Vrând parcă să îi ajute pe toţi, Florin Ruşanu se implică în tot mai multe campanii umanitare scriind pe blog, dansând sau înotând. Da, de data asta vrea să înoate la Cluj, la Swimathon 2012, pentru copiii cu autism, acei copii care nu reuşesc să aibă legături psihice cu lumea exterioară, trăind intens în lumea lor.
Florin are nevoie de susţinători, de oameni care să plătească pentru prestaţia lui, bani care vor intra automat în contul pentru sprijinirea programelor de educaţie adresate copiilor cu autism.
Va înota sâmbătă timp de o oră, aproximativ 40 de ture de bazin, însumând doi kilometri. Este ca un joc frumos şi nu foarte scump pentru noi, dar important pentru aceşti micuţi care se confruntă cu o boală gravă.
Tot ce trebuie făcut este să îi plătim prestaţia la eveniment cu suma minimă de 1 leu/tură sau 1 leu/evoluţie.
A reuşit să adune banii necesari deplasării la Cluj, oamenii au făcut donaţii imediat după anunţul făcut pe blog, iar acum speră să găseasca persoane dispuse să renunţe măcar la un leuţ în favoarea copilaşilor bolnavi de autism.
Copiii cu autism reprezintă o parte importantă a diversității umane și au caracteristici și nevoi specifice care necesită înțelegere, sprijin și acceptare din partea societății. Autismul este o tulburare neurodezvoltativă care afectează modul în care o persoană interacționează, comunică și percepe lumea din jur. Fiecare individ cu autism are propriul său set de trăsături și particularități, ceea ce face ca fiecare experiență să fie unică.
Printre caracteristicile comune ale copiilor cu autism se numără dificultățile în comunicare și interacțiunea socială. Acești copii pot avea dificultăți în a-și exprima emoțiile, în a înțelege și a interpreta limbajul nonverbal sau în a stabili relații sociale semnificative. Uneori, pot fi evitați sau pot părea că nu sunt interesați de ceilalți, dar în realitate, ei pot avea o înțelegere distinctă a modului în care funcționează interacțiunile sociale.
Un alt aspect important al autismului este rigiditatea comportamentală și interesul limitat pentru activități sau subiecte. Copiii cu autism pot manifesta interes intens pentru anumite obiecte sau subiecte, urmărind aceste interese într-un mod adesea obsesiv și profund concentrat. Aceste pasiuni pot fi valoroase și pot fi integrate în strategii educaționale sau terapeutice.
De asemenea, sensibilitatea la stimuli poate fi accentuată la copiii cu autism. Aceștia pot reacționa puternic la lumini, sunete, texturi sau gusturi, ceea ce poate duce la comportamente de evitare sau la reacții aparent exagerate în fața unor stimuli aparent banali pentru alte persoane.
Este important să se înțeleagă că fiecare copil cu autism este unic și are propriile sale resurse și potențiale. Cu sprijin adecvat și înțelegere din partea familiilor, școlilor și comunității, copiii cu autism pot dezvolta abilități sociale, de comunicare și academice. Terapiile specializate, precum terapia comportamentală aplicată (ABA), terapia ocupatională și terapia vorbirii, pot ajuta la dezvoltarea abilităților și la îmbunătățirea calității vieții copiilor cu autism.
În societate, promovarea acceptării și incluziunii este esențială. Educarea oamenilor despre autism, reducerea stigmatizării și crearea unui mediu prietenos pentru toți copiii, indiferent de diferențele lor, poate contribui la construirea unei lumi în care fiecare individ este valorizat și respectat pentru ceea ce este.
Foarte mulţămesc!
Cu mare placere. Sunt mereu dispusa sa dau o mana de ajutor celor care au nevoie. Din pacate, aceste actiuni nu par sa aiba un ecou prea mare.
uite un gest caritabil.
Jos palaria!
Florin face tot timpul gesturi de genul asta. Sunt curioasa cati ar face pentru el ceva, daca ar avea nevoie.
Daca-mi permiti o corectie, nu in privinta initiativei (demna de lauda), ci a perspectivei: acesti oameni nu trebuie scosi din lumea lor – acolo este zona lor de confort. In schimb, trebuie ca noi sa invatam sa facem parte din acea lume, pas cu pas, astfel incat sa nu fim perceputi drept intrusi.
Citeam aseara pe un site ca, descoperita la varste fragede si tratata corespunzator, boala poate fi ameliorata, astfel incat cei bolnavi sa poata trai independent. Recunosc ca nu stiu foarte multe despre autism si ca nu am intalnit niciodata un om care sa sufere de asa ceva. Multumesc de sugestie. Acum nu stiu ce sa fac. Sa mai schimb titlul?
Sub nicio forma.
Articolul functioneaza foarte bine asa cum l-ai gandit. Iar titlul e un excelent punct de plecare pentru cine este interesat de o dezbatere (pe care, insa, n-am s-o incep, ca sa nu diminuam impactul mesajului initial).
Pacat ca lumea nu pare prea interesata de problema acestor copii.
un prieten face lectii cu un copil autist
si de la ce urla ala mic inainte acum e linistit.
tot prietenul asta mi-a povestit ca la el la o ora de psihologie au avunt invitat un profesor, suferind de autism.
cica vorbea ala normal, fara probleme…
se poate trata. trebuie incepand cu varsta mica.
nu nu indesand in el medicamente.
ci cu multa rabdare si dragoste
Am vazut odata un film cu un baietel care suferea de autism, dar nu stiu daca in realitate acesti bolnavi ar face ceea ce am vazut acolo.
Ba te asigur ca ai cunoscut, dar nu ti-ai dat seama. Are grade diferite de gravitate si grade diferite de recuperare. In conditii favorabile un individ suferind de o tulburare usoara din spectrul autist, de exemplu o forma usoara de sindrom Asperger, poate parea si functiona absolut normal. Diferentele devin mult mai evidente in conditii de criza/stresante, cand respectivul nu se manifesta “normal” (acum ce inseamna normal e evident discutabil), adica conform standardelor. Pana si manifestarile in fata situatiei de criza/stress (a autistilor) pot fi atat de diferite incat e aproape greu de crezut ca indivizii respectivi sufera de aceeasi boala. Eu iti zic ca vorbesti aici pe blog cu cel putin unul diagnosticat si un altul ce, in opinia mea, sigur are o forma usoara de Asperger (probabil nediagnosticata).
Uite descriere si simptome la Asperger, ca sa te distrezi ghicind :P
“Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala.Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului.
-incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a “citi” limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi
-ii displace orice schimbare in rutina zilnica
-lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur)
-incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles
-poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale
-poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur
-poate avea expresii si posturi aparte
-poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie
-pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate
-este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar
-poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte
-poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.
Cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului. De asemenea, cei cu sindrom Asperger, in mod tipic, intampina dificultati in a-si face prieteni si in a se implica in activitati sociale.”
Si sfarsesc apoteotic:
“Boli asociate
Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele acestora. Printre afectiunile asociate se numara:
-tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate
-tulburare anxioasa
-depresie (mai ales la adolescenti)
-comportament obsesiv-compulsiv
-tulburarea de anxietate sociala.”
Eeeeei….:D Esti sigura-sigura ca n-ai cunoscut in viata reala (mult mai usor de observat) sau online (mai greu de observat de aia e asa grozav internetul cand ai mici probleme) asa persoane??? :D N-ai vazut pe la copiii prietenilor? Colegi de scoala ai baiatului tau?
Ma intreb daca nu cumva toti cei care ne pierdem timpul in spatele monitorului suferim de forme mai usoare sau mai grave de autism?
Acum, ca mi-ai atras atentia, chiar imi pun intrebari legate de copilul unor prieteni.
Cat despre cei cu care spui ca vorbesc aici… de unul sunt convinsa 99,9% ca il stiu. Cat despre cel nediagnosticat… m-am gandit toata seara… dar nu voi spune aici care este concluzia mea, pentru ca nu erau decat doua persoane la care mi-a fugit gandul. Am luat-o prin eliminare, babeste. :))
Pai de aia n-am dat nume :P. Si da, toti avem mici scapari, problema este cand se aduna la pachet “all inclusive” :).
Tot eliminand pe baza listei, nu imi ramane decat o singura persoana care sa se incadreze, dar parca nu imi vine sa cred totusi. :-P
Imi este teama de aceste boli perfide.
Cei ce le au nu sufera. Cei ce trebuie sa traiasca cu ei, da. E ca si cum te-ai naste orb sau surd. N-ai cum sa regreti ceva ce nu cunosti :).
Pai cum spuneam, manfiestarile sunt foarte diferite, probabil ai ghicit pe cine trebuie :D
Atata timp cat nu este diagnosticata(cred ca si medicilor le este greu sa diagnosticheze asa ceva), poate fi doar o inchipuire bazata pe anumite coincidente.
Sigur am ghicit. :))
Eeeei cam multe coincidente la domnul ca sa fie inchipuire, nu crezi? :))). Pai tocmai asta e, psihiatrii pun diagnosticul pe baza unei liste de simptome. Pur si simplu le bifeaza (e sau nu e). Daca ai doar un simptom…ok esti suspect, esti predispus…etc. Daca ai peste 3…sa zicem, se adjuca :)). Am zis ca nu a fost diagnosticat fiindca prin perioada anilor ’80 Asperger nu era un diagnostic comun si era des confundat cu altele. Asadar chiar daca a fost vazut de un psihiatru e posibil sa fi fost prost diagnosticat (scorurile erau altele) sau insuficient diagnosticat. Dumnezeu stie ca in prin anii ’70 copilasii suferind de forme usoare de Asperger erau diagnosticati ca “prost crescuti” de catre vecini :)).
Sunt intr-adevar multe coincidente, dar vad in lista si chestii care nu par sa i se potriveasca(de exemplu asta: ” ii displace orice schimbare in rutina zilnica” ).
La urma urmelor nici nu conteaza foarte tare, daca ai lui il pot iubi si accepta. De fapt, nu mi se par a fi chiar atat de grave unele dintre problemele ridicate de aceasta boala. Si sunt convinsa ca persoana in cauza are puterea de a lupta cu neplacerile cauzate de celelalte probleme. Si stiu sigur ca are sustinerea necesara din partea cui trebuie.