Cum, de ce şi încotro privim, când privim? Ne îndeamnă curiozitatea, nevoia, setea de cunoaştere? Vrem să ne asigurăm că nu e mai grasă capra vecinului? Oricare ne-ar fi motivele, să nu uităm regulile de bază ale privitului:
1. Privitul printre gene este sexy, dar poate înceţoşa imaginea de ansamblu.
2. Privitul pe gaura cheii îngustează punctul de vedere.
3. Privitul cu coada ochiului poate duce la strabism, afectând astfel, în mod negativ, percepţia în profunzime.
4. Privitul cu ochii larg închişi nu aduce răspunsuri, ci ridică alte şi alte întrebări.
5. Privitul cu ochii larg deschişi, însă cu mintea împăturită în slogane, duce la orbire spirituală.
Acestea fiind spuse, am încheiat definitiv subiectul, căci mult prea multă cerneală s-a irosit în încercarea de a le explica celorlalţi ceva ce nouă ni se pare evident. Agăţ arma în bandulieră, ridic privirea spre înalt, îmi potrivesc pasul pentru defilare şi, cu cântec vesel vă recomand să priviţi spre oamenii pe care i-am citit ieri: Lavinia, Vladen, Dana.
Iam citit şi eu ieri. Am râs de nu mă puteam opri, chiar dacă oarecum cu Lavinia nu mi-am găsit multe puncte comune, nici că mi-a păsat; sinceritatea şi modul de abordare a fost peste aşteptări. Aşa mă intorc la ideea că oricat de diferiti am fi, inainte sa judecam ar fi mai bine sa scoatem rasul la inaintare. L-am scos şi la Vladen şi cazacii lui, iar la Dana i-am regăsit talentul ei unic. Frumos. O zi faină să ai.
Lavinia socheaza mai mereu, caci are curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a spune fix ceea ce gandeste. Mare parte din farmecul ei tocmai de acolo vine, chiar si cand nu suntem de acord cu tot ceea ce spune.
O zi minunata iti doresc!
…APROPO, M-AM GĂSIT IN BLOGROLLUL EI DOAR CĂ MĂ CHEMA BIANCA.Ufff, tastatura mea o ia razna. Nu mai şterg.
Am citit comentariul pe care l-ai lasat la ea, dar abia acum inteleg unde a fost incurcatura. :)))
…da, plus că nu mi se afişa niciun comentariu, iar apoi au apărut in alta ordine decat am scris.
Macar au aparut, intr-un final. Eu intampin probleme mai grave… Se plang oamenii ca nu isi vad comentariile la mine si eu nu le gasesc nicaieri… 🙁
Remediez treaba cu Bianca, promit. Mai pe seară, hahaha, că acum fac teme (sau ar trebui să fac, mă rog). Nu știu ce s-a întâmplat cu comentariile, unul a ajuns în spam, l-am eliberat, apoi era o ordine haotica, apoi erau doua comentarii identice. Tulai doamne! 🙂 Multumesc pentru recomandare, Vienela, esti o draguta, ca de obicei! Pupici londonezi!
Cu mare placere, Lavinia draga! Pupici ploiesteni! 🙂
N-ai spus nimic de privitul în gol. 🙂
Ah, cum am putut uita tocmai asta? Nu imi vine sa cred! :))
[…] invatat regulile de baza ale privitului, m-am infasurat in lenjeria mea de pat, am imprastiat fumul de tigara si am aruncat zarul rosu ce […]
Plm, cand scriau toti paunestii osanale despre conducatorul iubit si numai despre conducatorul iubit, ca nu aveai voie sa scrii despre altcineva, se plangeau ca nu au libertate de expresie.
Ha, ha, uite, pentru asta te plac eu mult!
Cu siguranţă, rezultatele privitului pe gaura cheii sunt supraestimate. Şi apoi sunt subiecte şi subiecte. Unele merită privite de aproape, altele doar de departe. În blogosferă există atâtea şi atâtea subiecte… Şi noi înşine suntem obiect de studiu pentru ceilalţi.
Uite, un individ încerca să-mi vândă un program care mi-ar pune automat postările pe n-şpe mii de grupuri, prilej potrivit pentru un hater (care ne înjură pe amândoi) să se bage în seamă, doar, doar o avea cine să-l citească. Şi se întrebau de unde îmi vin like-uri. L-au chestionat pe un individ care vinde like-uri la greu, dacă am cumpărat de la el. Cinstit, omul a răspuns că nu. Apoi, primul vânzător şi haterul au observat că în timpul în care vorbeau despre mine şi blogul meu am primit peste 60 de like-uri şi nu le venea să creadă. Probabil că şi acum încearcă să descopere misterul like-urilor pe care le primesc…
Nu vor pricepe niciodata, tocmai pentru ca acesti indivizi nu sunt capabili sa aiba propriile idei, nu sunt capabili sa faca altceva in afara de ceea ce fac. Stii, am invatat sa nu ma mai supar. Acum imi este pur si simplu mila de ei. Probabil e tare dureros sa te vezi atat de marginit, sa incerci sa te faci remarcat folosindu-te de altii.
Uneori lucrurile astea simt ca ma depasesc…atatea feluri de a privi…in locul unei singure, drept in fata…sau a alteia, drept in oglinda. Lumea e mare, blogoisfera la fe, e loc pentru toata lumea. Blogul e ca politica. O fac toti, fiecare cum poate. La TV cum dau de un talk show schimb canalul. Fix la fel si pe net. Ce simplu ar fi sa facem toti la fel!
Ca bine le mai spui, Danuta. O singura privire in fata si una in oglinda ar fi suficiente. 🙂 Dar, dupa cum stii si tu, cea mai buna sursa de trafic pot fi bloggerii de care te iei pe propriul blog, mai ales daca se lasa atrasi in conflict. 🙂
Articolul tău este foarte interesant şi are un strop de amuzament, dar şi de adevăr. Ca şi orice subiect, poate fi perceput din mai multe puncte de vedere. Consider că ceea ce avem voie şi trebuie să vedem, ni se dezvălue şi ceea ce nu trebuie să vedem, este, cu un motiv, ascuns. Cert este că odată şi odată ni se vor dezvălui secretele pe care noi, oameni curioşi, încercăm să le aflăm. Ceea ce trebuie să ştim, ni se spune sau ni se arată, iar ceea ce nu trebuie să ştim acum, trebuie doar să aşteptăm. Deşi, există excepţii când secretele trebuie descoperite. Şi este în latura noastră umană să vrem să ştim secretele, să descoperim, şi să ne dorim ceea ce ne este interzis.