Iubesc fiecare minut al verii, mă vait foarte rar de căldura pe care o aştept nerăbdătoare, începând cu luna octombrie. Soarele este mereu bun cu mine, nu îmi înroşeşte pielea, ci o înnegreşte direct, insolaţie nu am făcut niciodată, deşi nu m-am ferit în nici un fel.
Nu ştiu ce se întâmplă, dar de aseară simt că voi leşina de cald, deşi nu am ieşit pe afară, umblu mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, iar nepoţica mea, venită în vizită, s-a mirat de răcoarea din apartamentul nostru.
Şi pentru că ce îşi face omul cu mâna lui se numeşte curăţenie generală, astăzi am robotit toată ziua. Am călcat rufe, am spălat perdele, draperii şi geamuri, am făcut mâncare, am rearanjat lucrurile în şifoniere, am şters toată mobila din casă cu Pronto, am aspirat covoarele, am spălat faianţa şi am mâncat o jumătate de kilogram de napolitane cu cacao.
Dar în acest moment vreau zăpadă, vreau un ger să crape pietrele. Da, eu, cea care adoră soarele şi căldura. Vreau la patinoarul din Ploieşti, acolo unde am tăiat pentru prima dată gheaţa la 10 ani. Acolo unde, la prima căzătură, un patinator profesionist m-a călcat cu lama pe degete, făcându-mă să îmi stea inima în loc de teamă. Spre norocul meu, aveam mănuşi de piele îmblănite, iar el mai mult a zburat decât să patineze. :))
Vreau la patinoarul unde mi-am petrecut atât de multe duminici în adolescenţă, jucându-mă înfierbântată pe gheaţă, dârdâind pe margine în pauze. Vreau la Polul Nord, vreau într-un iglu, vreau în frigider, în congelator, oriunde este frig.
Așteptam cu nerăbdare acel moment magic, acel timp al anului când totul se transformă într-un peisaj feeric acoperit de zăpadă. Îmi doream să privesc afară și să văd străzile acoperite de un strat gros de zăpadă albă, iar copacii îmbrăcați în hainele lor albe, cristaline. Visam la zilele în care aerul să fie atât de rece încât să simți cum îți ia respirația și îți înțepenește nasul, dar totuși să te simți în viață mai mult ca niciodată.
Îmi aminteam de momentele din copilărie când așteptam cu sufletul la gură prima ninsoare, când priveam pe geam cum fulgii mari și pufoși începeau să cadă, transformând totul într-un univers magic. Zilele acelea erau pline de bucurie și entuziasm, iar așteptarea până dimineața să văd cât de mult a nins peste noapte părea interminabilă.
Acum, într-o lume agitată și mereu în mișcare, parcă ne lipsește conexiunea cu natura și cu acele elemente simple, dar uimitoare, care ne pot aduce un zâmbet pe buze. Deși frigul și gerul pot fi provocatoare, ele ne aduc și o perspectivă nouă asupra vieții. Ne fac să ne simțim vulnerabili în fața naturii și să recunoaștem că nu suntem în controlul absolut al tuturor lucrurilor.
Așadar, în acest moment, simt că îmi doresc zăpadă și ger. Doresc să mă învăluie aerul rece și să mă facă să mă simt în viață, să mă aducă înapoi în acele momente simple și pline de bucurie din copilărie. Vreau să văd cum orașul se transformă într-un tărâm de poveste, iar pietrele să crape sub presiunea gerului, lăsând loc noilor începuturi și regenerări.
Astfel, în acest moment, nu doresc doar un ger care să crape pietrele, ci și să crăpăm barierele noastre interioare și să lăsăm magia zăpezii să ne inspire din nou. Să ne aducă aminte că în mijlocul aparentei monotoni a vieții de zi cu zi, există întotdeauna loc pentru puțină minune și reverie.
Subscriu, draga Vienela. Parca mi-ai citit gandurile in acest articol. M-am saturat de arsita, de seceta, de raze de soare dogoritor. Vreau si eu cu tine la Polul Nord. :P
Sa plecam acum sau sa ii asteptam si pe ceilalti? :))Nici macar bocanci si geaca nu vreau. Sa tremur, sa imi fie frig, sa scap de starea de moleseala care m-a cuprins.
Hai sa mergem intr-o expeditie =)) facem cheta
pfuoai moarte de om si prin Bucuresti, ne tinem de mobile prin case si umblam bezmetici de colo-colo, racorindu-ne cu multe lichide.
Fetelooor am incercat toate trucurile, sa ma hidratez, sa fac dusuri etc, sa nu deschid geamurile in jurul pranzului, las noaptea deschis, am pus cearsafuri ude pe balcon, hidratare si iar hidratare, si odihna, cu toate astea simt un disconfort si o oboseala cronica. nu mai pot. vorba unui amic ce canicula, ce seceta, experiment nuclear :))
Nu stiu daca v-ar conveni sa facem cheta, ca eu stau cam prost cu banii. Dar merg pe jos pana acolo, fac autostopul, merg cu nasul, nu stiu… Trebuie sa existe o solutie sa scap de caldura asta. Si eu am incercat o groaza de trucuri, dar fara folos. :((
Inclin sa cred ca este de la prea multa cafea, pentru ca nimeni nu se mai vaita aici, in afara de mine.
treci de la o extrema la alta :)) intradevar nu strica un pic de racorire…
:)) Nu stiu daca in 41, aproape 42 de ani m-am plans de 10 ori ca imi este cald. Dar zilele astea am crezut ca ma topesc. O senzatie nasoala, care cere masuri extreme. :))
Cand e frig, ne plängem de frig, cand e caldura mare plangem ca ne topim :)
Nu prea sunt eu genul de om care sa se planga, dar m-am simtit rau din cauza caldurii. Cred ca imi crescuse tensiunea… :((
Eu nu mă plâng niciodată de frig, întotdeauna mai găsesc o haină în plus. În schimb, când e prea cald, și mai trebuie să și ies din casă … e un chin. Așa că prefer iarna. :)
Și tocmai mi-ai adus aminte că n-am fost niciodată la patinoar :)
Asa este sotul meu. Nu suporta vara, simte un permanent disconfort. Iarna este in elementul lui, poate sta ore intregi afara fara sa tremure.
Nu este timpul trecut. Poti incerca la iarna sa patinezi. Sau sa cureti gheata de pe patinoar cu pantalonii. :))
Am frigider mic, nu pot sa iti ofer racoarea lui !!! :)
Eu nu suport caldura, prefer primavara, toamna si iarna ! :)
Un weekend racoros !
Fara iarna, ca tremur de cum ies din casa. Doar primavara si toamna. Exista pe pamant vreo tara unde sa fie doar aceste doua anotimpuri? Ca vreau sa ma mut. ;)
In acest an am facut pentru prima data insolatie, culmea, nu la soare ci in casa!
De aia nu am mai scris pe blog.
Eu vreau 20 de grade Celsius si 765mmHg tot timpul anului :D
Pentru Constanta 34 C este echivalentul a 45 C in Bucuresti de exemplu.
Oare insolatie am facut si eu in seara aia? Ca nu iesisem din casa si totusi m-am simtit atat de rau, de parca statusem pe plaja toata ziua, fara sa ma protejez. :))
Iubesti vara?Eh, aici draga sora nu ne mai potrivim. :D Detest vara, detest aglomeratia din timpul verii, transpiratia, caldura infernala care nu te lasa sa faci nimic nici macar sa te plimbi linistit prin parc, care aduce doar stari de lesin etc.etc. Singurele momente de respiro pe timp de vara le am cand mergem in Bucovina unde e ceva mai bine! :D Acolo vara e OK.
In primul rand nu suport iarna, nu suport frigul, simt nevoia sa hibernez. Vara sunt mult mai activa. Dar cateva zile in fiecare vara ma plang si eu de caldura. :))
Vaaai, eu iarna sunt in elementul meu. :D Mai degraba suport frigul decat caldura!
Asa eram si eu candva, de la 16 ani pana pe la 21. Apoi mi-a trecut fierbinteala. :))
Mi-a fost cald azi noapte, sa mor. Dar stii ca sufar de calduri, ca eu m-am plans deja. Daca inca n-ati plecat, wait for me!
La Pol vin si eu oricand! :)
Ne facem bagajele acum. Grabeste-te!!! Cine nu e gata, il luam cu lopata. :))
La care pol?
Nord, desigur. La vanat de foci. :))
Nu are rost sa ma pun sa poveste in ce fel fac si eu curatenia ca nu mai terminam pana dimineata. :)) Iar cat despre caldura, de ce nu-ti pui AC? Acum e cam scump, dar mai la iarna cand se mai ieftinesc. La anul o sa stai like a boss in casa.
Nu este prea cald la mine in apartament. Mai degraba am avut eu o problema. Stau la parter si soarele bate doar dimineata, in primele doua ore. Plus ca AC imi termina gatul si urechile, sunt foarte sensibila. :((
De ce nu ne spui cum faci curatenie? Poate mai aflam vreun secret. ;)
tataia mea avea o vorba: “Pt ce vine de sus, sa multumim lui Dumnezeu”. Eu apreciez clima, asa cum e ea.
Regula lui tataie e absolut vizibila: asta iarna au fo zapezi, acu e cald. Probabil cand au fo zapezile alea, s-au rugat prea multi romani sa vina caldurili, si uite ca au venit :)
Asta a fost latura umoristica.
Latura serioasa, care vreau sa o abordez: sunt asociatii ecologiste, non profit, care asta fac: incearca sa reimpadureasca, pt a reechilibra extremele de temperaturi de vara/iarna. Pt cine nu are bani dar are timp, este nevoie si de munca voluntara, prezenta umana etc.
Poate pare pt multi o replica bashita, dar de cate ori vi se pare prea cald, pregatiti sa saditi un pom. Daca pomii se sadesc primavara sau toamna, exista activitati si de vara, care pregatesc terenul si mai ales ii ajuta pe cei deja care cresc.
M-am gandit ieri toata ziua la ceea ce ai spus. Dar ar trebui sa gasesc ceva in Ploiesti, ca nu ma pot duce la Bucuresti sa plantez un pom. :))
si cateva din cele care mi le aduc aminte:
http://www.copaculdehartie.ro/
http://www.viitorplus.ro/
ambele au impadurit. Cu munca voluntara, copaci donati de oameni/ pepiniere, cu unelte colectate cu mici donatii, simbolice, dar uite ca au impadurit!!
Stiu ca era si pe la noi o organizatie d-asta, dar trebuie sa caut, ca nu mai tin minte.
vienela, sigur sunt. Daca nu sunt, ce zici de ideea de a deschide o filiala?
Faci un blog, pt ca iti iese bine, cauti eventual colaborarii cu cele deja existente, promovezi prin scoli/local: lipit pliante prin oras ( printat 100 la imprimanta), etc.
Acum vara nu se planteaza pomi, dar uite ca va veni toamna.
Vezi la Clubul copiilor ( fpsta casa a pionierilor) ca mai sunt cercuri de ecologie, profesoare, elevi care se implica. Inca o persoana nu le strica NICIODATA.
mai sunt si mici organizatii/fundatii/grupuri care igienizeaza muntii. Am intalnit grupuri de genul asta cand mergeam pe munti, atunci ziceam ca nu am timp sa fc si asta, acum imi dau seama ca ma pacaleam singura.
hai, cine mai are idei, sa vina aici!!!
Voi da o fuga pe la Palatul Copiilor(sau cum se mai numeste acum) sa intreb. Sa deschid eu o filiala este prea greu, prea multa munca. Voi cauta si pe net, sa vad daca gasesc ceva. Merci mult. Te tin la curent.