Sunt fiu de grof și nu mă tem, Piatră, de al tău blestem!
Liber trăiesc și liber mor, cutezător, în plin amor!
Locuitorii Regatului de Piatră s-au trezit când ceața groasă deja învăluise casele, grădinile și poate sufletele inocente ce trăiau la periferie. O angoasă inexplicabilă pusese stăpânire pe toate ființele. Bătrânii știau deja că urma să se întâmple ceva rău. Era ziua când regatul își plătea tributul. Piatra se trezea iar la viață pentru a strânge inimi în piatră. Cui îi venise rândul?
Iapa cea grasă prinde cu dinții funia și bate clopotul în dungă, chemând astfel locuitorii în agora. Of! of! of! geme pământul acoperit de praf. O! of! of! geme și aerul încărcat de umezeală. Of! of! of! gem speriați părinții. Grăbiți sau mergând agale, cu picioarele târâș, toți se îndreaptă către piața publică. Străjerul câine simte cum piciorul îi rămâne înfipt în caldarâm, ca o ancoră pe fundul mării. Inima îi îngheață pentru o clipă. Să fie el alesul? Se descalță de pantof. Nu-i el. Încă mai poate păși.
Leila, pisicuța de angora, slujnică la castel, calcă ușor în praful milenar adunat pe ulițele Regatului de Piatră. Ochii îi sunt atrași de o pană pierdută probabil de doamna Rață. Își apleacă rapid capul, prinde pana și o ascunde în blana lungă, mătăsoasă. O va folosi pe post de podoabă la miezul nopții, când va celebra pe Acoperișul Lumii nunta cu fiul grofului. Leila se strecoară printre picioarele trecătorilor, sare un gard, coboară o vale, urcă un podeț. Aerul încărcat de praf umed o face să respire greu. Ajunge pe Acoperiș, își spală cu meticulozitate lăbuțele. Încovrigându-se toată, Leila toarce, pe jumătate adormită.
Din când în când, moțăiala îi e întreruptă de dangătul clopotului. Simte, ca prin vis, cum motanul Torpilă se strecoară lângă ea. Îl prinde în brațe. Îl strânge înfiorată, dornică de iubire. De ce să mai aștepte până la miezul nopții, dacă se pot drăgosti acum și aici? În focul dansului nupțial, nici unul dintre ei nu observă cum talismanul norocos alunecă din blana Leilei. Pana de rață plutește spre pământul acoperit de praf, tăcută, nevăzută, neștiută. Torpilă geme fericit. Leila dă un strigăt triumfător.
În acest timp, locuitorii Regatului de Piatră stăteau în agora. Era o tăcere de moarte. Se strângeau unii în alții. Piatra nu va îndrăzni să îi prindă pe toți. Are nevoie de ei. Îi va blestema pe cei rătăciți, pe cei care lipsesc de la adunare, pe cei care o sfidează. Întreaga trupă de muzicanți graseia pe tonuri joase, într-o rugă fierbinte. Porcul grohăia înfricoșat. Vrăbiile își ascundeau ochii-mărgele sub aripi. Pământul gemea. Aerul tremura. Ceața se lăsa tot mai jos, tot mai rece, tot mai umedă.
Atunci s-a deschis cerul. O voce groasă a sfâșiat cu bruschețe tăcerea. Piatra vorbea prin zeul său, Omul:
-Ați încercat să mă alungați din regatul vostru. M-ați batjocorit în fel și chip. Mi-ați contestat autoritatea. V-ați crezut invincibili. Blestemul meu să cadă asupra voastră! Din piatră să răsară piatră! Sufletele voastre să se transforme, prinse pe veci în sculptura ieșită din mâinile mele. Să uitați că ați fost animale neînfricate, mândre, libere! Să luați forma omului și să îl preaslăviți o eternitate! Regat de Piatră, vreau tribut!
-Pe cine? Pe cine? întreabă înfiorate animalele strânse în piață.
-Pe viteazul Torpilă și pe mireasa lui cu trup mlădios, Leila! Fie ca amândoi să se transforme în oameni de piatră și să se iubească o veșnicie sub ochii mei, pe Acoperișul Lumii.
Motanul Torpilă s-a ghemuit, pentru ultima dată, la pieptul dragei sale. Sfidător, a rostit cuvintele ce astăzi deschid și închid Legenda Regatului de Piatră:
Sunt fiu de grof și nu mă tem, Piatră, de al tău blestem!
Liber trăiesc și liber mor, cutezător, în plin amor!
Mi-a făcut o deosebită plăcere să scriu povestea Regatului de Piatră. Văzând poza și cuvintele alese de Vero pentru jocul găzduit de Eddie (agora, angora, ancora, angoasa, groasa, grasa, graseia, grohaia, grof, of, pantof, pana), am uitat că trebuie să fac tortul, să termin curățenia și să ornez salata. Peste doar câteva ore vom intra în 2016. Un 2016 pe care vi-l doresc îmbelșugat și plin de iubire! La mulți ani!
La mulţi ani!!!
La multi ani, Vero!
La mulți ani, Vienela, cu sănătate și scrieri care sa te bucure mereu!
La multi ani, Adriana! Asemenea iti doresc! :*
La mulți ani fericiți, Vienela! Amintește-ți că cei mai buni ani din viața ta sunt cei care vor veni!
La multi ani! Si daca nu vor vrea ei, voi incerca eu sa ii fac mai buni… :)))
Un an nou plin de realizări îţi doresc!
Multumesc mult, Radu! Un 2016 cat mai bun sa ai!
La mulți ani! :-)
La multi ani, Rudia!
Am uitat de jocul asta, am avut impresia ca s-a oprit la un moment dat! Mi-a plăcut povestea din regatul de piatra :)
La multi ani, Vienela! Si sa nu te opresti din scris!
Nu stiu daca s-a oprit vreodata. Eu sigur am avut o pauza de un an… :)))
Iti multumesc frumos! La multi ani!
La mulți ani, Vienela! Să ai un an mai bun, împreună cu cei dragi, cu sănătate și voioșie, cu belșug și armonie! ☺
Multumesc din suflet, Zina! Asemenea iti doresc!
Multumesc! Minunat!
Multumesc mult si eu! La muulti ani! :)