Sa ne distram cu inginerul de la gaze

Totul a inceput atunci cand am scris pe facebook un mic status, pe care il voi posta si aici, sa se inteleaga bine treburile.

A venit nenea inginerul sa facă revizia centralei termice. M-am băgat cu câinii în dormitor, sa poată lucra omul liniștit, fără teamă că rămâne fără pantaloni.
Au stat cățeii mei tare cuminți în pat. Nu au lătrat, nu au mârâit, nu s-au agitat. Dar asta numai până în clipa când omul a trebuit sa verifice contorul de gaz, care e ascuns în dulapul unde țin castroanele câinilor. Atunci a înnebunit Bruno.
A sărit din pat și s-a repezit la ușă. A mârâit, a lătrat, a încercat să iasă. Toate ca toate, dar nimeni nu se atinge de mâncarea lui, ca iese război.
Dupa 1-2 ore, recitind ceea ce scrisesem, am avut o revelatie, motiv pentru care am mai scris un status:
Mama ei de limba romana! Nu a remarcat nimeni in ce hal “vorbesc”? Am scris mai devreme ca “M-am băgat cu câinii în dormitor, sa poată lucra omul liniștit, fără teamă că rămâne fără pantaloni.”. Adica (si) eu eram un pericol pentru pantalonii si onoarea bietului inginer?
Sigur ca s-au facut glume si s-a ras pe facebook.
Cineva mi-a spus:
-am zis ca stii cel mai bine… s-apoi, cine-s io sa comentez?!? ca de exemplu, io cam latru, miaun, cînd vb cu cineva…
-De latrat, mai latru si eu cand ma enervez, dar sa las oamenii fara pantaloni inca nu mi s-a intamplat, a fost raspunsul meu.
Iata continuarea discutiei:
-ba io am facut o si p-asta… cu ani buni în urma, am prins 2 hoti la prune… 1 a fugit, al 2 lea a plecat in chiloti, muscat si batut… poate scapa, da’ a scos cosoru’…
-Aoleu!!! 🤣🤣🤣Hihi, de cand il am pe Bruno, nu multi se incumeta sa se apropie de casa noastra. Plus ca de batut, eu sunt mai buna (unii spun ca prea buna) la batut cu vorba, am completat eu.
Acum urmeaza partea super amuzanta, asa cum a fost povestita de domnul Florin L. Buturugeanu:
-io am mai multi de bruno… acu’ 2-3 ani, doamna mea a prins 2 hoti… in timpu’ disputei verbale, hotii au amutit si s-au albit la fata… din spatele doamnei mele veneau, fugind agale, 3 lupi, 4 mioritici, 4 corcituri enorme, iar în urma lor cateii mici(sub 25 kg)… a fost de circ, a trebuit sa merg acolo pt a putea pleca hotii… 😉

io nu stiu cu vb… io stiu cu pumnii, coatele, genunchii si talpile sa ma cert!!!
Dupa alte cateva ore, am mai scris un status despre inginerul de la gaze, caci s-a reintors neanuntat.
Asa cum am observat ca au scoțienii obiceiul, dacă ti-au intrat o data în casa, a doua oara nu îți mai cer permisiunea, ci dau buzna peste tine. Asa se face ca m-am trezit cu deja faimosul inginer în casa. Venise sa masoare caloriferele. Noroc ca aveam ușa de la hol închisă.
Ce m-a surprins a fost faptul ca Onix lătra ca disperata, în vreme ce Bruno stătea în șezi și dădea din coadă, asteptandu-l sa intre. Ca sa se știe în întreaga lume ca în viata poți avea surprize. Ăla pe care crezi că te poți baza e primul care te trădează.
Omul cred ca si-a adus aminte tarziu ca am caini, dupa ce a urcat scarile. Era la usa holului cand am deschis, dar pregatit sa o ia inapoi pe trepte daca scapau balaurii. :)))) Mihai spune ca Bruno juca teatru ca sa il convinga sa intre.
Vor mai urma asemenea mici povesti, caci ne vor fi schimbate centrala termica si caloriferele, deci vom avea noi aventuri.
Poza de atentie dintr-un alt iunie, cand afara era cald si centrala termica nu era o urgenta.