E întotdeauna atât de punctual, are întotdeauna un program atât de bine stabilit, de la care nu se abate, încât orice minut de întârziere bagă în mine groaza pe care numai un părinte o poate simți atunci când nu știe nimic de copilul său. La un minut după ora când trebuia să intre pe ușă i-am trimis mesaj pe facebook, întrebându-l pe unde a ajuns. Nu era online. Următoarea mișcare a fost să pun mâna pe telefon, să îl sun.
Ghinion. Telefonul era descărcat. I-am dat mesaj surorii mele, să îl sune ea. Ghinionul în continuare pe urmele mele. Ieșise de pe fb cu două minute înainte. Am căutat-o pe G., o colegă de serviciu, să o întreb dacă știe ceva de el. În timp ce tastam, s-a auzit cheia în ușă. Mi se întorsese fiul rătăcitor. Cu o întârziere de 8 minute față de programul său obișnuit, cât a avut nevoie să intre în magazin și să cumpere suc.
Văzând că tremur și auzind povestea, a sunat-o pe G.
-Vezi, dacă vreodată te caută pe fb o persoană cu numele de Sas Vienela și te întreabă de Ionuț, să știi că e mama, care are palpitații. :D
-Cum așa?
-Am întârziat și s-a panicat rău.
-Pe bune???
Punctualitatea unora îmi dă palpitații. Da, lume, copilul are 23 de ani și eu intru în panică dacă întârzie 8 minute, de parcă tot vreo 5-6 ani ar avea. :)))))
Punctualitatea reprezintă una dintre virtuțile esențiale în societatea modernă, având un impact semnificativ asupra vieții individuale și colective. A fi la timp nu înseamnă doar a respecta un program sau a îndeplini o obligație, ci reflectă și respectul pentru timpul propriu și al celor din jur. În acest eseu, vom explora importanța punctualității în diverse contexte și vom evidenția modul în care aceasta contribuie la o viață mai ordonată și eficientă.
În primul rând, punctualitatea demonstrează respectul față de alții și față de propria persoană. Atunci când suntem la timp, arătăm că ne pasă de programul și timpul celorlalți. În cadrul unei întâlniri de afaceri, la o întâlnire cu prietenii sau la o lecție școlară, fiind la timp arătăm că valorizăm relațiile noastre și că suntem responsabili. Acest comportament creează un mediu de încredere și respect reciproc în interacțiunile umane.
În al doilea rând, punctualitatea este strâns legată de eficiență și succes. O persoană punctuală gestionează mai bine timpul și își prioritizează activitățile în mod adecvat. A fi la timp la locul de muncă sau la școală poate aduce beneficii notabile în ceea ce privește performanța și rezultatele. Punctualitatea este adesea asociată cu o atitudine disciplinată și cu abilități organizatorice, calități care contribuie la atingerea obiectivelor și la dezvoltarea unei cariere de succes.
În plus, punctualitatea are un impact pozitiv asupra stării de sănătate și a bunăstării generale. O persoană care respectă un program regulat de activități, inclusiv momentele de odihnă și repaus, se bucură de o stare de sănătate mai bună. Evitând stresul și anxietatea asociate întârzierilor sau întâlnirilor ratate, se creează un cadru propice pentru o viață echilibrată și satisfăcătoare.
Cu toate acestea, este important să recunoaștem că există situații în care întârzierile pot apărea inevitabil. Cu toate acestea, comunicarea deschisă și respectuoasă poate contribui la minimizarea impactului negativ al acestora.
În concluzie, punctualitatea nu este doar o calitate socială apreciată, ci și o trăsătură esențială pentru succesul personal și profesional. Respectul față de timpul propriu și al celorlalți, eficiența în gestionarea activităților și impactul pozitiv asupra sănătății sunt doar câteva aspecte ale acestei virtuți. Prin cultivarea punctualității în viața noastră cotidiană, contribuim la crearea unei societăți mai ordonate, responsabile și prospere.
mama tot mama e, indiferent cati ani are copilul, nu? Cred ca asa as fi si eu. Mai ales la cate se intampla in ziua de azi, aproape ca suntem indreptatite sa fim paranoice.
Exact! Lumea a devenit un loc primejdios, plin de pericole. Totusi, niciodata nu gandesc asa cand ies eu din casa. :))))
Nu se poate!!Atâtea asemănări între noi.Și al meu băiat tot 23 de ani are.Și la fel ca tine sunt panicată.Dacă iese în oraș nu adorm până nu-l știu acasă.Bineînțeles că mai comunicăm prin mesaje,dar eu tot în tensiune stau.Din toamnă și-a găsit job în București și s-a mutat acolo.Alte griji. Stau cu ochii pe telefon până mă sună că a ajuns acasă.Aștept cu nerăbdare weekend-urile când vine acasă.Când mă gândesc că mamele noastre n-au avut tehnologia din ziua de azi…Oare ce era în sufletul lor până intram în casă și știau că suntem ok?
Hopa! Chiar ca exista multe asemanari intre noi! Si asta ma bucura!
Aoleu, daca ar mai si pleca departe, cred ca as ceda nervos. :))) Abia acum, parinte fiind, inteleg prin ce a trecut biata mama. :)