De obicei, în familie sau între prieteni ne permitem să vorbim mai degajat, fără să punem mare preţ pe exprimare, fără să ne controlăm anumite ticuri verbale. Folosim expresii care nu înseamnă nimic, punem întrebări fără rost, al căror răspuns este evident. Recunosc, şi mie mi se întâmplă, mai ales în relaţia cu băiatul şi soţul meu, să pun întrebări cretine, pentru care Ionuţ mă taxează imediat. Aseară a salvat în calculator o listă de întrebări, la care sunt ataşate şi nişte răspunsuri, unele haioase, altele care ar putea fi îmbunătăţite:

-Ai căzut? Nu, văzusem un fir de praf şi încercam să îl miros.

-Te-ai tuns? Nu, îmi creşte părul invers.

-Ştii ceva? Nu, capul meu a fost mereu gol.

-Eşti acasă? Nu, am cărat telefonul fix după mine în Patagonia.

-Tu eşti ăla din poză? Nu, este Obama.

-Te-ai lovit rău? Nu, m-am lovit bine.

-Ai venit? Nu, vorbeşti cu holograma mea.

Afară. Tremuri de frig. Ţi-e frig? Nu, e un dans nou.

Probabil sunt vechi, probabil circulă de mult pe net, dar oamenii continuă să le folosească, de multe ori fără să îşi dea seama. La fel ca şi pe enervantul “ce mai faci?”, la care nu poţi răspunde decât cu “bine”.

Vi se întâmplă şi vouă să puneţi întrebări fără rost?

Pentru a vă dovedi că sunt maestră la formulat întrebări stupide, la care oricât ai încerca, nu poţi găsi răspunsuri sau răspunsul este evident, vreau să vă arăt o doamnă nonconformistă şi să vă întreb:

-Cum este posibil să ieşi aşa din casă?

 

 

-Cine şi-ar vopsi casa în roz şi verde?

 

 

-De ce oare băiatul meu era alb ca brânza în plină vară?

 

 

Să aveţi o zi bună! Mă duc să mai fac o cafeluţă.