Se întâmpla pe vremea când oamenii de la ţară încă îşi mai munceau pământurile, umblând de dimineaţa până seara cu sapa în mână prin porumb, iar copiii nu îşi petreceau vacanţele în faţa monitorului, ci între fustele bunicii, pe câmpuri, in natura.

Era o zi călduroasă de primavară, ba nu, de vară. Se întâmpla pe la a doua sapă a porumbului, că nu ştiu când este asta, calendaristic.

Mama îl adusese să stea la bunica în vacanţă, să cunoască locurile în care ea îşi petrecuse copilăria, să se bucure de natură, de aer curat. Bunica nu prea avea timp să îl supravegheze, nu îl putea lăsa singur în curte, aşa că îl târa după ea peste dealuri.

Băieţelul, crescut până atunci în faţa blocului, printre maşini, mergea resemnat pe urmele lăsate de sapa bunicii. La un moment dat, cu glăscior tremurat, şi-a strigat bunica:

-Mamaie, unde este wc-ul?

Bunica, ocupată cu tăiatul firelor de porumb, fără să se întoarcă spre el, răspunde:

-Aici nu este wc, maică.

-Dar fac caca, mamaie! Unde să fac? răsună glăsciorul disperat.

-Fă lângă un fir de porumb, maică.

O perioadă a fost linişte, apoi iar glăsciorul:

-Mamaie, dar de unde iau hârtie igienică?

-Nu avem aici hârtie, spune bunica un pic iritată.

-Şi cu ce mă şterg, mamaie? întreabă timid băieţelul.

-Ia şi tu o frunză de porumb, copile.

După această întâmplare, rămasă de pomină în familia lor, probabil wc-ul din fundul curţii bunicii i s-a părut întotdeauna un lux, comparativ cu cel din porumb.

Avea această bătrânică, mamaia unui prieten al meu,  o mulţime de poveşti. Când era secetă, se arăta nemulţumită, spunând că plouă doar la oraş, “să crească tocurile la cucoane”, iar despre copiii săraci de altădată, povestea că mergeau pe câmp cu vacile şi aşteptau ca animalele să facă pipi, pentru a-şi încălzi şi ei picioruşele goale în lichidul eliminat de bovine.

Se amuza pe seama unei vecine, care era mai neghiobă, spunând că nu ştia datele când îşi născuse copiii. Unul era născut “cam pe când se culege fasolea”, altul “pe la prăşitul porumbului”.

Cu toate astea, tare frumoasă este viaţa la ţară, spuse Vienela din spatele monitorului, aprinzând o ţigare…