România, mereu surprinzătoare și teribil de nepregătită

România, mereu surprinzătoare și teribil de nepregătită vs Scoția… Prima mea noapte de muncă la brutăria din Scoția, în urmă cu trei ani și o lună, va rămâne jenant de proaspată în memoria mea. Mă simțeam pierdută în acel spațiu uriaș, cu utilaje care făceau un zgomot infernal, cu oameni care vorbeau în jurul meu în toate limbile pământului și care se mișcau ca niște roboți de ultimă generație.

La un moment dat, cineva m-a luat de mână și m-a dus până în fața unei benzi imense, pe care veneau fără oprire tăvi cu pâine fierbinte. Mi-a dat niște mănuși și mi-a spus să fac ce fac și ceilalți. Pâinea crescuse prea mult și trebuia aruncată. Managerul muncea cot la cot cu noi. Aruncă, aruncă tot! urla el. Am început să arunc, deși mă durea inima, știind că pe pământ sunt atâția oameni care mor de foame.

Văzând că mă mișc repede și pot face față, m-au lăsat acolo și au plecat la treburile lor, fără să își dea seama că era prima mea zi și nu știam nimic despre cum mergeau lucrurile în brutărie. După un timp care mi s-a părut cumplit de lung, timp în care am muncit ca un sclav și am transpirat ca un porc, managerul a trecut prin zonă și m-a văzut aruncând nenumăratele pâini care veneau pe bandă. Și-a pus mâinile în cap, disperat!

Pentru că nimeni nu m-a oprit și nu mi-a explicat ce am de făcut, eu am aruncat nu doar pâinea prea mult crescută, ci și pe cea care între timp se reglase și venise la mărimea optimă. Lângă mine, doi băieți nou angajați alergau cu tomberoanele la gunoi, grăbiți să arunce pâinea, după cum ni se ceruse.

Asemenea greșeli se întâmplă mereu la locurile de muncă, peste tot în lume. Sunt sigură că fiecare dintre voi are cel puțin o astfel de poveste în spate. Dar una este să greșești când e vorba despre pâine sau despre orice alt lucru/obiect, și alta este când vine vorba despre viața oamenilor.

Mi se pare înfiorător ca un brancardier să își depășească atribuțiile și să deconecteze de la aparate un om care avea șanse să trăiască, doar pentru că l-a confundat cu unul mort.

România, mereu surprinzătoare și teribil de nepregătită… Sau poate că se întâmplă și la alții, numai că noi nu vedem/aflăm, concentrați fiind pe necazurile noastre. Cert este ca asa apar alte si alte rădăcini rupte.