Răsărit de soare la mare

E greu să te opui exploziilor de hărnicie care vin peste tine când îți e duminica mai dragă și mai mincinoasă, când ai în plan să lenevești cu ochii pe facebook și cu mâinile în blana câinelui ce dormitează lângă scaun. Am încercat, însă hărnicia a fost mai puternică decât mine. M-a zgâlțâit bine, bine, până când am cedat presiunii și mi-am dat acordul. Treaba a mers surprinzător de repede, poate pentru că-mi stătea pe taste hărnicia, poate pentru că sunt un om ordonat și-mi pun pozele pe categorii, poate… cine să mai știe? Cert este că în doar câteva minute aveam un filmuleț cu evoluția câinelui de la stadiul de pui la cel de adult.

O amintire plăcută ce ne va bucura și peste ani, mi-a spus soțul zâmbind nostalgic, fără să știe că hărnicia continua să mă îmboldească pe furiș. Dacă tot merg repede colajele, ce-ar fi să încerc unul cu pozele făcute anul trecut pe litoral? În 2016 nu mi-a venit ideea să filmez răsăritul de soare (dacă jurați că nu râdeți prea tare, vă spun că nici prin cap nu mi-a trecut că aparatul meu foto are și funcție de înregistrare), însă în 2017 sunt puțin mai isteață și pot așeza pozele una după alta, în așa fel încât să le aduc bucurie celor care, pe litoral, se trezesc mereu târziu și nu apucă să admire soarele ce iese din mare.

Mi-a fost milă și de bietul youtube. Ca să nu îi irosesc resursele, am ales să micșorez cele aproximativ 150 de poze. Muncă de chinez bătrân. Le-am numerotat și le-am ascuns într-un folder nou, după care le-am încărcat pe youtube. Eroare! Pozele s-au așezat amestecate, așa că nu se mai înțelegea nimic. Cum de astrul solar întâi a aparut mare, apoi s-a micșorat până la un punct alb? Nervoasă, am chemat ajutoare: pe copil, căci el e singurul care poate repara prostiile maică-sii.A descărcat un progrămel de editare a videoclipurilor, mi-a încărcat pozele și-a vrut să salveze. Atunci au cerut nerușinații adresa de mail, numele și detalii despre laptele supt de la mamă. Marș, măi! A urmat un al doilea program. Ăsta era mai avansat. Ne-a permis să ne jucăm, să folosim diverse funcții, să scoatem un filmuleț reușit. Când să-l folosim, șoc și groază: își puseseră numele pe fiecare poză în parte. Un nume uriaș, care ascundea jumătate din imagine. Dacă voiam filmul fără semnătura lor, trebuia să plătim vreo 80 de euro. Marș, măi!