Nimic nu mă poate reţine când înflăcărarea pune stăpânire pe mine, când torente de cuvinte mi se revarsă pe tastatură, când peste zare văd cum se arcuieşte lumina colorată a verii. Un licărit de mirare mi se cuibăreşte la sân, parcă dorind să mă întrebe pe unde m-au purtat paşii în luna lui mai, şi-n alte luni din urmă. M-am lăsat oare pradă iluziilor oferite de o busolă stricată? M-am rătăcit pe cărări unde apatia e singura stare acceptată? Avem atâtea cuvinte frumoase în limba română şi folosim doar un dram din ele. Tăcându-le, vorbele îşi vor curma şuvoiul pe nesimţite, şi-n marea seacă de indiferenţă va îngheta şi bruma de umanitate ce ne-a mai rămas. Vom continua o vreme să ne învelim în negare, să ne ascundem capul în nisip şi să ne minţim că totul merge bine…
Cu pas de felină vom încerca să ne strecurăm prin viaţă, sperând totuşi ca viaţa să nu ne observe. Vom înota val după val prin mare, vom urca piron cu piron spre vârf de munţi, vom coborî vijelios torenţii înspumaţi. Tăcerile ne vor însoţi, credincioase şi reci. Vom rămâne tot mai puţini, vom comunica tot mai rar, vom deveni roboţi prin venele cărora va curge bătrânul internet. Cuvintele vor fi negre ca noaptea, şi noapte ne va fi sub soare. Din ochi se vor stinge sclipiri, din degete se va prelinge numai cerneală pixelată, din inimă va ciocăni spre viaţă gândul că timpul şi cuvintele s-au scurs înainte ca noi să învăţăm cum să le preţuim.
Din sfera mea venii cu greu
Căci un torent e tatăl meu
Şi cratimă mi-e marea.
Bine ai revenit, Vienela! Sper că pentru muuultă vreme. :)
Bine v-am regasit, Carmen! Asa sper si eu! Mi-a fost dor de tot ceea ce inseamna acest joc. :)
bătaie din palme
și de la capăt
Bataie din palme insemnand aplauze, nu? :D
Viata are, pentru fiecare, si bune si rele.
Singura problema a omului este ca deseori se supara prea tare pentru cele rele si uita sa se bucure cum se cuvine de cele bune.
Tot bine-ai revenit îţi spun şi eu! :)
E o surpriză foaaarte plăcută. :)
Bine te-am regasit in joc, Matilda! Fara tine, probabil nu m-as fi intors niciodata, desi intram la Cartim saptamanal, citeam cuvintele, imi imaginam ce as fi scris cu ele, inchideam pagina si reveneam pe facebook. :)
Dacă eu te-am făcut să te-ntorci, mă bucur cu atât mai mult. :)
Şi e tare bine că jocul le place şi altora, că are şanse de supravieţuire, că pot să sper c-o să-l regăsesc după o absenţă…
Ar fi frumos dac-ai reuşi să scrii şi luni (eu nu ştiu dac-o să-mi fac timp de scris, dar de citit o să citesc ce-o să apară în tabel)
Sunt convinsa ca va supravietui. :) Voi incerca sa scriu si luni… ;)
Iti multumesc!
Şi eu îţi mulţumesc – pentru revenire! :)
Placerea e de partea mea!
..rămân semnele, Vienela. În suflet, pe hârtie sau pe blog. Noi ne risipim prin lume și facem loc schimbării. Schimbarea e evoluție, nu?
Uneori, pana si semnele se ratacesc, se estompeaza si fac loc altor semne.
Eh, nu sunt convinsa ca intotdeauna schimbarea inseamna evolutie… Ma uit in jur si uneori am senzatia ca schimbarea inseamna regres… :(
..chiar tu spuneai ca poate nu privești în direcția bună; eu, spre norocul meu, iubesc mai mult ceea ce văd acum, decat semnele anilor trecuți, in care mă risipeam prin cuvinte și cam atât. E timpul faptelor de tot felul-mici sau mari.
Imi spunea Ionut cand avea vreo 17 ani ca nu se recunoaste de la o zi la alta, ca fiecare ceas ii deschide noi perspective si ii aduce noi ganduri. Cam asa ma simt eu in aceasta perioada… :))
Nu degeaba se spune ca speranta moare ultima. Un dram de speranta trebuie sa existe in fiecare dintre noi si sa trecem peste aceste vremuri tulburi.
Clar, fara speranta am fi deja morti, un soi de zombi mergand cu bratele intinse spre nicaieri…
Bine ai revenit! Nu ne-am găsit pe aici de când cu duzina (de când sunt eu şi nu mai erai tu) … Mare surpriză! :)
Mai bine mai tarziu decat niciodata, Dana. Inca nu mi-am facut timp sa citesc tot ce s-a scris si deja au aparut alte teme. Cum trec zilele…
Nu cred ca vom deveni roboti, cata vreme avem creierul functional (!) Poate uneori “negandirea”
e buna pentru a face loc la ceva fresh(!). Iar putina noapte nu e prea rea, daca ne mutam imaginatia pe o stea si ne schimbam perspectiva…
Am reusit sa-ti schimb un colt de gand umbrit de negare?
Cam asta am vrut. Daca nu am reusit, sa ma scuzi:)
Un sfarsit de saptamana luminos!
Sper sa nu apucam acele zile, insa am convingerea ca se intampla mai rapid decat puteam anticipa. Cel putin asa se vede din coltul de stea pe care m-am ascuns. ;)
M-ai facut sa zambesc a speranta amestecata cu indoiala. Sa fie semn ca nu e totul pierdut?
O saptamana minunata iti doresc!
Nu cred ca ai fost vreodata atinsa de apatie. Esti mereu atenta la ceea ce se intampla in jurul tau si reusesti sa transmiti asta celor care te citesc.
Hi, hi, nu te lasa inselat de aparente. :))))