Skip to main content

Ronda, orașul construit pe stânci

Ronda, orașul construit pe stânci, are în spate o istorie zbuciumată, despre care puteți citi mai multe informații pe wikipedia. Autocarul de Malaga ne-a lăsat la gară. Drept în față se întinde strada care duce spre zonele de atracție turistică. La capătul ei m-am oprit, am tras aer în piept și apoi am pășit, cu zâmbetul pe buze, printre sutele de magazine pline cu suveniruri și pe lângă localurile care își întinseseră mesele afară. Am admirat lucrușoarele handmade realizate probabil în zilele reci, când nu mai există picior de turist prin Ronda. Imediat în dreapta, la capătul străzii pline de suveniruri, am dat nas în nas cu atracția principală a Rondei – podul de pe care poți vedea casele construite pe stânci.


E un spectacol copleșitor, care îți taie respirația. Ronda îți amintește cât ești de mic tu, ca om, dar și cât de mărețe sunt realizările omenirii. Casele văruite în alb tronează deasupra stâncilor lustruite de vreme (și de vremuri). Undeva jos, în vale, curge un firicel de apă. În jur e un zumzet permanent. Oameni adunați din toate colțurile lumii se minunează, iar și iar, de imaginile ce le-au răsărit în fața ochilor. Toți se grăbesc să facă poze, să filmeze, să își strige uimirea. Unii rămân pur și simplu în contemplare, incapabili să mai deschidă gura sau să își dezlipească ochii.

Zonele din care se pot vedea casele construite pe stânci sunt mereu aglomerate. Turiștii ajunși aici au toți, pe chipuri, aceeași expresie de admirație amestecată cu emoția dată de gândul că semeni de-ai noștri sfidează natura și își trăiesc viețile într-un peisaj de vis. Mă grăbesc și eu să filmez de pe cealaltă parte a podului, ca nu cumva imaginile să dispară și să mă trezesc din vis. Dar nu, nu e vis. Ronda chiar există de atâta vreme și continuă să își primească vizitatorii cu brațele deschise.

Cobor o străduță și mă opresc la un restaurant cu prețuri foarte piperate. Mâncarea e gustoasă, însă prețul e dat, de fapt, de panorama care se deschide în fața ochilor uluiți. Luăm masa pe terasa unei case construite pe stâncă. Deasupra noastră sunt alte case. Dedesubt, la fel. Imaginile sunt copleșitoare. Mâncarea aproape că mi se răcește în farfurie. Mă ridic deseori de la masă doar pentru a admira potecile pietruite ce coboară până jos, la râu, casele proaspăt văruite în alb, florile răsărite la tot pasul, stâncile uriașe pe care se sprijină toate aceastea. Ronda!

Comments