Revin cu informaţii despre statul Bhutan si locuitorii sai
Întotdeauna mi-a plăcut macul, floarea care dă viaţă şi culoare lanurilor de grâu, dar nu aş fi crezut că pământul poate da şi flori de mac albastre, ce pot fi admirate in statul asiatic Bhutan. Privindu-l, am senzaţia că este chiar mai frumos decât macul roşu, aşa că nu m-am mirat aflând că este floarea naţională a Bhutanului, ţara de la poalele Himalayei. Credeti ca exista pe pamant flori mai frumoase decat acesti maci albastri, mandria statul asiatic Bhutan?
Mai multe informaţii despre statul Bhutan si locuitorii sai
Puţini sunt cei care pleacă din această ţară, deşi li se permite. Adoră pădurile bătrâne, îşi respectă şi îşi iubesc tânărul rege şi uneori regretă că se pierd vechile obiceiuri în favoarea civilizaţiei. Deşi limba vorbită în Bhutan, dzongkha, pare imposibilă pentru noi, veţi fi surprinşi să aflaţi că răspund la telefon cu acelaşi “alo” ca şi noi. M-am înşelat puţin şi în privinţa costumelor populare, pe care le poartă la şcoală, la serviciu şi la festivaluri.
Nu sunt kimonouri, ci nişte rochii până la glezne, fixate pe umeri cu broşe. Ale fetelor se numesc kira, iar ţinuta le este completată de wonju- bluză cu mânecă lungă şi de tego- jachetă. Ţinuta tradiţională a băieţilor se numeşte gho. Peste aceste costume se poartă eşarfe, care de obicei sunt albe pentru băieţi, roşii pentru fete şi galbene pentru rege.
Copiii statului Bhutan merg la şcoală timp de zece ani şi doar cei ce vor să se specializeze mai fac încă doi ani, alegând artele, comerţul sau ştiinţa. Prin satele izolate, tinerii încă se mai căsătoresc de la vârste foarte fragede, începând cam de la 12 ani. Trasul cu arcul este considerat sport tradiţional în Bhutan. Au şcoli de artă tradiţională, unde tinerii pot învăţa sculptura în lemn. Cănile, farfuriile, dar şi faţadele caselor sunt uimitor de plăcute ochiului, mai ales dacă ne gândim că totul este făcut manual.
Cultura – informaţii despre statul Bhutan si locuitorii sai
Dacă noi avem Săptămâna altfel în şcoli, cei din Bhutan au an de an Săptămâna cititului în ţară. Mi-au fost recomandate cărţile lui Nicolas Sparks, dar şi Shakespeare, deci voi avea ocupaţie în perioada următoare. Primăvara şi toamna au loc festivaluri care atrag turişti din toată lumea. Ele au rolul de a alunga răul prin muzică, dans şi ritualuri lamaiste. Terenul unde se ţine festivalul este întâi purificat. Monah sau laic, în timpul dansului omul intră în meditaţie, generând puteri spirituale care purifică şi sfinţesc privitorii.
Rugămintea locuitorilor din Bhutan este ca turiştii să nu intre în spaţiul de dans, să nu fotografieze cu bliţ, să nu bea, să nu mănânce, să nu râdă şi să nu fumeze în timpul dansurilor. Se cere un minim de sensibilitate şi de respect faţă de popor şi de tradiţiile sacre ale acestuia. An de an, locuitorii din Bhutan se străduiesc să atragă tot mai mulţi turişti, deşi au mai avut loc şi incidente din cauza nepotrivirilor sau a neînţelegerii obiceiurilor străvechi ale bhutanezilor. Muzica lor liniştitoare seamănă cu cea a chinezilor (în urechile mele de afon). Robele călugărilor din Bhutan sunt roşii, contrastand parca cu florile lor preferate, macii albastri.
Mâncarea tradiţională a celor din Bhutan, ema datshi, cred că este destul de “iute” pentru un român, dar consider că este o experienţă ce trebuie încercată. Ema datshi se prepară uşor. Este nevoie de ardei iute verde sau roşu, brânză de vacă sau de iac din care s-a eliminat grăsimea, roşii, ceapă, usturoi, ulei şi sare. Se taie ardeiul iute şi se amestecă cu toate ingredientele, în afară de brânză.
Se toarnă apă cât să le acopere şi se fierb timp de 10-15 minute. Dacă ardeiul a fiert suficient, se adaugă brânza deasupra (cu cât mai multă, cu atât mai bine). Nu se amestecă în cratiţă, ci doar se acoperă cu un capac. După câteva minute de stat pe foc, când brânza s-a topit, vasul se dă la o parte şi atunci se amestecă bine mâncarea. Bhutanezii combină de multe ori aceste ingrediente cu ciuperci, orez sau carne de vită uscată.
Cei mai mulţi bhutanezi merg zilnic la templu să se roage şi sunt vegetarieni (dar niciunul nu mananca maci albastri, dupa cum am glumit noi in casa). Consideră că este păcat să mănânce carnea altei fiinţe, aşa că takinul poate zburda liniştit pe pajiştile înverzite ale Bhutanului. Trebuie să ştiţi că în anumite zone fotografiatul este interzis.
Îi mulţumesc din suflet frumoasei şi răbdătoarei bhutaneze care mi-a oferit aceste informaţii despre ţara ei! Vouă vă doresc să aveţi suficienţi bani pentru bilete de avion si sedere in tara fericiri. Va doresc sa puteti ajunge să vizitaţi Bhutanul!
Interesant tot ce ne-ai oferit. Mi-as dori sa am bani sa pot merge in Bhutan.Prima data mi-as spala sufletul cu albastrul din florile de mac!
Cât de frumoase sunt florile! Zici că sunt artificiale…
M-ar tenta să gust un pic din ema datshi, dar doar un pic căci nu prea mă încântă mâncarea picantă.
Foarte interesante informaţiile oferite de tine. Mulţumiri! :D
Interesant, si eu iubesc macul rosu din copilarie, insa trebuie sa recunosc ca si acesta albastru este fascinant. Chiar in clipa asta imi imaginez un lan de maci albastri…cred ca orice pasionat de fotografie isi doreste sa surprida o asemenea imagine macar o data in viata. Chiar daca trebuie sa ajunga in Bhutan pentru asta. :))
Informatii utile chiar de la mama ei, cum s-ar zice :)
asteptam spre final sa ne spui ca te-ai decis sa pleci in buthan si asta e introducerea la posturile detaliate care urmeaza ;) e frumos… mi-ar placea sa stau cateva zile acolo!
Foarte frumos macul si restul informatiilor pe care ni le-ai oferit.
De cateva zile si eu ma bucur de florile copliariei mele cu baiatul meu mai mare, mai ales in drum spre gradi. Azi am admirat florile de castan, zilele trecute lonicera sau rochita randunicii.
Aceste mici țări sunt incredibile. Și-au păstrat identitatea și tot ce vor este puțin respect pentru obiceiurile lor. Am primit de la mama, prim email, un ppt foarte dragut, numai cu imagini cu maci. Superbe ai sunt aceste flori!
Superbe articolele despre Bhutan, cu atat de multe detalii si fotografii. Macii albastri m-au lasat fara grai si cu o noua destinatie la care sa visez.
Primul pas catre o noua destinatie e sa visezi la ea si sa crezi ca se poate :)
Un articol foarte interesant, plin de informaţii şi cultură.
Iar macii ăia albaştri chiar arată superb.
Interesante informaţiile, dar mâncarea pe care
o prepară ei nu arată foarte apetisant.
În schimb, macul albastru e superb.
Citind articolul tau am avut impresia ca ma uit la un documentar pe Discovery, foarte frumos, felicitari Vienela!
Hehe, asteptam continuarea. Multumim de update, vienela!
M-am documentat pt ca am devenit curios in legatura cu floarea aceasta de o culoare deosebit de placuta. Aceasta floare care este floarea nationala a Bhutanului se numeste Meconopsis grandis, si nu este un mac propriu-zis, ci doar seamna cu el, si este doar inrudita asa prin niste caracteristici de familie mai larga cu macul al carui nume de botez este Papaver, (si exista mai multe feluri de papaveri, inclusiv ala care face opiul, Papaver somniferus, sau macul de camp cunoscut si in Romania, Papaver rhoeas), si face parte, la fel ca si macii si multe altele, destul de diferite asa una de alta, (care nu seamna toate cu macii), din familia mai larga a papaveraceelor.
Aceasta floare albastra a Bhutanului, care este poreclita intr-adevar “macul albastru”, (desi nu este un mac, si numele ei stiintific inseamna “acea floare care seamana cu macul”, Mekon= mac, Opsis= asemanatoare) creste doar pe acolo prin Himalaya, si a fost descoperita relativ recent de horticultorii vestici, abia la inceputul sec 20, cand un explorator vestit, dl Mallory, a incercat sa urce pe Everest. Inainte fusesera descrise alte feluri de Meconopsis din Tara Galilor si Irlanda, majoriitar galbene, dar posibil si albastre unele din ele, dar mult mai mici si nu semanau asa de mult cu macii la fel ca aceasta Meconopsis grandis a Bhutanului, caracteristic albastra, si mare si asa de frumoasa.
Multi gradinari s-au chinuit de atunci sa cultive aceasta floare in afara habitatului ei natural, si se pare ca e ff greu, si multi s-au chinuit degeaba sa o cultive, si nu au reusit, si asta a sporit misterul si atractia acestei flori cu adevarat speciale.
Totodata, desi e posibil sa se cunoasca utilizari ale acestei flori in medicina traditionala tibetana, se pare ca pana acum lumea mai larga, inclusiv cea care stie cate ceva despre medicina naturista, nu cunoaste vreun uz specific medicinal al acestei plante si flori, cel putin nu la nivelul la care se cunosc uzuri pt alte plante. Am gasit totusi pe Internet niste retete de leacuri medicale pe un site de medicina tibetana care includ si parti ale acestei plante, amestecate cu alte plante in niste remedii, desi nu scrie clar daca flori, frunze sau alte parti, si totodata nici site-ul nu este unul ff bine dezvoltat sau neaparat reputabil, asa ca nu stiu sigur daca e ceva ff serios.
Articolul este foarte frumos si iti multumim, Vienela si iti multumesc si tie si lui Rudolph Aspirant care ne da atatea detalii despre asa zisul mac albastru.
Invatamantul mi se pare interesant gandit, respectul fata de traditie e in regula, dar regulile de aplicare putin aspre. Sa nu razi in timpul dansurilor de exemplu. SI daca esti entuziasmat de ce vezi?
Pe cat de frumoasa este floarea, pe atat de minunata este si tara. Multumim pentru incursiunea turistica. Din pacate este o tara la care putini pot visa, din punct de vedere turistic.
Pe mine ma fascineaza toata Asia.
Bag sama că te cam paşte dorul de ducă în zări senine… :)
Ce frumoasa e floarea!
Nu stiam ca exista maci albastri. Sunt superbi.
Si spre rusinea mea recunosc ca nu stiam nici de existenta Bhutan-ului.
Multumesc, Vienela pentru acest articol minunat!
Mi-am mai imbogatit cultura generala astazi :)
Classic floral oriental din 1995 încoace, parfumul Poeme de Lancome are, pe lângă Dathura deșertului și Himalayan blue poppy, adică macul albastru himalayan, aici de față. Nu îl toacă mărunt, dar îi copiază parfumul. Se pare că e teribil. Oricum, Poeme e un parfum bun. Macul acesta e și frumos, și parfumat! ;)
Eu am o pasiune pentru astfel de culturi (nu cele de maci). Sunt oameni duri, care-si accepta conditia cu capul sus si fac din lucruri simple placeri puternice.
Wow! e din ce in ce mai interesant. asa m-a apucat un dor de duca :-<
De curand am vazut maci albi, nu credeam ca exista si pe alta culoare in afara de rosu :)
Acestia albastri pparca’s din hartie creponata.
….multumesc,Vienela.Uite asa mai …calatorim si noi…cu gandul si imaginatia.
Citind articolele despre Buthan, m-am întrebat de ce ai ales tocmai această țărișoară. Acum m-am lămurit. Să cunoști o frumoasă buthaneză care să-ți povestească despre lumea din care vine, e ceva. Iar modul în care redai tu cele aflate mă face să-mi doresc să merg să văd cu ochii mei.
Macul albastru a fost o surpriză foarte plăcută!
Eu ştiam câte ceva despre cultura lor, dar nu îmi imaginam niciodată că există în lumea asta un mac albastru!
Felicitări!
Cred ca am mai vazut acest asa-zis mac in fotografii fara sa stiu ca nu e chiar mac si fara sa stiu ca traieste intr-un spatiu geografic restrans. Dar e splendida floarea, pare a fi din hartie…:)
Cu siguranta Buhtanul e un teritoriu interesant. Dar cum spui si tu…e nevoie de bani. Ne multumim deocamdata cu interesantele informatii oferite de tine :)
O tara in care PIB-ul se masoara in starea de fericire al locuitorilor ei este cu adevarat o tara minunata .