Am reuşit să îmi dau programul peste cap, mi-am dereglat somnul stând prea multe ore în faţa calculatorului. În ultimele săptămâni am avut zile în care am stat şi câte 19 ore nemişcată, uitând de orice altceva(am fost totuşi la baie şi de câteva ori prin bucătărie).  Nici măcar nu fac ceva prea important la PC, exceptând blogul, cu tot ceea ce implică el, comentarii la mine, comentarii pe alte bloguri, doua articole pe zi.

Nu mi-am dat seama pe moment cât este de obositor şi am continuat să profit dn plin de zilele în care eram singură acasă, până când corpul şi-a cerut drepturile. Şi aşa am ajuns să adorm la cele mai neaşteptate ore, să mă trezesc în noapte, la ora 2. Primul gând a fost să îmi reiau locul în faţa monitorului, normal. :))

Dar problema nu este oboseala, cât comportamentul meu din zilele în care sunt epuizată.

Nu îmi convine nimic, critic pe toată lumea, ironizez orice situaţie… sunt rea, foarte rea. Sunt zile grele pentru toţi cei care mă cunosc, zile în care nici eu nu mă recunosc. De ce mă mai mir că mă ceartă şi soţul şi copilul?

Mă duc să îmi fac o cafea tare, la draga mea cafetieră, că mi se închid ochii, mă tem să nu adorm cu capul pe tastatură(am antecedente). :))