După ce am postat asta pe blog mi-a dat telefon o prietenă să-mi
atragă atenţia că îmbătrânesc şi mă cam lasă memoria. Despre ce e vorba?
Am uitat să scriu despre o anumită melodie, cu care am zăpăcit-o mult timp pe vremea când ne vedeam foarte des. Se referea la Imnul golanilor, cântat de Vali Sterian , melodie care îmi trezea spiritul de rebel adormit, dar şi regretul că n-am avut destul curaj să plec singură la Bucureşti, să particip activ la Revoluţie.
Băieţii din generaţia mea erau înrolaţi în armată, iar fetele n-au avut curaj să vină cu mine, aşa că am renunţat şi am rămas acasă să jucăm rummy şi să vedem Revoluţia la TV. Nina Costea, a fost foarte activă atunci, după cum povesteste în acest articol. O invidiez pentru curajul ei.
frumoasa melodie.si pe mine ma zapacisei dar aveai cu ce. si ce geanta pentru liceu iti cumparase mama…
felicitari ei !
Eu abia acum vad postarea asta, multumesc mult pentru mentionare!
Amintirile alea nu mi le va lua nimeni niciodata.
Mi-a placut mult ceea ce citisem acolo.Cu placere.
Nina,dar cum ai ajuns tu sa citesti articolul asta?