o lăsăm aşa… mix…melanj-de-viaţă ? :D
Bine-nteles ca putem, chiar imi place cum suna melanj-de-viata… Dar nu il vreau in romana. :-P
Aniela Aniela-fată-iubitoare:))
asta înseamnă iubesc-viaţa! Am să fac şi eu leapşa!
Acum ar trebui sa invat cum se pronunta numele alea indescifrabile, dar bine alese. :))