Sclavul este acea persoană lipsită total de drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care munceşte (spune DEX-ul). Se poate întâmpla ca acest stăpân să fie milos, să aibă grijă de sclavul lui, dar sunt şi situaţii în care sclavul este epuizat, suferă şi stăpânului nici că îi pasă. Unii sclavi nici măcar nu îşi dau seama că trăiesc o viaţă anormală, că le-a fost furată libertatea, le-a fost furat dreptul de a face ceea ce vor cu viaţa lor. Alţii înţeleg de la început că sunt într-o situaţie foarte proastă, dar nu fac nimic pentru a schimba această stare.

Abia când vede în jurul său că ceilalţi sclavi se revoltă, omul nostru înţelege că a sosit momentul în care trebuie să taie răul din rădăcină, să iasă de sub stăpânirea nemiloasă a stăpânului. Stimulat de colegii care îşi spun păsul în timp ce joacă Nu te supăra, frate, sclavul din poveste decide că a sosit clipa în care trebuie să îşi facă un program strict, pe care să îl respecte. Este singura soluţie de bun simţ, dacă ţine la viaţa lui, la libertatea lui, la familie, la ceea ce contează cu adevărat.

A mai încercat şi altădată, s-a mai revoltat din când în când, însă nu a făcut-o într-un mod serios şi nu s-a ţinut de promisiunile pe care le-a făcut. Sclavul nostru consideră că o noapte de odihnă este suficientă, că poate merge mai departe în acelaşi ritm dacă îşi acordă o zi, două de odihnă pe lună, zile în care să nu trudească pentru stăpân. Dar nici atunci nu se poate elibera complet. Tot intră pe mail, tot citește comentarii, tot verifică pe facebook sau pe blogul de pe blogspot ce au mai postat prietenii. Având o fire moale, sclavul a ajuns în scurt timp dependent de trei stăpâni. Trei stăpâni!

Zilele păreau tot mai scurte, trupul îl trăda în cele mai neaşteptate momente, oboseala devenise cronică. Sclavul nostru încerca să ţină în picioare trei bloguri, să scrie pe ele (pe blogul nou mai rar, este adevărat) , să citească ceea ce scriau vecinii (unii dintre ei oameni liberi, alţii sclavi ca şi el), să lase fiecăruia câte un cuvânt, un semn, un comentariu. Sclavul are şi familie, are casă, vrea timp pentru plăcerile lui. Aleargă înnebunit de pe un blog pe altul, aleargă bezmetic din bucătărie în baie, încercând să facă totul rapid, ştiind că timpul zboară şi seara se aşterne întotdeauna înainte ca el să termine ceea ce şi-a propus.

Sclavul stă pironit tot mai mult timp în fotoliu, la calculator, în dimineţile în care familia lui doarme fără griji. Când eliberează locul la calculator, se mută la laptop şi îşi continuă goana prin online. Adoarme cu giuvaierul în braţe, adoarme cu cartea în mână, adoarme nemâncat, adoarme în timp ce vorbeşte cu soţul sau cu copilul. Iese tot mai rar din casă, îşi vede prietenii tot mai rar şi simte că plăcerea s-a transformat în corvoadă. Nu e normal şi el ştie! Vrea să schimbe ceva! Are nevoie de un nou program, unul care să îl ajute să iasă din cercul în care s-a închis.

Decizii:

-sclavul nu va mai munci duminica; pentru Clubul condeielor parfumate îşi va pregăti în cursul săptămânii povestea parfumată.

-sclavul îşi va lua o pauză între orele 12 şi 16.

-sclavul îşi va face obiceiul de a ieşi zilnic din casă pentru cel puţin o oră.

-sclavul va avea grijă să se hrănească aşa cum este normal, cu trei mese pe zi.

-sclavul nu va participa la Miercurea fără cuvinte, dar va accepta să publice pe blogul lui, în zilele de miercuri, guest-posturi trimise de prieteni (merci de idei, Iuli!).

-sclavul va face din nou curăţenie pe facebook, va scăpa de “prietenii” cu care nu are nici o legătură şi va ieşi din grupurile care nu îi aduc vreun folos.

-sclavul îşi va încheia programul la ora 20, indiferent câte treburi i-au rămas de făcut. Şi mâine este o zi!

-sclavul va căuta şi alte soluţii, după ce se va sfătui cu familia şi va citi părerile voastre.

 

Dacă doriţi să îi daţi sclavului o mână de ajutor întru marea eliberare de sub jugul blogului, dacă aveţi nevoie de un link spre blogul vostru, dacă doriţi ca cititorii mei să vă cunoască, îmi puteţi trimite pe adresa de e-mail (o găsiţi la contact) un text scris de voi, pe care eu îl voi publica în zilele de miercuri.