Regele de Alb şi Regina de Verde

Mi-e sufletul trist. Parcă m-ar fi înconjurat un cenuşiu rece şi umed. Dacă aş putea să plâng, să îmi vărs amarul înfrigurat… Pustiul mă-mpresoară fără milă. Izolarea mă macină puţin câte puţin. Mi-am dorit mereu să fiu la înălţime, să mă puteţi vedea şi admira. Aţi profitat de bunătatea mea, de spiritul meu de sacrificiu. M-aţi criticat şi judecat cu răutate. Mi-aţi studiat fiecare pătrăţică, sperând să găsiţi spărtura prin care să mă loviţi în inimă.

M-aţi silit să urc tot mai sus, departe de voi. Mi-am adus aproape străjeri, i-am înarmat şi le-am cerut să mă apere cu preţul vieţii. Am luat asupra mea tunete şi fulgere, sperând să vă îmbunez. Aş fi luat şi soarele în braţe, să vi-l dăruiesc, dacă l-aş fi găsit. Sunt Regele de Alb şi trăiesc într-o lume cenuşie.

*

Cerul îmi este întotdeauna senin. Trăiesc viaţa ca într-o poveste fără sfârşit, înconjurată de copii curaţi şi parfumaţi. Dragostea lor îmi dă putere şi curaj. Ei sunt soarele meu. I-am învăţat să umble mândri prin lume, cu capul sus şi zâmbetul pe buze. Nu ne temem de nimeni şi de nimic. La zâmbet ni se răspunde cu zâmbet. La respect ni se răspunde cu respect. La iubire ni se răspunde cu iubire. Cei care ne zăresc pentru întâia dată susţin că în jurul nostru există o infinitate de bobiţe de rouă preschimbate în literele ce compun fericirea, o coroană luminoasă, o aură albă hărăzită doar celor cu suflet verde şi puternic, de castan în floare. Sunt Regina de Verde şi trăiesc într-o lume imaculată.

I-am studiat, pe rând, uimită peste măsură de diferenţele dintre ei. Îi desparte o şosea prăfuită. Se privesc în ochi de dimineaţa până seara. El înalt şi întunecat de griji, ea veselă şi înfloritoare.

Concluzia:

În viaţă este important să faci alegerile potrivite. Înainte de a te decide unde să îţi construieşti casa, verifică dacă eşti pe trotuarul însorit!