Cuvânt banal ce alunecă într-o mişcare rotundă spre valea plângerii sau spre locul unde raza caldă a soarelui luminează pământul, ai vrea tu oare să faci un mic popas la picioarele mele? Nu-ţi cer decât să îmi trădezi secretul tău. Să-mi spui cum de o dată îmi apari sub forma “îmi eşti drag” şi toţi ştiu că asta înseamnă te iubesc, iar dacă spun că îmi esti “drag ca sarea-n ochi”, situaţia se schimbă radical. Nici cuvântul sare nu sare prea departe. Aduce noi înţelesuri, uneori sărate, alteori desprinse de la pământ, avântate în mişcări bruşte. Ne-am putea juca aşa la infinit…
Omule, când stăm faţă în faţă şi ne privim în ochi, când îţi ascult inflexiunile vocii, ştiu că am înţeles exact ce ai dorit să transmiţi şi poate chiar mai mult, ceea ce ai dorit să ascunzi. Mai greu este când comunicăm prin mijloace moderne, când ne uneşte internetul, acest balaur cu multe capete, unele veninoase, altele numai bune de mângâiat blajin. Prea multe prescurtări, prea multe cuvinte noi, prea multă grabă în comunicarea surdă din spatele monitoarelor… Nu ştim sigur niciodată dacă am prins înţelesul exact, dacă ceea ce am transmis a ajuns în stare bună la interlocutor, dacă nu cumva adevăratul înţeles s-a rostogolit pe sub tastatura cu butoane deja obosite.
Câte înţelesuri poate avea o vorbă, un cuvânt, o frază, un gest, un zâmbet? Pe câte dintre ele le rostogolim conştient şi câte pornesc spre valea plângerii neobservate? Ştiţi voi de câte ori v-am zâmbit până acum? Nu ştiţi, pentru că nu mă puteţi vedea. Nici eu nu văd cum reacţionaţi când mă citiţi. Îmi pot imagina, dar nu este acelaşi lucru. Ştiţi voi de câte ori am rămas pe gânduri după ce am citit o frază oarecare pe vreun blog? Poate că ceea ce aţi dorit să transmiteţi cu acel articol nu avea nici o legătură cu gândurile mele, însă conexiunea era făcută şi un alt înţeles se năştea, rostogolindu-se prin lume.
În această seară rostogolesc înţelesuri mulţi dintre psi-lunatici.
Foarte frumos! Cuvintele trebuie savurate în totalitatea literelor şi sensurilor, nu aruncate superficial în permanenta grabă de care se molipsesc zilnic tot mai multe persoane…
Există ceva mai puternic decât toate formele flexionare ale cuvintelor pe care le rostogolim online. E o substanță imprescriptibilă prin rețete literare seci. E formată din Emoție. Sensibilitate. Trăire. Păsare. Și mult mai mult decât atât…
Este foarte posibil ca cel care scrie sa intentioneze sa transmita ceva, iar cel care citeste sa perceapa altceva, sau oricum destul de diferit. Asta se intampla pentru ca noi suntem diferiti, avem o experienta de viata diferita, vedem lucrurile dintr-un unghi anume, care nu este si nu va fi niciodata identic cu al altuia, avem un simt al umorului diferit, si as putea continua asa mult si bine. Dar avem si puncte comune, desigur, care ne permit sa ne “intelegem ” :)
Foarte frumos si interesant, totodata.
Si eu am impresia uneori, ca parca pentru mine ar fi scris acel articol. Te regasesti. Imi place noul stil al tau. E mai profund.
Mergi mai departe de cuvinte si ajungem la o anumita intelegere. Imi aduc aminte ca profesorul de limba romana ne spunea cat de bogata si variata este limba romana, dar nu prea credeam atunci. Sunt cuvinte carora uneori ar trebui sa le pui acel accent, ca de altfel l-ar percepe cititorul asa cum vrea.
Nu stiu, ma gandesc. Oare cititorii ne percep prin prisma stilului? sau a ceea ce transmitem? Sau a cuvintelor, sau chiar a propriei lor intelegeri.
Mi-a placut mult vizita, aici la tine
Eu fiind cam superficial am impresia ca sunt atrss de stil mai degraba decat de fond, mai ales in lb romana, dar cred ca si in lb engleza. In lb franceza am deja impresia ca stilul e deja destul de fix, asa cs ma concentrez mai mult asupra mesajului, mai mult din curiozitate sa vad daca zice ceva nou…ca in lb romana sau lb engleza nu mi se pare mai nimic nou niciodata, probabil pt ca a fost dejs adresat de Hollywood, (in ceea ce priveste interesele mele superficiale desigur, nu in general). Ce zice in lb scandinave insa mi se pare o versiune simplificata de ce zice in franceza si uneori si in germana, asa ca ma bucur ca pot beneficia de aceasta scurtatura ajutatoare pt creierul meu, desi stilul ma cam enerveaza relativ la stilul francez,, probabil pt ca nu-l stapanesc bine de loc, (pe cel german nu-l cunosc desi intuiesc ca are un grad de greutate similar cu o lb de lemn destul de buna careie personal mi-ar placea in aceasta faza a varstei mele adulte)
Hm, circula o glumă cum că limba germană e cea pe care o folosesc scafandrii ca să vorbească sub apă! :)
Doi olteni trecură Oltul şi-napoi trecură doi ( trecu Rădoi)
Câţi olteni trecură Oltul înainte şi-napoi ?
Acum, in era tehnologiei e mult mai greu sa ne dam seama de adevaratul inteles al cuvintelor pentru ca evitam sa ne privim in ochi. Ne uitam mai mult in jos la tastaturi decat drept, la cel de langa noi.
Logica sensurilor si internetul care uneste si dezbina, pastrandu-si totusi sensul pentru care fost creea si frumusetea lui! Cuvinte rostogolite frumos!
Frumos ai mai rostogolit şi azi cuvintele şi zâmbesc şi eu în faţa monitorului citindu-le. Ţi-am mai spus, dar vreau să-ţi repet că tare multe zâmbete am primit de la rândurile tale. Şi de mai multe ori nu am scris nimic aici, deşi am citit, am zâmbit sau am rămas pe gânduri. Pentru că sunt aşa de multe întrebările cărora nu le ştiu răspunsul. Dar îmi place să găsesc întrebări la fel de mult cum îmi place să-mi pun întrebări, chiar dacă nu avem răspunsuri sau chiar dacă ştim că la unele nu vom găsi niciodată răspunsurile. Sau ele diferă de la om la om.
Eşti marcată zilele acestea de dependenţa de Internet, mi-a plăcut mult şi articolul pe care-l scrisesei pentru Superblog. Şi da, ce aş putea adăuga la “balaur cu multe capete, unele veninoase, altele numai bune de mângâiat blajin”?
CE-mi place la limba noastră e că mereu poate naşte mai multe înţelesuri pentru un singur cuvânt/propoziţie/frază. E nevoie de o virgulă pentru a schimba radicat mesajul şi e nevoie de multe ore pentru a te găsi răspunsul la întrebarea: “oare ce a vrut să zică?”.
E greu sa comunici doar prin scris. Caci 80% (cel putin) din comunicare e non-verbala. E un fel de telefonul fara fir. Dar uneori e de bine , ies lucruri neasteptate. Eu sunt convinsa ca 99% din cititorii mei au o descifrare diferita a textelor. Ceea ce e bine.
Abisurile are dreptate. Eu văd ceva in textul ei, ca prin comentarii cineva să-mi “deschidă ochii” şi să mă mir. DAR…sâmbătă am fost la o petrecere. Totul real, conversatii usoare, veselie domolita, comunicare. Şi totuşi…jumătate din cuvintele mele păreau a primi alt drum decat cel pe care le lasam eu. Pierdeam timp …explicand, povestind amănunte …spre amuzamentul sotului meu. Asadar …prefer oricand …hrana sufletului luata din scrieri care …şi dacă primeste de la mine altă haină…măcar imi aduce o emotie şi o traire.
Zău că a încerca să prinzi un cuvânt e ca şi cum ai alerga după un fluture, da’ ai prinde omida. Ceea ce e bine, că, de fapt, omida trebuia prinsă. Dar vine iepurele şi zice…”Vienăăăăă, ufff, ce târziu s-a făcut!”…şi…atunci iei o prăjiturică şi te faci când mare, când mică, ca să le încapi pe ele, înţelesurile şi ele pe tine…şi uite-aşa, ne simţim rău…sau bine; oricum ar fi, bine că dimineaţă suntem tot în pat, fără pic de alice pe corp…uşor(i). :)
tocmai de aceea eu folosesc zambilicii. pentru ca poate, daca fraza e mai dura, un zambet indulceste si arata ca intentia a fost de a transmite un sens, nu o incrancenare.
mare dreptate ai. despre taceri reale si subintelesuri virtuale am simtit si eu sa scriu la (eram sa zic proba :))) ) provocarea asta.
Te citesc mereu,comentez mai rar,poate si pentru ca asa cum zici, cuvintele se rostogolesc.
:)))) Nu vrei sa stii cum raman eu cu ochii in gol cateodata, ca nu inteleg nimic…si ma chinui si ma chinui…si renunt! :))) Nu e vorba de tine :)))
Rostogolirea înțelesurilor nu cred că e mai mult decât o provocare pentru cei care nu au uitat să mai fie, măcar din când în când, copii și care găsesc în asta o jucărie un pic mai potrivită vârstei. Suficient cât, dacă sunt surprinși jucându-se să se poată scuza : „Măi, dar tu nu vezi cu ce mă joc eu ? Sunt lucruri serioase, nu glumă.” :P
cuvintele pot avea oricâte înţelesuri dorim noi să aibă. de pildă: de ce spunem casei, casă şi nu floare? cum s-a născut înţelesul casei ca şi cuib pentru suflete ostenite, cutie de chibrituri din beton, bojdeucă cu prispă micuţă, căsoaie mare, săsească cu tavane înalte, conac, palat, cocioabă… toate sunt case… unele chiar se numesc acasă. şi în fond este aceeaşi esenţă: un loc în care trăiesc oamenii.
Dragă Vienela,
(putea fi un “dragă” peiorativ , dar nu este)
Gândim fiecare după un tipar propriu al înșiruirii de idei, ceea ce ne face diferiți. Dar, așa cum gândim, așa și vorbim, dând cuvintelor înțelesuri după tiparele noastre personalizate! Ar fi să gândim după un același tipar ca să înțelegem toți, dar absolut toți, același lucru din aceleași vorbe! Iată ca exemplu, am scris un text. Cineva mi-a spus că ar fi pesimist, deși în capul meu nu fusese nici o urmă de pesimism. Recitind textul, cu alți ochi de această dată, am realizat că da, poate avea tentă pesimistă, privit dintr-un anume unghi. Este rostogolire de sens?
Mi-a plăcut cum ai luat la despicat această rostogolire de sensuri!
“drag ca sare-n ochi” ma face sa ma gandesc la sarea in bucate, una dintre povestile preferate din copilaria mea, care arata atat de clar o problema de comunicare. Poate ce pretuieste un om, este doar un lucru banal si fara importanta in ochii altui om. E adevarat ca un pic de sare in ochii omului il face cu siguranta sa priveasca altfel lumea :))
Un cuvant sau o fraza ce poate trece drept banalapentru unii, pentru altii poate deschide calea catre o lume. Mie imi place cum impretesti cuvinte si intelesuri in forme rotunde iar apoi le dai drumul sa se rostogoleasca in lume, sa ne bucure ori sa ne fie sfetnici de drum lung. Multi scriu insa putini sunt cei care pun in cuvinte vraja, poveste si viata, asa cum faci tu.
Am scris unele texte mai mult pentru mine. Au fost ganduri ale mele, ca si cel de azi, de exemplu. Uneori nu se intelege mai deloc ceea ce vreau sa transmit. Deja stiu asta asa ca nu ma mai agit. De mult. Sensurile cuvintelor sunt foarte diferite. Banuiesc ca si eu patesc asta citind anumite postari. Posibil sa inteleg doar o mica parte din ceea ce s-a dorit a fi transmis. :(