Am tot mai des impresia că românul dispune de prea mult timp liber. Cum altfel mi-aş putea explica faptul că se bagă în orice controversă, că poate scrie adevărate eseuri despre fiecare nouă întâmplare, la fiecare nou scandal? Biblii şi cărţi de ştiinţă aduse în discuţie pe post de martori tăcuţi, vorbe urâte aruncate cunoscuţilor şi necunoscuţilor, ameninţări şi chiar blesteme, toate în numele unor idei şi acţiuni cu care cei mai mulţi dintre ei/noi nu au nici în clin, nici în mânecă. Am încercat să mă feresc, dar nu am reuşit. Oriunde întorceam capul dădeam peste câte un curcubeu sau peste un status plin de ură la adresa persoanelor care au îndrăznit să îşi declare orientarea (homo)sexuală. 

Atâta energie pierdută în discuţii sterpe, care nu vor rezolva nimic! Mă tot întreb de ce aceşti oameni nu îşi canalizează energia spre rezolvarea unor probleme ale românilor, că doar avem destule. De ce, dacă tot se laudă că au citit biblii, nu se comportă creştineşte, cu iubire şi înţelegere faţă de semenii lor? De ce nu îşi văd de curtea lor, de viaţa lor? Au rezolvat tot ce era de rezolvat în ţara asta şi acum îşi aruncă ochii peste hotare, dincolo de ocean, imaginându-şi că indignarea lor virtuală va putea modifica legi sau convingeri? Nu, nu vor face decât să rănească oameni, să dovedească lumii că toleranţa este doar un cuvânt din dicţionar, că degeaba citesc biblii dacă sunt mai răi decât păgânii.

Am citit zeci de păreri zilele acestea, m-am indignat de sute de ori, mi-am promis de mii de ori că mă voi feri de persoanele care nu pot vedea dincolo de ochelarii de cal. Parţial am reuşit să îmi ţin promisiunile. I-am evitat pe cei care instigau la ură, i-am şters din lista de prieteni de pe facebook pe cei care păreau gata să taie gâturile celor ce nu le împărtăşeau credinţa şi convingerile şi nici că îmi pasă dacă se vor găsi oameni să mă şteargă din listele lor după ce vor citi acest articol. Prefer să comunic doar cu persoane deschise la minte şi la suflet, indiferent dacă au citit sau nu biblii şi cărţi ştiinţifice, indiferent dacă sunt de părere că homosexualitatea este o boală sau o alegere de viaţă, căci nu despre asta e vorba în propoziţie.

Ideea este că noi, românii, avem prostul obicei de a ne da despre orice cu părerea, de a lăsa deoparte problemele cu adevărat grave, importante, şi de a ne axa pe tot felul de certuri care nu ne privesc sau care nu fac decât să ne distragă atenţia de la realitatea imediată. De cum apare un nou scandal, uităm că săptămâna trecută ne certam pentru altceva, uităm că nu am terminat dezbaterile începute, ne schindăm iar şi iar, ne învârtim ca într-un carusel al nebunilor, ne luăm jucăriile şi ne mutăm la scara vecină, să tragem o bătălie şi cu copiii de acolo. Sunt curioasă care va fi următorul scandal. Ne vom certa pentru salvarea sau nu a balenelor, pentru numele trandafirului japonez, pentru vreo cometă…?

Române, rămâi calm şi citeşte biblii! :D