Mă ofer să aleg cuvintele pentru duzină şi tema psilunelilor. La prima vedere este uşor. Cuvintele se bolduiesc singure sub ochii mei scormonitori. Cu tema este mai greu. Nu ştiu ce a mai fost ales şi nu îmi sare nimic în ochi, deşi răsfoiesc înfrigurată paginile scrise de Tudor. Aleg într-un final ca temă Iubirea, iar Cuvânta mă completează, insistând ca tema psilunelilor de astăzi să fie Puritatea în iubire.
Caut prin amintiri diverse iubiri, sperând să găsesc ceva atât de pur, încât să răspundă exact cerinţei. Primul gând fuge spre copilul meu, sigur. Este absolut normal ca iubirea mamei pentru puiul ei să fie pură. Probabil la asta se vor gândi şi ceilalţi. Renunţ la idee şi merg spre amintiri mai vechi. Mi-l amintesc pe el; blond, frumos ca un zeu, inteligent şi manierat. Eram tineri şi inocenţi, dar m-a ţinut de mână şi mi-a sărutat de multe ori genele ce se zbăteau înfiorate.
Dacă aş inventa o poveste despre o iubire pură, cum nici în cărţi nu întâlneşti? Ar fi ceva fals şi probabil fara valoare. Mă gândesc chiar să mă leg de iubirea pentru o zeitate. Acea iubire ar trebui să fie pură, dar nu este. Mulţi cred cu speranţa că aşa le va fi mai bine, aici sau în altă parte. Mulţi cred pentru că aşa au fost învăţaţi. Renunţ după ce mă freacă la icre unul care vrea să impună tuturor credinţa lui.
S-a făcut dimineaţă şi eu nu am găsit acea puritate în iubire. Mă uit prin blogroll şi văd că unii deja au scris. Hai să arunc un ochi, poate ceva îmi va aprinde beculeţul şi voi putea scrie! Găsesc doar câteva propoziţii. Mă amuză şi imi dau elan. Puritatea în iubire poate fi găsită la peşti. Ei depun icre şi lapţi fără să păcătuiască, citesc la Anacondele. Râd şi închei articolul fără să spun nimic despre puritatea în iubire.
P[i, ai spus. Ai definit formele de iubire pură. Este doar o coincidenţă, că oerecum despre prima, am scris şi eu, azi.
Voi veni mai tarziu sa vad… 😉
Râd şi eu acum, m-am mirat şi la Anaconda. Puritatea iubirii nu o văd decat episodic, iar eu aş fi vrut ceva continuu, fără condiţionări. La puritatea bebelului ţinut de mamă m-am gândit şi eu, pe urmă mi-am amintit de abandonaţi, de câteva cunoştinţe care se joacă de-a caruselul cu iubirea copilului lor, sau in numele iubirii. Despre Dumnezeu, poate doar sfinţii să poată vorbi. Despre sfinţi sau oameni puri gen Arsenie Boca sau părintele de la mânăstirea Caraiman, Gherontie Puiu (singurul pe care-l cunosc) nu sunt in măsură să scriu decat informativ. Între oameni…am ceva (poate incerc să conving cu povestea mea dacă ajung să o scriu), dar nu sunt convinsă nici de asta. Oricum ar fi, iubirile pure sunt episodice. Aşa că…Anaconda e câştigătoare cu viziunea ei, in sensul că m-a convins. Hai, că mi-am început ziua fain. Aşa să o incepi şi tu, cum ai spus: râzând. Te pup, Vienela. Apropo, rău să-ţi bage cineva pe gât cu forţa, şi atât de insistent ceva. Dar poate locul l-a inspirat, că într-o grădină mare ……
Nu am vrut sa ma gandesc la copiii nimanui, ca sa nu imi stric inceputul de saptamana.
Mi-a fost de ajuns ca mi-a stricat tomis duminica. Daca m-a adus in stare sa scriu in halul ala, iti dai seama… 🙂
🙂 Se va distra Alexandra vazand ce anume l-a atras la ea pe blog. :)))))
Acum vin de la Anaconda, si inca rad :)))
Ingenioasa serpoaica!
Da, a reusit sa gaseasca puritatea… 🙂
La pinguini nu s-a gandit nimeni? Au o singura pereche-n viata! 🙂
Sau delfinii din Constanta. Stiti cat a plans cand si-a pierdut perechea?
Asta nu dovedeste ca sunt puri in iubire, ci doar ca sufera… 😛
Si tu acuma! Slava domnului ca nu exista decat sub forma poeziilor, altfel pamantul ar fi populat numai cu stanci desi nici acolo nu-s prea sigur. 🙂
Da, uite ca la poezii nu m-am gandit! Acolo totul este pur… si simplu. :)))
Si eu m-am chinuit cu tema asta, m-am lăsat păgubașă. Aş avea ceva în minte dar alui meu nu-i place să scriu despre el…altceva nu prea am în minte…aşa că astăzi primesc un 4 pentru temă nefăcută.
Peştii şi iubirea lor…m-am umflat de râs :))
Am fost si eu la un pas de a lua un mare 4, dar mi-a venit ideea de a trisa putin si a iesit ceea ce vezi. :)))) Noroc cu pestii Anacondelor. :))))
Există multă iubire în amintirile tale, şi e suficient!
Exista multa iubire si in viata mea de acum, dar eu cautam o iubire pura, eterica si nu gaseam. O alta iubire in afara de cea pentru copil sau sot. 🙂
cine are nevoie de puritate? nu-i suficienta doar iubirea, asa cum e? e atat de rara 😉
Ba chiar asa este frumoasa iubirea, pura si impura in acelasi timp. 😉
[…] Au scris Psi, Vienela, Cuvanta […]
“când sufletul se află în stare de graţie încântând ochii lui Dumnezeu şi ai îngerilor”… spunea acum sute de ani iezuitul… şi eu mă gândesc că starea aceea este asemeni crinului din vale, cel din care iubirea se revarsă. că noi am răstignit-o cândva, că o considerăm drept şi nu dar, sunt cu totul alte poveşti.
şi mă amuz copios… grea tema?!
Grea, intr-adevar, dupa cum bine ai vazut… Nu m-am putut intoarce atat de mult inapoi in timp, ca se defectase masina. 🙂
Peşti :))))))))))) Cine s-ar fi gândit?
Ar mai fi şi chestiile alea mici (amibe sau cum se numesc) care se împart ele singure în două entităţi.
:))) Ah, da, cate chestii minuscule se transforma in cate doua chestii minuscule… :)))
:))) deci daca vrem puritate in iubire trebuie sa fim ca pestii? si eu cred ca singura iubire pura este a mamei pentru copilul ei.
Sigur, aceasta cred si eu ca este singura iubire cu adevarat pura, cu conditia ca mama sa nu fie de genul celor pomenite de Adriana.
Eu cred că orice iubire e plină de puritate, dacă e adevărată. Dorința nu înseamnă, neapărat, ceva impur, ci doar o completare a unui anumit fel de iubire.
Sigur ca putem spune si asa, caz in care totul este uluitor de frumos intotdeauna!
În iubire e totul!
Si atunci de ce se plang oamenii de saracie?
Vreau sa citesc si eu raspunsul la aceasta intrebare :):D
pai iubire mai pura ca pentru blogul asta unde?! 🙂
Mie imi vine in cap doar iubirea pentru natura, ce poate fi mai pur si mai dezinteresat ca aceasta?
O tema grea pe care tu ai rezolvat-o cu mult umor, asa cum poate trebuiesc rezolvate toate situatiile aparent fara iesire. 😀
Merge si o fentare cateodata daca e facuta cu delicatete si diplomatie. 🙂 Chiar foarte bine si frumos 🙂