După ce am postat asta pe blog mi-a dat telefon o prietenă să-mi
atragă atenţia că îmbătrânesc şi mă cam lasă memoria. Despre ce e vorba?
Am uitat să scriu despre o anumită melodie, cu care am zăpăcit-o mult timp pe vremea când ne vedeam foarte des. Se referea la Imnul golanilor, cântat de Vali Sterian melodie care îmi trezea spiritul de rebel adormit, dar şi regretul că n-am avut destul curaj să plec singură la Bucureşti, să particip activ la Revoluţie.

Băieţii din generaţia mea erau înrolaţi în armată, iar fetele n-au avut curaj să vină cu mine, aşa că am renunţat şi am rămas acasă să jucăm rummy şi să vedem Revoluţia la TV. Nina Costea,  a fost foarte activă atunci, după cum povesteste în acest articol. O invidiez pentru curajul ei.