Poveste din vremea când eram însărcinată
Astăzi vă ofer o poveste din vremea când eram însărcinată. Se spune despre femeile însărcinate că sunt mai sensibile, mai uşor de impresionat, că trebuie protejate şi cei mai mulţi oameni chiar fac eforturi pentru a le ocroti.
Am simţit şi eu acest lucru pe propria piele timp de nouă luni. Nimeni nu mă lăsa să fac efort, toţi mă serveau cu alimente despre care bănuiau că mi-ar stârni pofte, mi se ascundeau informaţii care m-ar fi putut afecta psihic.
Lucram într-un sat din apropierea Ploieştiului. Treceam prin natură neatinsă de mâna omului, pe lânga pomi încărcaţi de fructe şi nu mă puteam abţine să nu întind mâna, să mă servesc. Dacă mă zărea cineva furând două prune sau o pară dintr-un pom, nu mai aveam scăpare… Mă băgau în curte, îmi umpleau geanta cu fructe, dar mai ales îmi ţineau predici despre păcatul de a fura în timpul sarcinii, despre petele de pe piele, cu care “sigur” se va naşte copilul meu.
Deşi nu aveam superstiţii şi nu îi credeam, după ce l-am născut pe Ionuţ i-am verificat fiecare porţiune de pe corp, să văd dacă l-am însemnat furând flori şi fructe. Nimic. Nici un semn. Era alb ca spuma laptelui şi nu avea decât o aluniţă pe gât.
În schimb, nu am fost scutită de sperieturi şi necazuri în timpul sarcinii. Prima dată s-a întâmplat când am văzut un băiat de vreo 18 ani lovit de camion. Am început să ţip necontrolat, în timp ce oamenii erau preocupaţi să adune conservele căzute din maşina răsturnată.
Tot când eram însărcinată a murit maia. Avea 84 de ani. Nu a avut răbdare să mai aştepte câteva luni, să îmi vadă băiatul. Dar dacă este adevarat că oamenii ajung în cer şi ne pot vedea, sunt convinsă că este mândră de el.
Dar cel mai tare cred că am fost afectată în ziua când firma la care lucram a luat foc. Incendiul s-a întins cu o viteză incredibilă. Era zi de salariu, tocmai fuseseră aduşi banii de la bancă, toate actele firmei erau înăuntru, iar patronii ieşiseră în curte ţipând, fără să fi încercat să salveze ceva.
Până să ajungă pompierii acolo, fostul meu soţ, tatăl copilului, cu care eram colegă, intrase de câteva ori înăuntru. A scos geanta cu bani, actele, tot ce a considerat că este important, fără să îi pese că era ars pe mâini, că aproape nu le mai simţea. Apoi a luat de la un vecin un fier lung şi îndoit, l-a agăţat de cablul de înaltă tensiune care alimenta firma, încercând să îl rupă. Atunci am căzut aproape inconştientă în iarbă, repetându-i la infinit numele.
Începusem acest articol cu gândul să răspund unei lepşe primite de la Emil, OchiVerzi, Probiu şi Raluca, dar văd că am deviat. Era o leapşă despre fructe, cu puţine întrebări, pe care eu oricum aveam de gând să le modific puţin. Le-am modificat de tot, ca să vă ofer o Poveste din vremea când eram însărcinată. :))
:)))))) poi le-ai modifcat de ne-ai facut sa ne plimbam prin multe din amintirile tale: sarcina, poftele si intamplarile mai putin fericite. Intr-un fel parca se compenseaza grija celor din jur cu realitatea de afara. Oricat ar incerca cei de langa noi sa ne protejeze, se intampla sa iesi doar pe usa si protectia sa dispara … sa vezi fel si fel de orori, sa te inspaimanti de te miri ce. Bine ca totul s-a terminat cu bine.
S-a terminat cu bine, ca nu am fost o gravida normala. Am stat acasa doar doua saptamani inainte sa nasc, nu mi-a fost rau niciodata, nu prea am poftit si nu eram chiar sensibila. Dar ceea ce v-am povestit ar putea speria si oameni fara griji, fara sarcini. :-P
unde mai era savoarea daca nu exista acel “personal touch” ? :)
Bine ca ai scapat cu bine de sperieturi!
Dar asta nu mai seamana deloc a leapsa si intr-un fel ma bucur, pentru ca nu eram chiar entuziasmata de intrebarile alea. :))
wow, pai tu chiar ai avut aventuri in sarcina. Accident, incendiu, fructe in pomi!
Pe mine ma luau babele pe strada sa ma inbrac ca raceste copilul ( era luna mai, 23 gr, umblam in tricou cu burtoi ). In piata, tigancile florarese ma imbiau cu sendvishul lor cu branza si parizer, tot timpul, ziceau sa cer, sa nu imi fie cumva pofta, si ma intrebau cand trebuie sa nasc.
:)) Eu chiar am mancat niste masline de la o tiganca, cand eram insarcinata. :))
Imi amintesc cum ma certau babutele cand ma vedeau ca port curele, spuneau ca iese copilul strangulat. Uite ca le-am facut in ciuda si l-am nascut normal, fara complicatii.
măcar pe tine te vedeau însărcinată, eu dacă am avut doar burtică (şi nu burtoi) şi am prins şi timpul iernii, când am născut mă întreba lumea “al cui e copilul ?”, “al meu!”, “păi da’ tu n-ai fost gravidă”…
Hm…dar ştiu că nu te-ai plictisit în perioada sarcinii !
Nici eu nu am avut burta prea mare, am umblat in blugi pana in ultima zi. In ultima luna ma foloseam de un elastic, sa ii leg.
Si pana la urma, al cui este copilul? Ca nici eu nu te-am vazut gravida. :))
Am avut o multime de aventuri, dar le-am ales pe cele mai “de speriat”.
Povestea e chiar impresionanta, dar parca leapsa asta o luasei si de la mine :(
Ah, am uitat complet, ca au fost cam multe deodata. Dar remediez imediat. :-P
Probabil mai sunt si altii care mi-au dat leapsa, ca a raspandit-o Emil in toata blogosfera. :))
Eee, altfel te vede lumea! :)
offtopic: Atunci cand mai pui cate un link catre blogul meu te-as ruga sa treci Probiu. Multumesc anticipat! :)
Pretentiosi mai sunt cate unii. :)) Done. :-P
Oo Doamne! Prin cate ai trecut! Faza cu petele daca furi in timpul sarcinii e discutabila. O prietena are o alunita sub forma de para. Mi-a zis ca mama ei a furat o para cand era insarcinata… ;))
Am intalnit si eu oameni care erau convinsi ca semnele din nastere le au din cauza mamei, care furase ceva. Dar eu nu cred, mai ales ca am probat pe propriul meu copil. :-P
Ce poveste impresionanta! Si asa cum se zice bine e bine cand se termina cu bine….
De ce nu ai încercat si a doua sarcina sa vezi daca vei trai aceleasi sentimente?
M-am despartit de tatal copilului destul de repede, la un an si ceva de la nastere. Nu mai era cazul sa incerc sa fac copil cu alt barbat. Cred ca din prea multa iubire pentru Ionut.
Sunt multe superstitii, dar totul tine defapt doar pe psihic..daca crezi in ele te agiti si posibil ca subconstientul tau sa iti raspunda intr’un fel sau altul. Este bine ca totusi s’au terminat toate cu bine:)
Adica eu fur o pruna si crezand in aceasta superstitie, fac sa ii apara copilului pe piele un semn in forma de pruna?
un preot din fundul Moldovei, spunea ca dusmanul ortodoxiei nu sunt anti-crestinii. Ci superstitiile.
Si avea mare dreptate.
sa inteleg ca s-a terminat raiul dupa cele 9 luni? :)
Acele noua luni sunt rai pentru mai toate femeile. :)) Macar atunci sa profitam si noi. :-P
Ce cu pata și cu furatul? Copilul se naște cu un fel de “tatuaj” cu ce a furat mama când era însărcinată? Că dacă era adevărat, cred că la fiecare maternitate ar trebui și un polițai, să cerceteze copilul când se naște. Ar fi prins ușor infractorii așa. Copilul s-a născut cu o pată sub formă de BMW? Ești arestată!!!! :))
:)) Cred ca asta este motivul pentru care unii copii ies negri ca taciunele. Mamicile lor, de obicei purtatoare de fuste crete, fura atat de mult, incat nu mai ramane loc liber pe pielea copiilor. :))
Eu credeam ca petele apar (zice-se) de la pofte, nu de la furturi. De la astea din urma apar tatuajele. :D
P.S. Asa leapsa “alterata” mai zic si eu!
Adica sa fie mamici care au poftit la flori? :))
Leapsa asta era cam alterata din depozit, de unde venea, eu m-am straduit doar sa o transform in ceva comestibil. :))
Acum eu intreb altceva, ce a zis patronul cand a vazut ca a salvat actele ..si banii?:))
Un simplu multumesc. Nici macar bani de un pansament nu i-a dat. :))
Eu am un semn pe picior si mama a recunoscut ca a furat o pruna in timp ce era insarcinata cu mine.
Mai sa fie, fostul tau sot a actionat ca un adevarat erou! ;) Impresionant!
Vienela, nu stiu cati ani ai(de fapt stiu dar vorba vine), dar dupa cate povestesti pari a fi trait 10 vieti! Cred ca de asta te-ai si apucat de blogging. :D Am trait si eu ceva, nu mai am 20 de ani demult, dar parca nu am atatea amintiri…
Si eu recunosc ca am furat o caruta de fructe(cate putin in fiecare zi) cat am fost insarcinata, dar Ionut a fost norocos. :))
Asa ii este felul, se baga mereu sa ajute, sa repare, sare in ajutorul tuturor.
Iubesc viata si nu prea stiu sa ma feresc de aventuri. De fapt, cred ca nici nu prea incerc. Sunt mereu prima care se baga cand este vorba de incercat ceva nou, sunt foarte curioasa si nu prea am prieteni care sa stea ascunsi dupa monitor. :))
Chiar ca ai multe amintiri. Pana la urma probabil ca perioada de 9 luni a fost un amestec din toate sentimentele
Dupa un timp, nici o amintire nu mai pare atat de urata ca in momentul in care ai trait-o. Sunt sigura ca si voi aveti la fel de multe amintiri.
Interesant ce-ai facut din biata leapsa ;) Mai bine!
Mai aflam si noi lucruri noi.
Nici nu vreau sa ma gandesc la ceea ce o fi zis Emil, cand a vazut-o. :))
ma bag si eu… in bucovina, superstitia e legata de sperietura pe care o tragi cind esti prins furind, iar locul unde duci mina e cel in care apare forma obiectului furat. eu am o capsuna pe linia maxilarului, dar furatul capsunii din piata de catre mama cred ca e mai mult o legenda
Romi s-a nascut cu o pata pe burta, desi mama jura ca nu a furat nimic, tocmai de teama de a nu naste copilul cu semne. :)) Dar stii cum este… de ce iti e frica, de aia nu scapi. :))
frumoasa, povestea ta..:)
Multumesc, Ionela.
Am citit toate povestile puse azi. Dar asta …tare mi-a plăcut! Draga de tine!
Mi-am amintit ca am dat si detalii despre mine pe blog… candva… :)