Skip to main content

Regina bălţilor

Eram cu nişte prieteni de familie la mare. Ne-am stabilit în Venus, la cort. Staţiune frumoasă, curată, liniştită, dar plictisitoare pentru o fată de 20 de ani.  Sau poate am ales greşit familia cu care să îmi petrec câteva zile pe litoral. Aveau copil mic, nu stăteau mult pe plajă, la ora 21 se dădea stingerea, se băgau la somn, erau mult prea serioşi, dar nu mi-am dat seama de asta până când nu am trăit alături de ei o săptămână. Când toată lumea termina cu duşurile, cu mâncarea şi ieşea din cort pentru distracţie, noi ne băgam la somn.

Singura zi memorabilă a fost cea în care nu ne-am dus la plajă, ci la pescuit pe o baltă din apropiere. Era atât de mult verde acolo, papura crescuse în voie, mult mai înaltă decât mine. Oare v-am spus cât de mult îmi place această plantă?

 

 

Mi-am început ziua învăţând să înfig râme în cârlig, să arunc firul în apă, să urmăresc pluta. În jurul prânzului, am reuşit să prind primul şi ultimul peşte din viaţa mea. Nu era peştisorul de aur, ci de diamant. Avea sute de solzi care sclipeau în soare, oferind ochilor mei încântaţi toate culorile, la fel ca un diamant.

Când am simţit că s-a prins în undiţă, am tras nerăbdătoare, aruncând peştele pe uscat, la 5 m în spatele meu. Chiuiam de bucurie, râdeam în hohote, băteam din palme şi îl admiram vrăjită. Prietenii mei mi-au răpit bucuria, după ce au văzut diamantul pe care l-am pescuit. Avea cam 8-10 cm şi se numea regină.

 

 

După ce am stat nemişcată 4 ore cu picioarele în baltă, după ce soarele mi-a ars pielea, după ce m-am bucurat atât de tare că am pescuit cel mai frumos peştişor văzut de mine ever, prietenii mei, amuzaţi, mă puneau să îl arunc în apă. Normal că nu i-am ascultat. I-am făcut peştelui un pat demn de o regină, din frunze de papură şi l-am plimbat seara prin camping, arătându-l tuturor.

Din păcate, eram singura fiinţă de acolo încântată de regina bălţilor. Nici măcar peştele nu era entuziasmat de atenţia pe care i-o acordam. Prefera să stea, uscat şi rigid, cu ochii goi şi gura căscată, uitându-se spre cer. :))

42 thoughts to “Regina bălţilor”

  1. :)) eu nu am fost niciodata la pescuti pentru ca nu am rabdarea necesara :)). plus ca ar fii o adevarata tortura sa stau langa o apa si sa nu ma balacesc in ea :-S :)) as face direct cu capu :P

    1. In balta aia nu te puteai balaci, erau plante care se incolaceau de picioare, apa era foarte adanca, aproape ca nu aveai scapare daca te indepartai de mal, unde apa depasea un metru.
      Si eu m-am plictisit. Dupa episodul cu regina am plecat la cules de papura. :))

  2. :)) mie imi place sa merg la pescuit…nu merg des, dar cand imi propune tata nu’i zic niciodata “nu” :)) chiar daca nu prindem somn, stiuca, pastrav, etc, etc tot ne ducem…ne ducem si prindem uneori si regine, dar de cele mai multe ori carasel cat palma, dar uneori mai prindem si unii mai mici pe care eu ii numesc Nemo :)). Insa imi amintesc ca acum 4-5 ani cand am fost la pescuit tata a prins o broasca testoasa:)) pe care am luat’o acasa si am tinut’o aproape o luna, dar pentru ca nu era chiar cuminte si pe placul mamei am aruncat’o in Ialomita :))

    1. Nici un peste nu are carnea atat de dulce si buna precum carasul. Pacat ca are milioane de oase.
      Tot in ziua in care am fost la pescuit am aflat cum poti face broscanii sa pluteasca pe apa. :))
      Cum arata Nemo?

  3. eu am incercat sa pescuiesc cand eram foarte mica, m-a dus unchiul meu la Bega ca sa-mi arate “arta” si am sfarsit prin a prinde buruieni si a arunca cu bolovani. Nu le am cu pescuitul deloc.

      1. Cand lucra Mihai in Spania, mergea uneori la pescuit. Descoperise ca nu trebuia sa faca nimic, pentru ca spaniolii nu mancau pestele prins, il aruncau inapoi in balta. Asa ca se invatase sa ii roage sa arunce pestele in plasa lui. Si cresteau niste monstrii de pesti acolo… :))

    1. De ce trebuie neaparat sa aiba o morala? Este o simpla amintire din viata mea.
      Morala ar putea fi: nu mergeti la mare cu oameni pe care nu ii cunoasteti bine, va veti plictisi de moarte. Nu mergeti cu prietenii familiei, ci cu prietenii vostri personali. :))

  4. N-am pescuit niciodata, nu am avut in familie pescari si nu am avut cu cine. Desi cred ca nu as avea rabdarea necesara…insa cred ca satisfactia e pe masura! :)

    1. Eu am fost bucuroasa cand am vazut regina, dar nu cred ca merita efortul de a sta in soare tpata ziua, cand hala de peste este plina mereu cu tot felul de pesti. :))

  5. @Minnie: nu-i nicio morala, ci doar o povestioara pescareasca, nostima.

    @Vienela: n-am pescuit niciodata, dar avantajul meu e ca ma pricep la povesti pescaresti si fara sa dau cu undita. :D

    1. Cunosc fete care merg saptamanal la pescuit, alaturi de sotii lor. Nu as putea sa repet experienta. As merge pe balta, dar fara băţ. :)) Dau bine cu bâta in balta si fara sa ies din casa. :))

  6. Si eu tot un singur peste am prins in viata mea. Unul de ala mic, mic, mic de tot… de parau. Nu mai tin minte daca l-am aruncat inapoi sau nu. Eram mica.

  7. cand eram mica mergeam cu ai mei la pescuit la Snagov…doar ca eu fugeam in padure…iubesc padurea :))
    imi placea mirosul baltii de acolo…acum Snagovul nu mai e ce a fost…

    1. Asa am fugit si eu de langa balta, doar ca mai tarziu, dupa ce mi-am satisfacut curiozitatea legata de pescuit. :))
      Nu am mai fost la Snagov de vreo 10 ani, nu stiu ce mai este pe acolo.

  8. cu siguranta ti-as ales gresit persoanele. dusul cu cortul si dormitul la 21 nu prea se pupa, da deloc :)) cat despre papura, si mie imi place ; mi-ai starnit o amintire : eram copil si rupeam cu vecinii prieteni papura uscata de la un vecin, ii dadeam foc la si ne agitam seara pe strada :)) crea un efect tare interesant, din cate imi amintesc :))

    1. Nici acum, ca mi s-a dublat varsta, nu as pleca cu oameni care se baga de la ora 21 in cort. Mare greseala am facut atunci. Dar nu ma asteptam sa fie asa. :))
      Cum sa stricati frumusete de planta dandu-i foc? Desi cred ca se vedea frumos…

  9. asta cu pescuitul nu m-a tentat niciodata. n-am rabdare sa stau la mila pestelui :)
    cat despre papura, imi amintesc ce crize a facut maica-mea -care-i intr-o lupta continua cu praful- cand am vrut sa-i aduc una in casa. era ingrozita ca se rupe si-i umple casa!
    arata extrem de decorativ in vasele alea de ceramica de care spunea cineva mai sus.

    1. Mi-a facut si mie mama odata capul calendar, dupa ce papura pe care am adus-o in casa s-a uscat si a raspandit prin sufragerie puf. Nu putea sa guste o asemenea frumusete. :))
      De unde sa iau si eu niste papura acum? :((

  10. “Nici un peste nu are carnea atat de dulce si buna precum carasul. Pacat ca are milioane de oase.”
    Incearca platica sau scumbia si numara oasele :)

    Cat despre dulceata pestelui incearca o ciorba de calcan :D sau oricum vrei tu da calcan sa fie :)
    Sau poti sa mai incerci cu laban sau chefal !
    Trebuia doar sa intorci undita spre mare:)

  11. Mie imi place sa ma uit la alti oameni care pescuiesc. Daca as fi in clipa asta prieten cu cineva caruia ii place sa pescuiasca, as pescui si eu alaturi de el, dar de unul singur nu m-ar pasiona asa de tare. Eu ma duceam cu tata la pescuit cand eram mic si uneori venea si mama cu noi, si mama prindea mereu mai multi pesti decat toti. Eu nu prindeam mai nimic niciodata. Dar imi placea sa ma uit la tata si la mama luandu-se la intrecere.

    Nu cunosc nume de pesti ca mie nu imi place sa mananc peste, desi am mai gustat dar nu retin cum ii cheama. Nici acum in Norvegia nu sunt sigur uneori daca mananc cod sau somon. Tin minte doar un pastrav pe care l-am mancat o data intr-o companie placuta mie la un restaurant dintr-o statiune montana, si un tipar japonez mancat impreuna cu prietena mea cea mai buna pe langa Oceanul Pacific o data. Mai tin minte si niste fish & chips fierbinti inveliti in ziar in stil de pub englezesc pe care i-am mancat aici in Norvegia, intr-o zi in care ploua, ma ratacisem pe niste strazi necunoscute prin cartierul asiatic, si mi-era foame si mi-au placut si ei ff mult.

  12. Am fost cu doi baieti la pescuit la o balta si i-am umilit :) De atunci nu m-au mai rugat sa merg cu ei :)) Mi-a placut dar asta nu inseamna ca mai vreau. A fost o zi foarte calda si a trebuit sa stau bagata in apa cu mult peste genunchi…
    Maciuliile alea trebuie luate cand sunt putin mai crude ca sa nu “explodeze”. Si nu se mai intampla nimic. Am tinut unele vreo 5 ani, pana s-au umplut de praf…

  13. De fiecare data ( anotimpul papurei) cand merg la mama acasa, ma duc pe camp si ma intorc victorioasa cu un brat de papura :)))) SI evident ca il iau dupa mine la Bucuresti :))))

Leave a Reply to Szasz Sebes Paul Cancel reply