Sclavul este acea persoană lipsită total de drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care munceşte (spune DEX-ul). Se poate întâmpla ca acest stăpân să fie milos, să aibă grijă de sclavul lui, dar sunt şi situaţii în care sclavul este epuizat, suferă şi stăpânului nici că îi pasă. Unii sclavi nici măcar nu îşi dau seama că trăiesc o viaţă anormală, că le-a fost furată libertatea, le-a fost furat dreptul de a face ceea ce vor cu viaţa lor. Alţii înţeleg de la început că sunt într-o situaţie foarte proastă, dar nu fac nimic pentru a schimba această stare.
Abia când vede în jurul său că ceilalţi sclavi se revoltă, omul nostru înţelege că a sosit momentul în care trebuie să taie răul din rădăcină, să iasă de sub stăpânirea nemiloasă a stăpânului. Stimulat de colegii care îşi spun păsul în timp ce joacă Nu te supăra, frate, sclavul din poveste decide că a sosit clipa în care trebuie să îşi facă un program strict, pe care să îl respecte. Este singura soluţie de bun simţ, dacă ţine la viaţa lui, la libertatea lui, la familie, la ceea ce contează cu adevărat.
A mai încercat şi altădată, s-a mai revoltat din când în când, însă nu a făcut-o într-un mod serios şi nu s-a ţinut de promisiunile pe care le-a făcut. Sclavul nostru consideră că o noapte de odihnă este suficientă, că poate merge mai departe în acelaşi ritm dacă îşi acordă o zi, două de odihnă pe lună, zile în care să nu trudească pentru stăpân. Dar nici atunci nu se poate elibera complet. Tot intră pe mail, tot citește comentarii, tot verifică pe facebook sau pe blogul de pe blogspot ce au mai postat prietenii. Având o fire moale, sclavul a ajuns în scurt timp dependent de trei stăpâni. Trei stăpâni!
Zilele păreau tot mai scurte, trupul îl trăda în cele mai neaşteptate momente, oboseala devenise cronică. Sclavul nostru încerca să ţină în picioare trei bloguri, să scrie pe ele (pe blogul nou mai rar, este adevărat) , să citească ceea ce scriau vecinii (unii dintre ei oameni liberi, alţii sclavi ca şi el), să lase fiecăruia câte un cuvânt, un semn, un comentariu. Sclavul are şi familie, are casă, vrea timp pentru plăcerile lui. Aleargă înnebunit de pe un blog pe altul, aleargă bezmetic din bucătărie în baie, încercând să facă totul rapid, ştiind că timpul zboară şi seara se aşterne întotdeauna înainte ca el să termine ceea ce şi-a propus.
Sclavul stă pironit tot mai mult timp în fotoliu, la calculator, în dimineţile în care familia lui doarme fără griji. Când eliberează locul la calculator, se mută la laptop şi îşi continuă goana prin online. Adoarme cu giuvaierul în braţe, adoarme cu cartea în mână, adoarme nemâncat, adoarme în timp ce vorbeşte cu soţul sau cu copilul. Iese tot mai rar din casă, îşi vede prietenii tot mai rar şi simte că plăcerea s-a transformat în corvoadă. Nu e normal şi el ştie! Vrea să schimbe ceva! Are nevoie de un nou program, unul care să îl ajute să iasă din cercul în care s-a închis.
Decizii:
-sclavul nu va mai munci duminica; pentru Clubul condeielor parfumate îşi va pregăti în cursul săptămânii povestea parfumată.
-sclavul îşi va lua o pauză între orele 12 şi 16.
-sclavul îşi va face obiceiul de a ieşi zilnic din casă pentru cel puţin o oră.
-sclavul va avea grijă să se hrănească aşa cum este normal, cu trei mese pe zi.
-sclavul nu va participa la Miercurea fără cuvinte, dar va accepta să publice pe blogul lui, în zilele de miercuri, guest-posturi trimise de prieteni (merci de idei, Iuli!).
-sclavul va face din nou curăţenie pe facebook, va scăpa de “prietenii” cu care nu are nici o legătură şi va ieşi din grupurile care nu îi aduc vreun folos.
-sclavul îşi va încheia programul la ora 20, indiferent câte treburi i-au rămas de făcut. Şi mâine este o zi!
-sclavul va căuta şi alte soluţii, după ce se va sfătui cu familia şi va citi părerile voastre.
Dacă doriţi să îi daţi sclavului o mână de ajutor întru marea eliberare de sub jugul blogului, dacă aveţi nevoie de un link spre blogul vostru, dacă doriţi ca cititorii mei să vă cunoască, îmi puteţi trimite pe adresa de e-mail (o găsiţi la contact) un text scris de voi, pe care eu îl voi publica în zilele de miercuri.
Nah , brava! Buna decizia luata! Sa te tii de ea si sa o respecti!
Eu nu am sfat de dat…stii cum se spune : sfaturile sunt date pentru a nu fi urmate.Cred ca tu stii cel mai bine cum sa te reorganizezi.Felicitari de decizia luata!
Sclavul se va tine oare de program de data asta? :) Ii(iti)urez succesuri :)
Eu doresc sa ajut sclavul !
:) Să știi că ai facut primul pas. Conștientizarea faptului că internetul și blogul îți ocupă cel mai mult timp. Și eu mai iau cate o pauză și ma focalizez asupra unui obiectiv nu pe mai multe. Întorc vizitele și comentariile celor care întradevăr citesc ce scriu. Restul e doar irosire de timp. Ce sens are să intri pe un blog să spui :”Wow, ce frumos! Să ai o zi bună!” ? Da… frumos sa fii politicos, dar e o pierdere de vreme. O prietenă spunea:” toata lumea scrie, nimeni nu citește” E adevărat. De ce ne facem bloguri? Să ne exprimăm doar trairile noastre nepăsători la ale altora? Eu sunt de părere că trebuie căutată o linie iar blogul să aibă dublul sens: util pentru tine si pentru altii.
Și tu Vienela? :) Știam că Iuliana va scrie și că Dana are și ea această intenție. Să înceapă o revoltă a sclavilor? Mmmm…
Partea interesantă este că această sclavie nu este una impusă de alții. Noi singuri ne-am asumat-o.
Eu nu am de gând să îmi fac program. O să scriu de fiecare dată când am chef, chiar și la 2 noaptea. Dar o să îl elimin pe trebuie din vocabularul care face referire la blog. :)
Eu nu pot decat sa zambesc si sa ne urez succes :)
Am citit-o şi pe Sonia şi pe Iuliana. La Diana nu am ajuns. Sincer, întotdeauna am admirat alergătura ta de peste tot, la fiecare om pe care îl ai in vedere şi ştii că nu poţi găsi decât lucruri frumoase de citit. Întotdeauna m-am mirat cum cum reuşeşti să le poţi face pe toate. Eu nu puteam nici pe sfert. Nu mi-aş face reguli. Nu ştiu să le respect, dar mă felicit că, fiind incepătoare, mi-am păstrat entuziasmul dar nu mi-am pierdut capul. Nu scriu mai mult decat imi vine sa scriu chiar cu riscul de a intra in anonimat mai rau decat cel ce ţi-l dă …firescul. Nu uit cât de fericită am fost articol cu articol. Şi atunci păstrez asta, şi arunc lucrurile pe care oricum nu le înţelegeam. Deloc. Cu adevărat mă simt bine virtual. Şi in viata trăită în real faci alegeri, de ce ar fi altfel aici?
:))
Pana nu vad, nu cred!
Ioi, stai ca acum am citit articolul in care spui ca vrei sa inveti sa faci o tema de blog, de la 0 :))
Eu sper nu sa te tii de programul acesta strict, chiar prea strict, ci sa mediezi cumva ambitia cu starea de bine.
Si tu, Brutus? Bravo, buna decizie! Am sa scriu si eu despre asta! Dar inca nu imi e clar ce masuri trebuie sa iau…
greu să te lepezi de drogul ăsta, să îl iei cu moderaţie, dar nu imposibil. baftă!
Da! În sfârşit sclavul se revoltă…trage-mă şi pe mine în grupul sclavilor care se revoltă. La mine weekendul e fără blog sau încerc pe cât de mult pot.
Soluţii radicale pentru un “sclav” fericit!
O cura de dezintoxicare, sper sa si reuseasca asa zis sclav.
cand am realizat ca viata adevarata se desfasoara afara, am incercat sa petrec cat mai putin timp on line. l-am eliminat pe trebuie, cum spunea sonia mai sus. scriu cand simt nevoia si cand am timp. a disparut presiunea, e adevarat ca s-a micsorat numarul cititorilor, dar mi-am asumat urmarea. numai bine iti doresc si hotarari in concordanta cu ceea ce simti :)
Nu trebuie sa privesti blogul ca un stapan, incearca sa-l vezi ca pe un prieten cu care iti petreci timpul liber. :)
deciziile sunt bune … dar trebuie respectate ! :)
in ritmul asta, sclavul o sa se ingrase :))))
Am ştiut de la primele rânduri că e vorba de tine şi de blog! Te înţeleg şi îţi dau dreptate!
Baftă!!!
:) Baftă! :)
Nu faci rău, numai să te ţină hotărârea luată.
Dacă vei accepta o derogare de la regulă, una singură,
poţi fii sigură că se alege praful. E de ajuns să găteşti sau să faci
curăţenie ori altceva în afară de plimbarea plănuită.
Pai esti sigura ca asta vrei? Ca eu nu as spune ca esti sclava, ci pasionata. Asa e normal sa fie un hobby, sa te implici cu toata forta in el. Desigur, nu e normal sa fie corvoada, dar tu l-ai adus in stadiul asta tocmai impunandu-ti reguli (gen comentat pe 33 bloguri / zi, sau vizitat 74 de prieteni online).
Parerea mea, care exact asta e adica parerea mea (nici macar sfat) este sa nu-ti mai impui tu reguli. Nu-s suficiente alea impuse de societate? Macar tu sa te lasi libera si sa faci EXACT ceea ce doresti. Ai chef sa stai o zi pe blog band ceai si cu picioarele in cada? Fa-o. N-ai chef sa deschizi computerul ci vrei sa scuipi dupa babele de la blog? Fa-o. Vrei sa dormi langa o muscata? Fa-o. Si asa iti impun altii un program, de ce sa o faci si tu? De acord “Arbeit, Ordnung und Disziplin”, dar timpul liber si hobby-ul e sfant :D. Iar hobby-ul nu e slujba. E placere si placerea nu vine cu card de pontaj. Dar, din nou, cardul asta de pontaj tu ti l-ai impus singura, la fel cum iti impui acum rezolutiile astea de viata. Chiar ai nevoie de reguli? Fii libera.
Cumva legat de subiectul articolului, vad foarte des persoane care blameaza virturalul si propovaduiesc viata in offline ca pe a doua venirea a lui Cristos :D. E foarte la moda. La fel de la moda cu articolele despre blamarea spiritului mercantilist in ajunul Craciunului sau Pastelui (in fiecare an e aceasi poezie :D). Nu zic de fel de tine, dar ce mi se pare interesant este ca majoritatea astora n-au o viata defel interesanta sau de dorit in offline. Si zau asa parca nu ma convinge cineva care imi spune ca e bine sa lasi blogul pentru o ora in plus de frichinit in bucatarie :D. Inca o data nu zic de tine, ca stiu ca ai si alte pasiuni, dar sunt cativa cu niste articolele foarte agresiv-prozelitiste de adulare a vietii offline si care un prea au ce-ti vinde ca argument… Lasa blogul si stai la plaja/pupa un prieten, nu e un mesaj prea convingator :D.
Chiar m-a lovit, ai observat ca tendintele anuale blogosferice sunt cele de ma jos?
(1) In ajun de Craciun si Paste, stilul Grinch, cu articolele in care se deplange lipsa spiritualitatii si sufletului crestin si se scuipa cu nesat in elanul mercantil.
(2) Intre Craciun si Paste: “astenia cauzata de intarzierea verii” + (un plus foarte important) scuipat pe Sf. Valentin, Dragobete si adulat 1 Martie (si din nou blamarea spiritului mercantil).
(3) Vara, sezon mort: “n-am mers/am mers in concediu” + “stai afara lasati blogul, traiti viata.”
(4) Toamna: “ploua -> ma sinucid” + “am puuuuus dulceeeata si muraaaturi!”
Eu zic ca (3) si mai ales moda cu “lasati blogul, simtiti offline-ul, stati la soare priviti norul” arata culmea plictisului si lipselor de idei in blogosfera :D.
Pai zi si tu, cine zice ca se exclud si nu le poti avea pe amandoua. Si mai ales cine zice ca trebuie facute dupa program? Daca blogul nu e slujba atunci de trebuie sa functioneze dupa reguli? :)
Sincer, nu cred ca te vei putea tine de acele reguli. Nu cred ca asta iti doresti cu adevarat. Desi nu sunt deloc atat de drastice cum m-as fi asteptat. Tu esti scriitoare, tu scrii povesti, ai imaginatie, ai inspiratie, cine le poate stavili, cine te poate opri? Nimeni si nimic. Desigur, e greu sa urmaresti 100 de bloguri zilnic, dar nu stiu daca (mai ) faci asta. Eu sunt foarte fericita ca nu mai sunt sclava bloggingului. Dar am fost multi ani, vreo 4-5. Iar tu esti la inceput… Oricum noi doua scriem diferit, din motive diferite. De aceea spun ca nu e sclavie, e pura pasiune. Nu ca la mine nu ar fi, doar ca articolele sunt altfel structurate, scopul lor e altul. Si l-am cam indeplinit. If you know what I mean. :P :D
Succes! Eu sper ca sclavul să reuşească ce şi-a propus :)
Un Spartacus in blogosfera ! :) Mult succes !
Am trecut şi eu prin dilemele descrise de tine aici. Cred că toată lumea care are blog şi e la început are acel entuziasm al debutului şi vrea să cuprindă cât mai multe, să afle cât mai multe, să fie prezent acolo unde se întâmplă lucruri interesante… Evident că aceste activităţi îţi consumă timp preţios, dar la început nu era resimţit acest lucru, ci era doar emoţia şi plăcerea scrisului şi cititului. Treptat, am înţeles că e mai bine să fiu ponderată, să acord atenţie doar lucrurilor cu adevărat importante şi fiecare dintre noi poate face această alegere dacă aşa simte. Îmi amintesc un comentariu de-al tău, tu chiar nu ai mai scris de trei săptămâni şi nu pot decât zâmbi.
Succes, indiferent ce hotărâri vei lua! Oricum efortul tău ţi-a adus mulţi prieteni virtuali şi nu numai, deci….
Numai bine! :)
E bine sa ai un program, cat mai regulat cu atat mai eficient, dar am impresia ca programul asta omoara creativitatea si distractia. E bine sa ai limite, dar cel mai bine este sa faci din munca o distractie. Pana la urma nu te obliga nimeni sa le faci pe toate in aceeasi zi ;) Oriucm, eu iti doresc spor la lucru si sa faci cu iti place tie!
Mi-am “instalat” si eu o frana, la inceput e frustrant apoi observ ca mi-e mai bine, traiasca sotul!
Spor in toate, Vienela!
Nu am sa iti urez succes doar fiindca te cunosc mult prea bine :)
Stiu ca vei incerca sa respecti acest program dar va fi complicat si incet-incet vei renunta. Eu, de pilda, las totul la voia intamplarii. De fapt cam asa a fost de la inceput in legatura cu blogul. Sunt oricum o fire haotica…de nu ma intelege nimeni. Nu programez niciodata nimic, daca nu reusesc sa fac vizitele cand m-am gandit sa le fac…asta este, le fac si mai tarziu. Nu ma mai stresez. Am zile cand reusesc sa raspund la comentarii dar si multe zile cand nu. Am vazut ca nu s-a daramat cerul peste mine :)
Deci nu stiu daca de un astfel de program e nevoie sau de o relaxare in ceea ce priveste asteptarile celorlalti. Daca iti sunt prieteni…te vor intelege. :)