Roboţelul invidios

Mă fascina! Eram în stare să uit motivul pentru care eram acolo. Rămâneam cu ochii pironiţi la cei care aveau vechime în acea meserie, captivată de rapiditatea cu care îşi făceau treaba, de felul în care rezolvau orice problemă. Nu era o meserie uşoară, iar eu nu ştiam mai nimic despre ea, în afară de teorie.

Nu a fost primul meu job şi nici ultimul. A fost cel care m-a format ca om, care m-a făcut să cunosc oamenii şi valoarea lor, care m-a făcut să îmi doresc să învăţ mai mult, să aspir la mai multe. Îmi doream atât de mult să fiu la fel de bună pe cât erau colegii mei (majoritatea bărbaţi), încât rămâneam fără să fiu rugată şi neplătită peste program, testam lucruri noi, repetam până la epuizare anumite chestii, până când reuşeam să excelez.

Acest loc de muncă avea un singur dezavantaj. După ce învăţai tot ce era de învăţat, după ce nu mai existau secrete, totul devenea automatism. Dispărea dorinţa de a te autodepăşi, intervenea plictiseala şi gândurile o luau razna chiar în timp ce lucrai. Aveam uneori senzaţia că sunt un mic roboţel, uitat în pozitia “pornit”. Mă bucurau zilele în care apăreau probleme, doar pentru că spărgeau monotonia şi îmi reactivau plăcerea de a gândi, de a rezolva aspectele neplăcute.

Uneori regretam că am ales acel loc de muncă. Îmi plăcea, iubeam ceea ce făceam, dar mă enerva faptul că nu mai avea secrete, că mă transforma într-o marionetă. Lucram, şi în acest timp mă gândeam la cei care aveau ocazia de a se mişca mult, de a vedea lumea, de a-i lua pulsul. Cel pe care îl invidiam cu adevărat era Mile Cărpenişan, jurnalistul român pe care îl descoperisem la televizor, pe vremea când era corespondent de război. Făcea exact ce mi-ar fi plăcut şi mie să fac. Afla atât de multe despre alte popoare, vedea atât de multe locuri şi situaţii noi, îşi dovedea sieşi curajul, povestea altora despre ceea ce ştia…

Rudolph a gândit o nouă leapşă, cu doar trei cerinţe, la care eu am încercat să răspund în felul meu, fără să dau prea multe detalii.

Cerintele:

1. Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care aţi fost activ angajat minim 6 luni, deşi preferabil 1 an, în care, deci, aveţi ceva experienţă autentică, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi învăţat sau asimilat pt dvs din exercitiul acestei activităţi. Poate fi vorba de o perfecţionare, nu neapărat de achiziţii de noi cunoştinţe, abilităţi sau îndemânări.

2. Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care NU aţi fost niciodată angajat, şi în legătură cu care NU aveţi absolut nici o experienţă autentică, deşi poate că aţi visat la ea, sau v-aţi făcut fantezii în legătură cu ea, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi putea învăţa sau asimila pt dvs din exerciţiul acestei activităţi.

3. (facultativ) Ce înseamnă “bochifi-de-randunele” ? (din poezia Legenda Rândunicăi din 1874 de Vasile Alecsandri).

Nu sunt sigură, dar înclin să cred, ca şi Cuvânta, că se referă la floricelele numite rochiţa-rândunicii sau volbură.

Leapşa merge la Irealia, Florin Ruşanu, Belgianca, Mixy, Redsky, Minnie, Surioara, Andera, Dan, Cris-Mary, Radu, Nina.