Unii oameni au foarte mult timp liber şi îl folosesc pentru a purta discuţii interminabile, mai ales daca au un telefon bun. Beau o cafea cu două linguriţe de zahăr la ora 7 dimineata, apoi te sună să îţi povestească până la ora 9 cum a fost cafeaua şi la ce s-au gândit în timp ce o beau.
Până acum câţiva ani eram dependentă de telefon, dormeam cu el sub pernă, mă trezeam şi primul gând era să văd dacă am mesaje sau apeluri. Vorbeam ore în şir cu prietenele fără să mă plictisesc. Nici ele nu păreau plictisite. Dar acum am scăpat de această dependenţă şi chiar mă mir de alţii, care îmi răpesc timpul, mie sau altora, povestind la telefon despre tot ce este pe la ei.
Despre un astfel de om am aflat astăzi o istorioară. Tipul obişnuieşte să îşi sune prietenii la tot felul de ore nepotrivite, să vorbească mult, să discute la telefon până îşi zăpăceşte interlocutorul, pana il enerveaza maxim. Din acest motiv, prietenii au început să îl evite, să nu mai răspundă la apelurile lui.
Aşa s-a întâmplat şi acum câteva zile, când şi-a sunat prietenii toată seara, fără ca vreunul să îi răspundă. Chiar îşi spuneau: dacă mă sună la ora 21, scap de el la miezul nopţii. Mai bine găsesc mâine o scuză, că am dormit sau că am avut telefonul pe silenţios.
A doua zi au aflat că tipului îi luase casa foc în acea seară şi avea nevoie de prietenii lui.
A trebuit sa vina un asemenea necaz ca să înveţe că nu e bine să răpească timpul nimănui. A fost nevoie de un asemenea necaz ca prietenii lui să înveţe că este mai simplu să răspundă şi să se scuze, decât să nu răspundă şi să rămână cu regrete.
În era contemporană, tehnologia a devenit un companion constant, iar telefoanele inteligente au devenit extensii ale vieților noastre. Cu toate acestea, o umbră amenință să-și întindă brațele asupra noastră: dependența de telefon. Această legătură aparent inofensivă poate evolua într-un viciu subtil, afectând atât sănătatea mentală, cât și relațiile sociale.
Un semn revelator al dependenței de telefon este incapabilitatea de a rezista tentației de a verifica dispozitivul în mod constant. Fie că suntem la masă, în mijlocul unei conversații sau chiar în timp ce ne aflăm la volan, ecranele devin magneti pentru privirea noastră, izolându-ne de lumea reală. Această atenție constantă acordată telefonului nu doar că ne distrag atenția de la activitățile curente, dar poate crea și o barieră între noi și cei din jur.
Pe măsură ce dependența crește, impactul asupra sănătății mentale devine din ce în ce mai evident. Studii arată că timpul prelungit petrecut pe rețelele de socializare poate contribui la sentimente de izolare și anxietate. Fotografiile aparent perfecte și viața filtrată prezentate pe platforme sociale pot alimenta comparațiile nesănătoase, generând un stres inutil și scăderea stimei de sine.
Relațiile interpersonale sunt, de asemenea, afectate în mod semnificativ de dependența de telefon. Calitatea conversațiilor scade atunci când atenția noastră este divizată între interacțiunea reală și notificările telefonului. Oamenii petrec din ce în ce mai puțin timp de calitate față în față, ceea ce poate duce la pierderea conexiunii autentice dintre indivizi.
Este esențial să conștientizăm dependența de telefon și să implementăm schimbări sănătoase în comportamentul nostru digital. Limitarea timpului petrecut pe dispozitive, crearea unor zone fără telefon în timpul activităților sociale și promovarea unui echilibru între viața online și cea offline sunt pași importanți spre recuperarea controlului asupra vieții noastre.
În concluzie, dependența de telefon reprezintă o problemă reală în societatea modernă, având implicații asupra sănătății mentale și a relațiilor interpersonale. Este important să fim conștienți de această problemă și să luăm măsuri active pentru a ne redobândi independența față de ecrane și pentru a redescoperi frumusețea conexiunilor umane autentice.
Exact ca în povestea cu lupul, sunt unii care parcă vor să testeze pe pielea lor morala acestei fabule! Și soția vorbește câteodată mult la telefon 1-2 ore, dar o face cu cumnata, cu soacra așa că nu ma bag, iar lor le place nativ să vorbească.Așa am și eu timp de calculator :))
Teoretic, daca e ceva urgent, poti da si sms. Si e mai simplu cu sms. Dai sms la 5-6 persoane, zici problema (arde casa, ori altceva) si vezi cine raspunde :)
Mda, un fel de Petrica :)
Asta e, sa se invete minte! Daca cineva ajunge sa nu-ti mai raspunda la telefon cred ca e doar vina ta, in speta a personajului povestirii tale.
Eu vorbesc putin la telefon, nu sunt dependenta de el. Am doua, dintre care unul acum nici macar nu e incarcat, de zile intregi. Nici nu sunt in dispozitie grozava, ca sa am chef de vorbit la telefon. Pentru mine telefonul este doar ceva prin intermediul caruia anunt ceva, aflu ceva…este, de regula, doar un mijloc pentru a scurta unele distante sau a le elimina. Si, din fericire, nu am rude, prieteni, prietene care sa ma tina la telefon cu orele. A, sa nu ma sune cineva cand dorm, ca atunci nu raspund. Sunt extrem de morocanoasa cand sunt trezita, mai ales ca dorm atat de putin.
si astaa fost pe bune?
putea sa dea un sms :)
ha,ha,ha…genial !… :)
comentariul meu era pentru spanac… :)
Am infiintat un ONG care lupta impotriva apelurilor telefonice inutile :)
Eu unul detest sa vb la tel,dar in ziua de azi e o necesitate,dar icerc pe cat posibil sa vb fatan fata
da, cunosc si eu astfel de persoane. Culmea e ca daca le atragi atentia ca vorbesc prea mult la telefon au sa se simta jignite. :))
Telefonul inseamna accesibilitate, a ta si a altora. Ca o sabie cu 2 taisuri, are si o parte buna.
Primisem apeluri de pe un numar necunoscut, cate 2 pe minut, ca sa aflu ca cineva din familie a avut
un accident. Nu voiam sa raspund, regula mea fiind: un apel cu numar necunoscut nu aduce nimic bun.
Din contra, cineva vrea ceva:)). Un coleg care a luat numarul de la altu, sa te roage sa-i faci
recovery data la hdd, un sef care-ti da de lucru sambata pentru luni, samd.
Deci partial, telefoanele exista ca sa scapi de timpul privat, de weekend-uri… Exista si pentru
descarcare nervoasa prin “transfer de rele”, multi calmandu-se dupa ce-i incarca pe altii afectiv cu
problemele lor.
Pentru symbianele de acum exista insa Best Profiles, si poti temporiza un profil cum vrei.
E imposibil sa nu zic despre delirul hollywoodian al telefoanelor si laptopurilor care scot sunete
stridente :)) Filmele au schimbat lumea; reclamele, oricat ar fi incercat nu reuseau sa induca un
stil de viata. Si cum e stilul asta? Dai bani ca sa cumperi stres. Dai bani ca sa-ti fie rau, pentru
ca rau gratuit rar exista. Dai bani ca fostul sau fosta sa te streseze cu sms-uri sau mailuri. Si dai
bani ca sa fii localizat sau interceptat. Serviciile folosesc infrastructurile create pentru prosti.
Prosti care inghit reclamele cu oameni de succes care vorbesc la telefon, cu un cap ranjitor deasupra
cravatei/costumului (a se intelege uniforma birocratica).
Cum ar putea cineva sustine ca in secolul trecut lumea era autista, sau cel putin nesociabila doar
pentru ca lipsea internetul si telefonia mobila?
Infrastructurile telefoniei mobile, a internetului si televiziunii sunt folosite cu precadere
pentru…reclame. Alt stres:d Reclame-sms, reclame pe cartoane, pe mail, in cutia postala, pe clanta
usii, mai lipsesc avioanele de hartie pe care sa ti le arunce careva pe geam. Doar nu crede cineva ca
tehnologia sustine confortul taranilor? Sau ca rezolutiile mari si diagonalele uriase sunt pentru
filme HD? Rezolutia mare, placa grafica buna samd sunt ca sa “suporti” 4-5 flash-uri idioate pe
pagina unui ziar, sau/si cateva redirect-uri insistente.
La povestea cu lupul mi-a fugit si mie gandul cand am auzit de patania bietului baiat.
Probabil nu si-a mai dat seama in acele clipe de disperare. Crezi ca mai gandea limpede?
Eu am renuntat cu totul la telefon. Mai am fixul, dar nici pe ala nu il folosesc. :))
Da, pe bune a fost. Sunt convinsa ca nu si-a mai dat seama in acele momente.
Ideal este sa gasesti un mod de a scapa, fara sa trebuiasca sa le spui direct ca ai si alte treburi.
Ma bag si eu. :))
Sa stii ca ma descurc destul de bine si fara telefon. Dar am luptat din greu pentru a scapa de dependenta.
Si printre cunostintele mele sunt oameni care nu raspund apelurilor necunoscute. Incerc sa le explic de unde vine necesitatea de a raspunde. Sunt situatii neprevazute, ca cel despre care spui tu, cu accidentul.
Telefonul pentru mine este mijlocul prin care comunic scurt si la obiect. Nu conteaza ca a costat mult sau putin, ca are multe functii sau nu. Daca pot suna si pot fi sunata, imi este suficient. Dar sunt atat de putini cei care gandesc asa. Cei mai multi se scufunda intr-un ocean de infatuare, se pacalesc singuri, crezand ca sunt mai importanti, mai destepti sau mai interesanti daca au un telefon scump.
Eu raspund la telefon aproape la orice ora, nu se stie niciodata . Singura convorbire mai lunga este cu mama mea, e departe de mine si atunci compensam cu vorbit mai mult de 10 min :p Dar deh, nu pot altfel. In rest, prefer sa fie scurt si la obiect :)
Înainte eram și eu dependent de telefon, dar acum nu mai poate fi vorba de asta. Uneori nu mă uit la el o zi întreagă și găsesc apeluri și mesaje de la prieteni de se întreabă ce am pățit de nu răspund.
Nu sunt genul care să streseze lumea cu telefoanele mai ales la ore nepotrivite. Folosesc destul de mult și sms-urile, parcă e mai simplu așa.
Tristă povestioara ta, cu un final la care chiar nu mă așteptam …
Groaznic Vienela :)))
Eu am o singura prietena care ma suna zilnic cand sunt in Ro (slava Dlui ca nu stau mult pe acolo) si imi spune cu lux de amanunte ce a facut in ziua respectiva. Cate 20 de minute, pentru mine e mult si plictisitor!
Ce sa-ti spun – sta aproape de mine si cand ne intalnim chiar nu mai are ce vorbi cu mine pentru ca deja mi-.a dat raportul la telefon!
eu le spun destul de direct, dar nu ca as fi patit ceva gen articolul tau, ci pur si simplu mi-e lene, mi se incalzeste urechea, ma apuca orice alta treaba astfel ca sunt mai mereu semi-atenta.
sa stii ca dupa o vreme oamenii se invata sa te sune numai pentru treburi serioase sau ca sa te scoata afara din casa…
Eu am o boala cronica si incurabila cu moldovenii la o anumita varsta cand is la telefon. Sub 5 minute nu exista conversatii :)) Si e tragi-comic sa-ti dai seama ce eforturi face celalalt sa gaseasca un alt subiect, sa “omoare” pauzele, tacerile.
O amica vorbea cate o ora la tel, eu cu handsfree, si cand mai si faceam ceva intre timp, devenea geloasa ;)) Ce tare!
scuzele nu merg, oricum ii spui tot se supara ca ai ceva mai bun de facut decat sa-i asculti spunand nimic pt ca nu-si gasesc ceva interesant de facut sau pt ca sunt singuri, iar oamenii dragi nu au timp de ei.
ca sa nu am replica, adesea sunt intampinata cu fraza” stiu ca acum faceai cea mai important treaba din viata ta. dar…” incerc in van sa mormai ceva…nu mai conteaza, si-a luat deja avant!
Asta da invatatura! Mie nu-mi place sa vorbesc la telefon asa de mult, dar de obicei raspund, si daca nu am chef de vorba bag o scuza si gata. :)
Te sun sa stabilim detaliile :) :) :)
Apeluri necunoscute sau apeluri cu numar ascuns ?
Eu incerc intai sa inchei discret si abia cand vad ca nu reusesc, le spun ca am treaba.
Dar neaparat scurt si la obiect. :-P
Si necunoscute, si cu numar ascuns. Am vazut muti oameni care se feresc sa raspunda.
Tu esti un caz fericit si probabil nu vei ajunge sa regreti, cum li s-a intamplat baietilor din povestea mea. :))
Nici eu nu ma asteptam la un asemenea final, mi s-a facut pielea de gaina cand am aflat.
:)) Cunosc genul asta de povestitor, care tine neaparat sa te puna la curent cu toate nimicurile din viata lui. :))
Crezi ca doar moldovenii vorbesc mult la telefon? Fiecare zona a lumii isi are vorbaretii ei.
:)) Daca as da de o astfel de persoana, probabil chiar as ajunge sa nu ii mai raspund la telefon :))
Din pacate, este at se poate de real cazul si sunt convinsa ca nu este singurul.
Am ajuns sa urasc telefonul mobil si responsabil pentru chestia asta este propriul meu sot. In viata mea nu am mai auzit sau pomenit de barbat care poate sa vorbeasca atata la telefon. E dea dreptul exasperant. Ore in sir e in stare sa stea la taclale cu prietenii la telefon, ba chiar si cand merge la baie isi pune head set-ul sa nu carecumva sa piarda doua minute de conversatie. Cand nu vorbeste la telefon, se uita pe Youtube, sau isi citeste e-mailurile sau se joaca jocuri, sau citeste stiri sau textuieste. Vai mi s-a facut sila de mobil. E de groaza omul meu.
Uhh, aiurea asa. Mi-ai amintit de o faza. Acum cativa ani, chiar de 1 Aprilie, i-a luat foc casa unui vecin. Focul s-a extins la inca doua case din apropiere, care au ars aproape in intregime. A sunat vecinu la pompieri de nu stiu cate ori, plangand, sa vina ca ii arde casa. Pompierii, evident ca nu au venit, crezand ca e o farsa. Dupa zeci de telefoane s-au gandit sa vina. Casa era deja arsa de ceva timp, vecinii se chinuiau sa le salveze pe celelalte doua. Cand vezi ca te suna omul ca disperatul, de zece ori, e clar ca e ceva. Raspunzi, daca vezi ca o ia razna si are chef de vorbit, iar tu nu ai timp, te scuzi frumos si ii inchizi. Simplu.
Si eu eram genul de persoana cu telefonul lipit de ureche:)) stiu ca anul trecut am reusit sa vorbesc 70h intr’o saptamana cu aceiasi persoana:”> si in general vorbeam foarte mult cu persoana asta, dar asta a fost recordul:)) insa acum din diverse motive care nu prea tin de mine am renuntat la acest viciu:))
Se mai intampla si de-astea …
Te bagi la leapsa sau la un comentariu?