Skip to main content

S-a întors roata

Mamei i-a plăcut să ne îmbrace mereu la fel, pe mine şi pe sora mea. Tot ce cumpăra era în dublu exemplar, poate şi din cauză că sora mea, răsfăţata familiei, de câte ori alegeam o rochiţă sau un pantofior, ştia sigur că acel lucru îi place şi ei,  că ei i se cuvine. Aveam de ales între a-i da ei acel lucru şi a purta unul identic. Degeaba aş fi ales altceva. Întotdeauna îşi dorea exact ce aveam eu, iar asta mă enerva la maxim.

Ocazia de a scăpa de acest calvar mi s-a ivit în ziua în care am ieşit cu mama în oraş, să căutăm un sarafan. Mă pregăteam să merg la liceu şi îmi doream să fiu frumos îmbrăcată, dar uniforma obligatorie nu îmi dădea de ales. Tot ce puteam adăuga era o pereche de săndăluţe. Am ales unele albe, din piele împletită, fine şi elegante. Mama a vrut să cumpere şi pentru sora mea o pereche, dar spre norocul meu, nu a găsit mărimea potrivită. Cu chiu, cu vai, s-a lăsat înduplecată să îi cumpere o pereche de sandale roşii, cu un model asemănător.

Mult timp a fost sora mea supărată pe noi şi încă mai glumim pe seama primei zile de şcoală când, plângând cu lacrimi de crocodil, mi-a cerut să îi dau ei sandalele albe, că EA pleacă la şcoală în clasa a şaptea şi trebuie să fie bine încălţată, de parcă eu mă pregăteam să mă urc în pat, nu să plec TOT la şcoală. Acum nu ne mai deranjează să purtăm haine identice, ba chiar cumpărăm în dublu exemplar când găsim ceva drăguţ.

Aşa se face că, neavând blog cu care să îşi ocupe timpul liber, sora mea cercetează mereu internetul, în căutarea unui magazin incaltaminte dama, cu speranţa că va găsi într-o zi perechea de sandale la care a visat în clasa a şaptea. 🙂 Glumesc, doar pentru a-i aminti de acele vremuri de demult, când îşi dorea tot ce aveam eu. Roata s-a întors şi mi-a venit mie rândul să jinduiesc la o pereche de sandale de dama văzute la sora mea. Sunt finuţe, elegante, comode şi deloc scumpe. Sper să găsesc mărimea potrivită în acest magazin online!

Vi se întâmplă să jinduiţi la lucrurile văzute la alţii?

Comments
  • belgianca June 8, 2013 at 6:44 am

    ohoooo, si inca cum! :)))
    numai ca imi trece repede cand imi dau seama ca pe mine nu ar arata la fel. 🙂

  • Ana-Maria June 8, 2013 at 6:56 am

    Daaaa , eu jinduiesc des la lucrurile altora…Din fericire 90% din ele nu mi se potrivesc sau nu as avea unde sa le tin sau bani sa le intretin , DACA le-as avea…pe lucruri , adica! 😀

  • Vladimir June 8, 2013 at 7:05 am

    Adica sa vad ceva la cineva si sa vreau si eu? Pai sigur! Inclusiv tzoale. Mai ales tricouri din alea cu desen. Tocmai ieri am vazut un tip cam confuz asa, deci s-a baleiat suficient de lent cat sa-l vad bine, care avea un tricou gri pe care, cu gri inchis, era stilizat un iepure cum imi plac mie care iepure avea doua oase incrucisate pe burta dinti de dracula si privire crunta. Aproape mi-a venit sa-l dezbrac pe ala! Dar nu mi s-ar fi potrivit dimensiunea… De aia nici nu-l caut. Ca stiu sigur ca nu fac si numarul meu. Foarte putini fac. Acum nah daca nu se poate nu plang si nu sufar deloc. Dar daca se poate imi iau si gata. Indiferent ca e vorba de ceva electronic sau tzoala sau mancare.
    Eu mai bine as fi murit decat sa ma imbrac la fel cu frati-miu! Pe bune. As fi iesit mai degraba in fundul gol pe strada decat sa ma asocieze lumea cu el. Si cred cu tarie ca si el asa gandea. Brrrr ce idee.

  • dana lalici June 8, 2013 at 7:13 am

    Am intrat si eu, sandalutele sunt dragalase foc si nu au preturi mari deloc.
    Mi se intampla sa vad la cineva ceva si apoi sa caut exact modelul respectiv. Cumva, purtate de altii, lucrurile reusesc sa fie evidentiate mult mai bine decat in vitrina unui magazin. In plus, numai draga mea mama stie cati pantofi i-am stricat purtandu-i cu vata in varf, caci nu ne potriveam la numere. Din punctul asta de vedere, esti norocoasa ca ai un baiat!

  • Radu June 8, 2013 at 7:18 am

    ” Vi se întâmplă să jinduiţi la lucrurile văzute la alţii? ”

    Da, masini, avioane personale, iahturi, etc… 🙂

  • Sonia June 8, 2013 at 7:20 am

    Și eu împreună cu sora mea purtam haine la fel. Dar nu în același timp. Între noi este o diferență de 5 ani. Eu purtam haine de care se plictisea o mătușă, iar sora mea le mai purta și ea după ceva ani. 🙂

  • Iuliana June 8, 2013 at 7:35 am

    Eu n-am avut o sora cu care sa fac schimb de sandale. Asa ca da, jinduiesc la ce au altii, ca de exemplu la o sora. 🙂 Norocoaso!

  • Irealia June 8, 2013 at 7:39 am

    Da, mi se întâmplă, dar am noroc că uit repede! 🙂

  • Rudolph Aspirant June 8, 2013 at 10:20 am

    Eu cred ca una e sa jinduim la ce are vecinul, de ex un iaht sau o masina, si alta e sa vezi la altcineva niste haine sau unelte pe care le ai si tu asa, dar intr-un model placut pe care sa il poti cauta si tu pt tine, pt ca ti-ar fi realmente utile plus placute, (desi granita dintre aceste 2 tipuri de jinduiri e cam dificil de trasat uneoori), insa mult mai bine delimitata si altceva e competitivitatea intre frati/surori in crestere, care doresc sa-si manifeste intaietatea plus si individualitatea atat in fata propriilor lor ochi cat si in fata parintilor lor personali, care sunt niste figuri MULT mai semnificative decat asa “societatea mai larga”, vecinii, etc., (desi desigur, in plan 3 sunt si vecinii destul de importanti).

    Eu chiar am incercat sa ma gandesc la asta asa mai nuantat in legatura cu porunca nr 10 (a lui D-zeu catre Moise), adica sa vad ce scuze bune pot sa-mi gasesc in legatura cu vreun posibil pacat moral !

    1. In primul rand, CE BINE ca am fost si cred ca voi ramane copil unic ! Zau, de cate pacate m-a ferit pe mine acest lucru !

    2. In al doilea rand, CE BINE ca m-am nascut asa prematur cu niste defecte neurologice de atentie la mediul inconjurator, adica pur si simplu nu observ diverse detalii, si putin imi pasa de cum sunt imbracati altii sau in general ce fac altii din jur, atat vreme cat nu par agitati sau amenintatori catre min epersonal, zau, poate sa faca ce or vrea, sa se joace cu ce or vrea, sa se imbrcae sau sa posede ce or vrea !

    3. In al treilea rand, CE BINE ca sunt gay, deci oarecum mai indecis, recomandabil prudent, si moderat in legatura cu competitivitatea mea mai larg sociala, plus asa oarecum cu constienta ca trebuie sa fiu oarecum mai modest si neobservabil asa in general, just in case !

    Acum, desi am avut parte de atatea avantaje, deci chiar ma pot considera pe buna dreptate un om cu adevarat privilegiat din nastere, trebuie sa marturisesc ca am jinduit o chestie de un nivel chiar semnificativ formativ in viata mea,

    Tin si acum minte o rochie pe care a purtat-o o colega de liceu, cand eu credeam ca eu personal o terminasem de mult cu interesul pt probatul rochiilor lui mama si bunica, (in care ma angajasem intre varstele de 6 si 8 ani), care zau, mi-a placut atat de mult si m-a tentat atat de mult sa doresc in acea clipa sa o posed eu, sa fie a mea, sa o am eu in dulapul meu si sa ma pot imbraca in ea si sa ma pot admira imbracat in ea in fata oglinzii, exact asa cum faceam cand eram mic cu rochiile lui mama, adica pe mine personal acea rochie chiar m-a tentat in mod fetishic transvestit deosebit de mult, desi nu am avut in general o inclinatie speciala pt asta, (care nu apare numai la persoanele gay dar si la heterosexuali)…zau, rochia aia chiar m-a dat atunci peste cap. Se vedea ca era de comanda, era facuta de o croitoreasa particulara, adica NU era pret a porter luat ade la vreun mall, era unicat couture, asa de misto era facuta…dar efectiv m-am jenat sa intru in vorba cu fata aia, sa o intreb cine e croitoreasa, cine a fost creatorul-designerul modelului, chestii din astea….zau, daca o luam pe panta asta atunci, din cauza acelei rochii, e posibil ca eu sa fi ajuns chiar sa ma indrept catre industria modei in cariera, asa de aproape am fost atunci sa renunt la a deveni functionar !

  • ady June 8, 2013 at 10:34 am

    of, ce bine ca am avut frate mai mic. cred ca as fi strans de gat o sora care voia musai lucrurile mele sau care ar fi fost imbracata identic.
    de jinduit, mda, oarecum, la posibilitatea unei (unor) calatoriii, la o casa (fara tortura ratelor), dar in limite decente si fara circ, mai degraba in sensul de “mi-a placea si mie asta”.

  • psi June 8, 2013 at 10:58 am

    pentru că am trăit experienţa acestui “dublu exemplar” în copilărie, cu verişoara mea, nu jinduiesc nici legată la ce văd la altcineva. încă mă enervează, deşi nu sunt deloc genul fashion girl şi nu prea pun preţ pe tendinţele modei.

  • Javra June 8, 2013 at 12:57 pm

    Cu siguranţă, mi-am dorit unele lucruri văzute la alţii, dar niciodată la frate-miu.
    N-aş face aşa ceva niciodată, mai ales că sunt singur la părinţi…

  • silavaracald June 8, 2013 at 2:52 pm

    Aşa era fiică-mea când era mică.
    Într-o seară, ţinând două pahare de apă identice în mână, o întreb pe care-l preferă. Răspuns (elocvent cred eu):
    -Pe ăla pe care-l vrea Dan.
    Dixit!

  • o fata June 8, 2013 at 3:28 pm

    Eu si fratele meu am trait separat, dupa divortul parintilor ne-am vazut rar, nu aveam lucruri in comun, dar o data a venit cu o sticluta cu clabuci din care facea baloane… of. cat am vrut-o si eu. Egoist cum era si cum e nu mi-a dat-o. Am plans de necaz. Bunicii nu au inteles ca era importanta pt mine, dar cand am crescut mi-am cumparat singura multe, multe, multeeeee. 🙂

  • Nice June 8, 2013 at 5:48 pm

    Lucruri nu, insa calatorii da. Niste apropiati vor merge peste cateva saptamani in Croatia, in excursie, iar eu nu. Trebuia sa fiu si eu pe acolo, daca aveam bani si timp… Oh, cat de mult ii invidiez, imi doream nespus sa fotografiez iar, de data asta cu DSLR-ul, apusul de soare pe Coasta Dalmata. Se mai duc si in cea mai frumoasa insula de acolo…

  • melly June 8, 2013 at 7:17 pm

    Acuma va amuzati de cele intamplate, asa se intampla si la noi 🙂 Noi suntem trei surori, aveam un taraboi la puterea a treia.
    Imi plac foarte mult sandalele, sunt la un pret decent in comparatie cu alte site-uri. Multumim pentru recomandare, tocmai am trimis comanda unei perechi de sandale care mi-a atras atentia http://www.standard-shoes.ro/incaltaminte-dama/sandale/sandale-pose-bej.html
    si ca sa nu platesc transport i-am comandat si lui Alin o pereche http://www.standard-shoes.ro/incaltaminte-barbati/tenisi/tenisi-denver-beumarin.html 😀

    Care sandale le-ati ales pt dvs?

    Cat despre intrebare… hmmm a fost o perioada in care imi doream multe, tot ce vedeam si nu aveam sau nu puteam avea niciodata, dupa gandirea mea de atunci 🙂 De cand am inceput sa imi focusez gandirea spre prezent, spre ceea ce am, parca am devenit mai fericita, poate parea un paradox 🙂 Cred ca daca stai si ravnesti mereu la ce au altii faci loc in sufletul tau nefericirii, frustrarii si sentimentului de neimplinire… iar eu am invatat o lectie noua, pentru a fi fericit trebuie sa te bucuri din tot sufletul de tot ceea ce ai, restul vor veni…

    • melly June 12, 2013 at 1:27 pm

      Au ajuns astazi. Sunt foarte frumoase sandalele si tenisii la fel.

  • Andra June 8, 2013 at 8:09 pm

    :))) la haine nu prea jinduiesc pentru ca ma dispera sa stiu ca mai exista cineva imbracat exact ca mine :)). dar ma mai inspir asa 😛 in privinta hainelor, intotdeauna m-am bucurat ca am avut frate nu sora pentru ca nu a trebuit sa impart cu el nimic :)). ba chiar ma imbraca el pe mine cu hanoracele lui cand suntem la munte :)))

  • Carmen June 9, 2013 at 9:59 pm

    Mi se intampla destul de des cand am stat o perioada alaturi de o verisoara dar si prin liceu, cand vedeam la cate o colega diverse chestii dragute. In ultima perioada s-a intamplat destul de rar, de obicei incerc sa ma imbrac dupa propriile gusturi/idei.

  • mixy June 10, 2013 at 1:13 pm

    Da, dar n-aş purta pantofi ca ai soră-mii 😀

  • elly weiss June 10, 2013 at 3:19 pm

    Am sora dar niciodata nu ne-a placut sa avem lucruri la fel. O singura data mama ne-a facut niste sarafane acelasi model, fiind tricotate. Nu le purtam niciodata in acelasi timp.
    Dar am vazut multi copii purtand haine identice 🙂
    Nici o sora geamana nu cred ca mi-ar fi placut sa am… 😉

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.