Multe tâmpenii am făcut în copilărie, parcă prea multe pentru o fetiţă. De unele îmi amintesc cu plăcere, de altele încă mă mai ruşinez. Dar oricât m-am zbătut, nu am reuşit totuşi să îl întrec pe vărul meu, care le-a scos câteva fire de păr alb părinţilor mei. Avea 14 ani când s-a mutat la noi. Vârsta la care băieţii încep să aibă idei…
Nu îl puteau convinge să se tundă, cu toate că avea mereu reclamaţii din partea profesorilor. Prefera să aibă mereu nota scăzută la purtare, decât să renunţe la hălăciuga de păr pe care o dădea cu tot felul de “geluri”- apă cu zahăr, bere sau albuş de ou. Îi plăcea să picteze şi îşi lipise toate lucrările în camera lui, pe pereţi, deşi tata îi pregătise mape în care să le ţină. Nu mai era loc nici să pui o poză de 9/13. Cânta la muzicuţă la cele mai nepotrivite ore, de obicei dimineaţa devreme şi seara târziu, spre “bucuria” vecinilor. Ascundea prin casă diverse chestii ciudate: sticle cu carbid, bucăţi de smoală, pietre, beţe şi fiare, pe care le găsea mama când făcea câte o curăţenie mai serioasă.
Aştepta ca tatăl meu să spună că nu mai poartă o anumită cămaşă şi imediat şi-o însuşea. Până când l-a prins tata umblând pe stradă cu una dintre cămăşile lui kaki, de la uniformă. Nu i-a fost prea bine în acea zi. Dar timpul a trecut şi vărul meu a uitat. Sau a crezut că nu va fi prins. Îi cumpăraseră ai mei o pereche de blugi. Nu i-au plăcut, aşa că a decis să le facă “mici modificări”. A luat o cărămidă şi a frecat partea din faţă a blugilor, cea de pe coapse, până când le-a schimbat culoarea, până când i-a decolorat. Apoi a luat din şifonier epoleţii vechi, pe care tata nu îi mai folosea şi a pus zeci de stele pe cusăturile blugilor, în loc de vipuşcă. Ce a urmat rămâne în familie… :))
Trendul zilei: capse, stele, țepi, epoleți cu ținte agresive, asta se poartă și la casele mari, așa că, ori te conformezi, ori ești babă, așa ca mine, hahaha! Vărul tău a anticipat moda zilei, nu degeaba avea el talent la desen, astea merg la pachet. Mie îmi plac tinerii cu personalitate, chiar dacă-s mai greu de crescut.
(Să mă fi văzut pe la 14 ani cum am vopsit cu galus dantelele mamei și le-am aplicat pe fustele lungi din in topit, pe care le-am decupat pentru a introduce dantela, făcând furori cu hainele mele unicat.) ;)
Asta cu stelele de pe epoleti se cheama avansare la exceptional si se poarta si in ziua de azi, uite cum galgaim de generali!Si la mine era nebunia cu tricourile marinaresti de care eram tare mandra!
Avea imaginație! :) Și curaj! :)
:D De ce sa infranezi un spirit atat de creativ si inovator si dragut? :)) Asta am spus-o mai mult in propria-mi aparare pentru ca ma regasesc atat de bine…
Seara frumoasa! :D
Tare varul asta :D
Eu am fost general plin… ;) ,dar nu pe blugi , ci pe o bereta kaki pe care o purtam de nu-mi ajungeai cu scara de pompieri la nas…. :D In plus , langa cele trei stele pline si boboloase , de general plin , am strecurat si un tanculet de la arma tancuri…si imi doream si insemnul de la aviatie si ala de la genisti….dar n-am avut parte :(
De la aviatie am primit mai tarziu , cand eram deja la Timisoara si m-am mutat de tot cu mustaciosu’ meu , ce lucra in aviatia militara…. :D .Si poate e greu de crezut , dar am purtat avionasul auriu la geaca de blugi ,pe capacul buzunarului de la piept , desi eram trecuta de 35 de ani :D
Cate unii au buba la cap si varste inaintate… ;)
:))) =)))) foarte inventiv varul tau :)))
Niciodată n-am înţeles de ce unii preferă (chiar şi azi)
hainele ponosite sau/şi rupte, găurite, în locul celor noi.
Chiar dacă sunt minus 10 grade Celsius, blugii trebuie să fie găuriţi neapărat!
Ah, şi mai sunt la modă pantalonii cu turul cât mai jos,
măcar până la genunchi, dacă nu până la glezne…
Nu ştiu de ce trebuie să arăţi ca un boschetar, ca să fii la modă.
pentru unii e o forma de afirmare pe care eu nu o impartasesc.. insa stiu ca s eu am inclinatii sau gusturi care nu imi sunt impartasite :)
mereu am apreciat personalitatea si inventivitatea. cand eram copii aveam idei fara sa ne dam seama si acuma cand am crescut pierdem timp sa le cautam. pacat ca nu am pastrat acea parte din noi.
Am trecut si eu prin perioada asta ! :))
Imi amintesc cu cata mandrie purtam o camasa de la uniforma de vara prin Tecuci. :)
Eh.. ce viata buna :))
:))) Asa e copilaria!