Din păcate nu este o glumă și probabil vestea nu mai miră pe nimeni. Până mai ieri plăteam 12,7 lei pe un pachet de țigări, iar astăzi mi le-a cumpărat Mihai cu 13,2 lei. Presimt că urmează o nouă provocare pentru mine, poate cea mai grea de până acum. Nu, nu voi spune că mă las de fumat, pentru că am mai încercat de câteva ori, mi-am mai făcut promisiuni și nu am reușit să mă țin de cuvânt. Știu, sunt caraghioasă! Scriu toate astea în timp ce trag cu sete dintr-o țigară…

Mi-e groază de zilele ce vor urma, știind că fără țigări fierb în suc propriu, nu mă pot concentra la nimic, sunt nervoasă, iar cu țigări îmi rămân tot mai puțini bani pentru altceva, așa că planurile mele se vor îndepărta tot mai mult, devenind un fel de Fata Morgana. Voi încerca să fumez mai rar, asta este tot ce îmi pot promite în acest moment și sper să nu fie numai vorbe aruncate în vânt, așa cum mi se întâmplă ori de câte ori se scumpesc țigările.

Întâmplarea face că tocmai astăzi am stat foarte mult de vorbă la telefon cu Diana, prietena din copilărie a Adrianei și, mai nou, prietenă și cu mine. M-a făcut să visez, să mă gândesc cum ar fi să pot petrece o scurtă vacanță în Franta, alături de ea. Știu, deocamdată este un vis, dar alăturate, aceste două lucruri par a mă împinge de la spate să fac ceva. Îmi doresc din toată inima să mă pot lăsa de fumat, să pot economisi ceva bani, să fac ca într-o zi visele să devină realitate. Poate nu astăzi, poate nu mâine, poate nu anul acesta…

Nu îmi promit nimic, repet. Sper doar ca o dată în viață să găsesc suficientă voință, să fac ce ar fi trebuit să fac de foarte mult timp. Îmi imaginez cum ar fi ca toți banii pe care îi arunc pe țigări să îi pun deoparte și să fac altceva cu ei… Câte dintre visuri mi-aș putea împlini…