Sunt vreo 12 ani de când am fost văzută cu ochii ieșiți din orbite și cu falca picată în piept de uimire. Stăteam cu Giovanna și cu fiul ei la o masă, în curtea plină de brazi și măslini. Noi savuram o cafea, băiețelul își făcea temele. Ajuns la matematică, Enrico a scos calculatorul de buzunar și a tastat rapid diverse cifre și semne, rezolvând astfel tema în doi timpi și trei mișcări. Mi-au spus că în Italia copiii sunt încurajați să folosească orice mijloace pentru a găsi rezultatele corecte și m-au privit increduli când am replicat că în România e aproape o blasfemie ca un elev să utilizeze calculatorul când rezolvă exerciții la matematică.

Vineri, 30 iunie 2017, a fost rândul soțului meu să încrucișeze ochii de mirare. Era într-o sală împreună cu reprezentantul scoțian al angajatorului și tocmai terminase încă un test. I s-a spus că a greșit absolut toate exercițiile de matematică din respectivul examen. Poate că nu știe perfect limba engleză, însă matematica o mănâncă pe pâine, iar problemele erau de clasa a treia,

 deci imposibil de greșit. A cerut să revadă testul, să înțeleagă unde e problema. Scoțianul, om drăguț, i-a permis să își arunce ochii pe foaia plină de corecturi.

Mihai a refăcut rapid, în gând, toate calculele. Rezultatele erau corecte și nu s-a sfiit să îi atragă atenția angajatorului. Acesta, foarte sigur pe el, a scos din sertarul biroului un calculator de buzunar și s-a apucat să refacă, la rândul său, toate calculele pentru a-i dovedi că habar nu are matematică. Exercițiile erau de genul acesta: 5 + 3 + 5 x 3 = ?, iar scoțianul le rezolva exact în ordinea în care veneau, fără să țină cont de cea mai simplă regulă, respectiv ordinea operațiilor matematice.

Soțul meu s-a aprins imediat și i-a explicat că întâi se rezolvă înmulțirea și abia apoi adunarea, că una e să înmulțești toate numerele cu 3 și alta este să înmulțești doar 5 cu 3. Scoțianul s-a uitat la el, s-a mai uitat o dată în foaie, și-a cerut scuze, l-a felicitat și l-a trecut examenul. Încă nu suntem lămuriți dacă omul avea nevoie să învețe matematica sau dacă a fost doar o probă nouă prin care să poată vedea cum reacționează când e nedreptățit. Tocmai de aceea ne întrebăm acum câți au fost trimiși acasă pe motiv că nu știu matematică.

*

Jurnal scoțian:

Contractul fiind semnat, urmează un ultim hop înainte de cele (minim) trei luni de muncă în Scoția: începând de luni va intra în tura de noapte. Îl așteaptă cinci zile de training cu sabia deasupra capului, căci orice greșeală făcută în această perioadă e pe jumătate iertată și maxim pedepsită.

Locul de muncă este la vreo 40 de kilometri de zona unde are cazare. Transportul îl costă 7 lire pe zi, plătiți românilor întreprinzători care preiau anunțuri de angajare din Scoția și care fac tot ce le stă în putere pentru a împăca și capra, și varza: scoțienii sunt mulțumiți că primesc forță de muncă proaspătă, iar românii că își găsesc locuri de muncă bune. Avantajul întreprinzătorilor? Subînchiriază case și își pun mașinile la treabă, câștigând astfel un ban cinstit.

Apa de la robinet este infectă, așa că Mihai își cumpără apă potabilă din magazin: o liră bidonul.

Ca orice bărbat care se respectă, până acum a mâncat doar salam, cartofi prăjiți și ouă. Toate mai ieftine decât la noi. :D

A plătit 7 lire pentru o cartelă telefonică fără oferte suplimentare.

Începând de ieri are și internet la locul unde este cazat și unde sperăm să nu facă mulți purici. Dacă va merge totul bine și va trece de perioada training-ului, își va căuta cameră cu chirie mai aproape de locul de muncă.

Scoțienii vorbesc o engleză oribilă.