Să ne cântărim vorbele și faptele când educăm copiii

Să ne cântărim vorbele și faptele când educăm copiii. O poveste scurtă, educativă și amuzantă deopotrivă, din care toți adulții ar putea învăța.

Am avut într-o perioadă un şef nu prea dus la biserică. Obişnuia să vină la noi în pauza de masă, să ne povestească despre cei trei copii ai lui şi despre năzbâtiile pe care le făceau. Avea talent de povestitor, ne făcea să vedem cu ochii minţii aventurile prin care trecuseră băiatul şi cele două fetiţe, dar si cum isi educa el copiii.

Când a venit pe lume cea mică ei deja erau patroni şi nu puteau lipsi prea mult de la firmă, aşa că au decis să aducă o bătrânică în casă, pentru supravegherea copiilor. De cei mari scăpa repede, căci o parte a zilei o petreceau la şcoală, în cealaltă parte făceau lecţii sau dormeau. Dar zvârluga cea micuţă îi cam dădea bătăi de cap femeii, care nu prea mai avea răbdare cu bebeluşii.

Ai grijă la vorbele și faptele celui care are grijă de educația copilului tău

Bieţii oameni nu știau nimic şi erau încântaţi de felul în care era îngrijită micuţa, de cât de cuminte dormea. Până în ziua când s-au întors acasă la timp, să vadă copilul vomând. Şi s-a răspândit în casă un miros insuportabil, de parcă tocmai se răsturnase cazanul cu ţuică… Luată la întrebări, bătrâna a recunoscut senină că îi punea câte puţină ţuică în biberonul cu lapte, “să doarmă copilul liniştit”.

Au renunţat imediat la serviciile bătrânei şi au decis să stea cu rândul acasă. Omul, iute din fire, îşi găsea mereu de lucru la firmă, ca să evite statul cu bebeluşa, dar uneori chiar nu avea scăpare.

Ai grijă ce vorbești în fața copiilor, căci asta face parte din educație

Aşa se face că într-o zi, rămas acasă pe post de baby-sitter, s-a văzut aglomerat până peste cap cu bebeluşul care trebuia spălat, schimbat de scutece, hrănit cu biberonul (fără ţuică), făcut ordine prin casă, băgat rufe la spălat şi pregătit mâncare.

A decis să gătescă limbă de vită cu măsline. Cei doi copii mai mari ai familiei i se tot învârteau printre picioare, întrebându-l câte în lună şi în stele. Nervos şi obosit, când l-au întrebat ce găteşte, ce este carnea aia, a răbufnit spunând: este o pwlă.

Când s-a întors soţia de la firmă, copii, sătui şi încântaţi, au început să ţipe:

-Mami, mami, astăzi tati ne-a dat să mâncăm pwla!

Vă las pe voi să vă imaginaţi mutra bietei femei. :D

Să ne cântărim vorbele și faptele când educăm copiii