Mă ofer să aleg cuvintele pentru duzină şi tema psilunelilor. La prima vedere este uşor. Cuvintele se bolduiesc singure sub ochii mei scormonitori. Cu tema este mai greu. Nu ştiu ce a mai fost ales şi nu îmi sare nimic în ochi, deşi răsfoiesc înfrigurată paginile scrise de Tudor. Aleg într-un final ca temă Iubirea, iar Cuvânta mă completează, insistând ca tema psilunelilor de astăzi să fie Puritatea în iubire.

Caut prin amintiri diverse iubiri, sperând să găsesc ceva atât de pur, încât să răspundă exact cerinţei. Primul gând fuge spre copilul meu, sigur. Este absolut normal ca iubirea mamei pentru puiul ei să fie pură. Probabil la asta se vor gândi şi ceilalţi. Renunţ la idee şi merg spre amintiri mai vechi. Mi-l amintesc pe el; blond, frumos ca un zeu, inteligent şi manierat. Eram tineri şi inocenţi, dar m-a ţinut de mână şi mi-a sărutat de multe ori genele ce se zbăteau înfiorate.

Dacă aş inventa o poveste despre o iubire pură, cum nici în cărţi nu întâlneşti? Ar fi ceva fals şi probabil fara valoare. Mă gândesc chiar să mă leg de iubirea pentru o zeitate. Acea iubire ar trebui să fie pură, dar nu este. Mulţi cred cu speranţa că aşa le va fi mai bine, aici sau în altă parte. Mulţi cred pentru că aşa au fost învăţaţi. Renunţ după ce mă freacă la icre unul care vrea să impună tuturor credinţa lui.

S-a făcut dimineaţă şi eu nu am găsit acea puritate în iubire. Mă uit prin blogroll şi văd că unii deja au scris. Hai să arunc un ochi, poate ceva îmi va aprinde beculeţul şi voi putea scrie! Găsesc doar câteva propoziţii. Mă amuză şi imi dau elan. Puritatea în iubire poate fi găsită la peşti. Ei depun icre şi lapţi fără să păcătuiască, citesc la Anacondele. Râd şi închei articolul fără să spun nimic despre puritatea în iubire.